1 OCTOMBRIE | Ziua internaţională a cafelei

Românii ca și armenii și mai toate națiile iubesc să se dedulcească cu o cafea aromată.

La 1 octombrie, în fiecare an, începând din 2015, este sărbătorită Ziua Internaţională a Cafelei. În 2014, Organizaţia Internaţională a Cafelei (OIC) a declarat ziua de 1 octombrie, drept ziua “celebrării diversităţii, calităţii şi pasiunii sectorului cafelei” şi ca “o oportunitate pentru iubitorii de cafea de a-şi împărtăşi dragostea faţă de băutură şi de a sprijini milioanele de fermieri ale căror mijloace de existenţă depind de recolta aromatică”.

“Cafeaua este aur pentru omul de rând și, ca și aurul, aduce fiecărei persoane sentimentul de bogăție și de noblețe” spunea  șeicul Abd-al-Kadir (1808-1883), cunoscut luptător pentru libertate.

Legenda spune că primul care a descoperit minunatele proprietăți ale arborelui de cafea a fost un cioban etiopian pe nume Kaldi, în jurul anului 700 d.Hr. În timp ce își păștea turma pe versanții munților, ciobanul a observat comportamentul uimitor al caprelor. Mâncând frunzele acelei plante, animalele au început să alerge și să sară. Auzind povestea lui Kaldi, supraveghetorul mănăstirii din apropiere încearcă și el aceste frunze și le simte proprietățile revigorante. O altă variantă ar fi aceea că acel călugăr a aruncat boabele în foc, și acestea au răspândit o aroma plăcută. Povestea a apărut scrisă, pentru prima dată, într-un document din 1671.

A doua legendă spune că un derviș musulman care a fost condamnat de duşmanii lui să rătăcească prin deşert şi astfel să moară de foame, a auzit o voce care îl îndemna să mănânce fructele dintr-un arbore de cafea din apropiere. El a încercat să înmoaie fructele în apă şi a băut lichidul acela. Astfel s-a întors la ai săi cu ideea proprietăţilor divine şi a reţetei acestei băuturi.

O altă legendă atribuie apariţia cafelei şeicului Omar din Mocha (Yemen), exilat într-o peşteră. Printre fructele consumate în pustietate erau şi cele de cafea.Pentru că erau amare, el a prăjit şi fiert boabele, băutura rezultată salvându-i viaţa. Se spune că povestea lui Omar a ajuns la Mocha, iar el a fost sanctificat.

După răspândirea sa în Etiopia, băutura este recunoscută în Yemen, unde boabele au ajuns sub numele de “mocha”. Prima menţiune legată de existenţa cafelei datează din secolul al XV-lea la Mănăstirea Sufi din Yemen.

 La scurt timp după aceea, cafeaua a devenit cunoscută în Egipt, Persia şi Turcia drept “vinul Arabiei”, iar cafenelele au început să se deschidă sub numele de “Şcoli ale Înţelepţilor”. Noi culturi de cafea au început să fie obţinute în sudul Indiei. În 1560, cafeaua a ajuns în Italia şi, apoi, prin anii 1600 cafenele au început să apară în întreaga Europă. Mai târziu, a ajuns şi pe continentul american. Arborele de cafea este astăzi cultivat în peste 70 de ţări, în principal în America Latină, Asia de Sud şi Sud-Est, precum şi în Africa.

În secolul al XVI-lea, cafeaua a început să se răspândească pe scară largă în Imperiul Otoman. Prima cafenea din lume a fost deschisă la Constantinopol în 1475.

Istoricii susțin că vizirul Mehmed Köprülü (1578-1661) s-a îmbrăcat ca un om de rând și a mers prin cafenele pentru a asculta ce se spunea despre guvern. Și, după cum s-a dovedit, nu a auzit nici măcar un cuvânt bun, după care curteanul a ordonat să se închidă toate cafenelele și să interzică cafeaua.

