„Dans Armenesc” – poezie de Adrian Popescu

Bunul prieten al armenilor, marele poet Adrian POPESCU, ne trimite nouă, armenilor,  următoarea poezie, cu următorul text introductiv, scurt și valoros:

„Karen, prietene, e o poezie scrisă după Curtea armenească, unde am fost amândoi și o mulțime de armeni. Textul meu e din NEUMA 7-8/2024.”

Dans armenesc

Mâinile-ți reci pe taste imită

Dansul armean cu zece silfide,

Scriu ce n-a fost, și uită, ezită,

Magmă era cu  flăcări lichide.

.

Atingeri suave ce nu se-nfiripă,

Pline de teamă să nu risipească

Minunea, rotirea ce ține o clipă,

Imponderabilă, nepământească.

.

Obrazul prinde roșeață de rodie,

Vârtej violet și miros de lavandă,

Armonie de astre deplină în zodie,

Mâinile scriu povestea lor tandră.

.

În aer o scriu, s-o vadă strămoșii, 

O, vinul cel dulce al rodiei coapte,

Cine îl bea, pe covoarele-ți roșii ?

Umbre armene, noapte de noapte…

                                  Adrian Popescu

ADRIAN POPESCU s-a născut la 24 mai 1947 în Cluj. Este poet, echinoxist din prima generație, eseist și traducător. Debut în volum: Umbria (1971). Corector, redactor, apoi redactor-șef (1999-2020) la Steaua. Versurile i-au fost traduse în volume în limbile germană (Franz Hodjak), franceză (Gérard Bayo), sârbă (Dimo Dimcev și Dumitru M. Ion), maghiară (Farkas Árpád), precum și în antologii în diverse limbi (spaniolă, greacă, ebraică, engleză etc.). Distins cu Premiul Academiei Române (1989), premii ale Uniunii Scriitorilor din România (1971, 1979, 1997), Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” (2007), Premiul „Tudor Arghezi” (2013), Premiul „Lucian Blaga” (2017).

by Redactor