Se poate și așa…(gânduri subiective după Atelierele de Șuior)

Vreme faină, oameni și mai faini, aer de primă clasă, mâncărică ca la mama ei, ambianță cu adevărat frățească, ața, ca între armeni, alături de alte nații, interesate de tot ce se poate realiza singurel,  în tihnă sau alături de conaționali cu sufletele deschise. Ce să mai comentezi, după ce ai avut parte de ospitalitatea specifică armeană, cuplată cu cea maramureșeană a familiei Gădălean. Și-au pus sufletul pe tavă, cum s-ar spune. Se poate și așa, da?

Înțepenești cu gândul și cu vorba la cota 1.000 și nu te mai lași dus din zona mirifică, care te face mai blând, mai bun, mai înțelegător. Slavă Domnului că telescaunul nu urcă la cota 1.000 gândurile proaste , răutăcismele, bârfele de tot felul. Aici, sus, este pace, este frăție cu adevărat! Aici, sus, deasupra tuturor ești puțin mai  altul, ești mai zâmbăreț, mai deschis la grai și cuget. Se poate și așa, da?

Chiar dacă ești aici, sus, deasupra lumii, cu bune și cu rele, moroșenii dragi te scot din momentele grele cu un zâmbet, cu un gest. Au ceva în comun, parcă, armenii noștri cu moroșenii. Parcă ți-ar fi frică să mai cobori în viața cotidiană. Te așteaptă cu brațele deschise  intrigile, invidiile… Nu și nu! Se poate și așa!

Mulțumim, Șuior, mulțumim Sorin și Simona, pentru această igienizare a sufletului și spiritului, o fost fain de tăt!

Că doară se poace și așa, nu…?

Karen PANYAN

Foto: Simona GĂDĂLEAN

by Redactor