Potrivit altor surse, prima cafenea din Viena, precum și din toată Europa, a fost deschisă în 1683 de armeanul Hovhannes Astvatatur (cunoscut în Europa ca Johannes Diodato).

Un alt armean, Deomatus Damajian (sau Dajamanus), a deschis prima cafenea din Praga, numită Zlateho Hada sau „Șarpele de Aur”. Acest stabiliment, fondat în 1714, a introdus noutatea cafelei la Praga, deoarece Dajamanus o vindea trecătorilor în afara cafenelei.

Un astfel de pionier a fost un armean pe nume Pascal Harutiun, care a deschis prima cafenea la Paris, Café Procope, în 1672. De asemenea, a înființat primele cafenele la Londra (1652), Veneția și Olanda.

Putem afirma, de asemenea, că şi ţara noastră poate fi considerată ca fiind un consumator de cafea cu tradiţii deoarece prima cafea atestată documentar în Bucureşti datează din anul 1667. Este vorba despre prima cafenea deschisă de un turc originar din Constantinopol, pe nume Kara Hamie, amplasată pe locul unde astăzi se află Banca Naţională.

Cafeaua era cunoscută de către comercianții armeni în secolul al XVII-lea, pe care o cumpărau și o vindeau în diferite țări. Faimoșii comercianți ai Imperiului Otoman erau armeni, ale căror cunoștințe le-au permis să facă comerț cu centrul comercial al Levantului. Au importat și exportat cafea în Europa, datorită căreia negustorii armeni au putut să-i introducă pe localnicii din Oxford, Londra, Marsilia, Paris, Viena și Praga în noua cultură prin deschiderea unor cafenele De remarcat este și faptul că în Imperiul Otoman și Persan armenii au avut un mare rol în pregătirea și ospitalitatea acestui produs natural.Totuși brand-ul „cafea turcească” s-a impus, deși în mod firesc ar fi trebuit să fie „cafea armenească”.

Tradiția armeană de preparare a cafelei datează abia din secolul al XV-lea. Și aici este asemănător cu tradițiile altor țări din est. Este considerată o băutură importantă care arată ospitalitatea gazdelor. Apropo, armenii sunt singurii oameni care au un nume special în loc de „cafea” – „cafea neagră”. În Erevan încă în 1910-20 funcționau peste 20 de cafenele.

Pentru armeni vasele în care se prepară cafeaua sunt extrem de importante. Ibricele sunt pregătite pentru 2,3,6 cafele. Nu se fierbe cafea pentru două persoane într-un ibric pentru șase. Armenii acceptă și vase din lut pentru că țin băutura caldă timp îndelungat.

Cafeaua în Armenia are un gust unic datorită poziției geografice. Apa nu fierbe la 100 de grade ci la 96. Astfel uleiurile esențiale din cafea sunt conservate și băutura este mai gustoasă.

Cititul in zațul de cafea nu mai este la modă, dar armencele acum nu mai departe de două decenii își petreceau timpul cu ghicitul în cafea. Dacă se vedea un cal însemna că se aștepta un pețitor, iar dacă apărea un cocoș o veste importantă urma să vină.

Armenia se numără printre țările în care cei mai mulți dintre locuitori sunt pasionați de cafea. Armenii beau cafea mereu și peste tot, pe tot parcursul anului, în orice moment al zilei. Cea mai des întâlnită aici este cafeaua orientală, „cafea neagră”. Dacă vizitezi pe cineva în Armenia, cu siguranță te întreabă dacă vrei cafea. Iar cafeaua instant este preferată mai ales de tineri.

Armenia nu întrunește condiții climatice favorabile pentru cultivarea cafelei, dar este potrivită pentru procesarea și producerea cafelei. Volumul consumului de cafea în Armenia este destul de mare. Principalele companii producătoare sunt ”Caffeine Coffee Roasters” din Dilijan (împortă boabe de cafea Arabica verde care provin din diferite țări și diferite plantații )și „Royal Armenia” (importă boabe selectate de arabica și robusta).

În medie, aproximativ 960 de tone de cafea sunt exportate din Armenia anual. Cafeaua este exportată din Armenia către două destinații principale: Rusia și Georgia. Cea mai mare parte a cafelei este importată din Indonezia, Vietnam, o serie de țări africane: Etiopia, Nicaragua, Uganda, precum și India, Brazilia și Rusia.

În România, consumul de cafea rămâne modest, de circa 2 kg pe cap de locuitor în fiecare an, ceva mai puțin decât media europeană de 3 kg pe cap de locuitor.

În istoria României, cafeaua a avut, pe lângă anumite proprietăţi curative şi rolul de pretext pentru diverse întâlniri de afaceri, politice sau doar relaxante.

Au existat cafenele celebre, pe lângă cea din anul 1667, deja menţionată, în cursul secolului al XVIII-lea fiind amintite localurile lui Gheorghe cafegiul (în 1734), Oprea cafegiul (în 1741) şi Stanciu cafegiul (în 1746). Negustorii de cafea şi proprietarii de cafenele s-au constituit în bresle. Potrivit listei Divanului din 1812, toţi cei din breasla cafegiilor trebuiau să plătească o dare anuală de 850 de taleri.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cele mai cunoscute cafenele din Bucureşti erau Cafeneaua Fieschi din Şelari, căutată în special de studenţi, pentru că avea şi biliard, Cafeneaua La Brener, de pe strada Stavropoleos, locul unde se întâlneau agricultorii şi jucătorii de cărţi, Cafeneaua Labes, de pe strada Germană, deschisă de Jacques şi Henry Labes, frecventată mai ales de tineri.

De departe, Cafeneaua Capşa rămâne cea mai faimoasă. Înfiinţată de Grigore Capşa în anul 1891, devine spaţiul cultural şi politic al societăţii bucureştene. Capşa a fost un veritabil birou de informaţii politice, literare, artistice şi mondene, o istorie, o cronică şi o pasiune nebunească a vremii.

Cafeneaua se deschidea în fiecare dimineaţă la ora 7, iar consumaţia de bază era “şvarţul” (cafeaua neagră), dar şi cafeaua turcească sau cafeaua cu lapte, denumită “capuţiner”.

La ora 8 îşi făcea apariţia poetul şi matematicianul Ion Barbu, care se aşeza în centru, cafeneaua fiind pentru el un fel de cabinet de lucru. Aici îşi concepea cursurile pe care le ţinea la Facultatea de matematică a Universităţii Bucureşti, făcea traduceri din Shakespeare şi îşi compunea poeziile consumând cafea filtru concentrată.

La ora 9:30 sosea şi Camil Petrescu, care îşi bea cafeaua cu lapte. La masa de sub ventilator îşi bea şvarţul scriitorul Corneliu Moldovan, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români, la aceeaşi masă aflându-se Ionel Teodoreanu, alături de fratele său Pastorel, cel care scria, la cererea tuturor, epigrame.

Cafea a fost pe lista de interdicţii în România începând cu 9 februarie 1979, când statul comunist român a oprit complet prăjirea cafelei în magazinele de specialitate, iar meseria de cafegiu practicată de etnici armeni, a dispărut odată cu acest moment.

În București au existat de-a lungul timpului peste 200 de magazine cu cafea.

Astăzi mai găsim două.

Gheorghe Florescu este unul dintre cei mai pricepuţi cafegii din România. Mentorul său a fost armeanul Avedis Carabelaian, fost furnizor al Casei Regale a României. În anul 2010, Florescu şi-a deschis primul magazin de cafe gourmet din Bucureşti, unde se prepară cafeaua sub marca „Avedis”.

 Un alt român, pe numele său Mihai Honciuc, a preluat tradiția familiei Sarkissian și negustorește cafeaua Sarkis. Întâmplarea face că în vremurile trecute am cumpărat cafea de la magazinul de pe bulevardul Elisabeta unde lucra familia Sarkissian și îmi amintesc de sacii de cafea de toate soiurile din magazin. Sarkissian a deschis magazinul de cafea în anul 1996, ulterior stabilindu-se în SUA unde a și decedat în urmă cu câteva luni.

Câteva date de bază pentru iubitorii de cafea:

40% din producția de cafea se realizează în Brazilia;

70% dintre băutorii de cafea beau cafea „Arabica”, iar 30%  „Robusta”, care este de o calitate inferioară, dar mai rezistentă la uscare și boli, din care se poate obține de două ori mai multă recoltă decât „Arabica”. Arabica conține 1% cofeină, iar Robusta conține 2%. Producătorii de cafea instant amestecă în general aceste două tipuri de cafea împreună;

Arborele de cafea poate ajunge la o înălțime de 9 metri, dar deoarece este convenabil să se recolteze boabele de cafea de la o înălțime mai mică, înălțimea arborelui de cafea depășește acum rar 3 metri;

Cei mai mari iubitori de cafea trăiesc în SUA, ei beau cea mai mare cantitate de cafea zilnic;

Există câteva mii de moduri de a pregăti cafeaua, inclusiv cu ardei roșu, usturoi și chiar unt; Spaniolii adaugă sherry, ruşii adaugă vodcă, francezii coniac, austriecii adaugă zahăr, ciocolată, lapte sau smântână, iar veneţienii grappy sau alt alcool regional; În anumite culturi, adăugarea de cardamom (specie aromatică din familia Zingiberaceae, recunoscută pentru aroma sa distinctivă și proprietățile sale benefice) în cafea este o practică obișnuită, conferind băuturii un gust distinct și aromat;

În lume există aproximativ 50 de specii de cafea;

Principalul compus amar din cafea nu este cafeina, ci și antioxidanții. O ceașcă de cafea conține mai mulți antioxidanți decât o ceașcă cu suc de struguri;

Cafeaua nu are gustul atât de puternic precum mirosul, deoarece saliva înjumătățește aroma;
Cafeaua este uşor acidă (PH 5.0-5.1); 

Printre cele mai vândute produse din lume, cafeaua ocupă locul al doilea. Benzina este pe primul loc;

Boabele negre de cafea provin dintr-un fruct a cărei culoare este roșu aprins;

Dacă este consumată între orele 09:30 și 11:30, cafeaua este mult mai eficientă și energizantă pentru organism;

Conținutul de calorii al cafelei negre fără zahăr este 0;

Cafeaua americană a apărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldații americani nu puteau bea cafea europeană, așa că au adăugat apă la cafeaua respectivă;

Efectul instant al cafelei este un mit. de fapt, cafeaua are efect la 30 de minute de la băut, iar efectul ei durează 2-6 ore;

În lume, se servesc aproximativ 2,5 miliarde de căni de cafea pe zi;

La New York se negociază în dolari americani toate loturile de cafea care provin din America de Sud şi America Centrală, iar loturile de cafea de provenienţă africană se negociază în principal la Londra, preţurile fiind stabilite în lire sterline;

În antichitate, cafeaua era denumită “vinul Arabiei”.

Nu putem încheia fără a învăța cum se prepară o cafea armenească.

Fondatorul Henry’s House of Coffee , Henry Kalebjian își amintește: „Rădăcinile mele de prăjire au început în Liban, unde tatăl meu deținea o brutărie și servea cafea localnicilor”. Îl puteți urmări pe Kalebjian preparând cafea armenească mai jos:

Surse:lurer.com;armenianweekly.com;agerpress.ro;rador.ro;tvrinfo.ro;libertatea.ro;sonnentor.ro;radioreșița.ro;armeniadiscovery.com;negustorie.ro.

Gabriel-Antonie Lazarovici

by Redactor