Festivalul Strada Armenească – ediția a opta –

          Pe harta mea personală, Strada Armenească are o semnificație specială. Am bucuria să ajung de multe ori în locurile unde au trăit cândva cei din neamul meu, în București. Redimensionez de obicei totul în minte, gândurile se dilată și nici nu-mi mai gestionez critic amintirile. Uneori ajung la straturi nebănuite, dar mereu încerc să scap de puseurile emoționale exacerbate.

          Mereu armenii s-au rostuit în jurul unei biserici, formând comunități lucrative, creatoare. Liniile curate, elegante ale clădirilor ridicate de ei pe bulevardul Carol sunt admirate și astăzi.

          Festivalul care poartă numele acestei străzi din București, de doi ani s-a mutat în Grădina Botanică, departe de agitația urbană. Atmosfera reconfortantă a grădinii inspiră unele manifestări, vizitatorii putând profita de vara bucureșteană, de parfumul locului, de umbra delicată a copacilor.

          La începutul lunii august, trei zile la rând, organizatorii Festivalului Strada Armenească au gândit evenimente pentru toate vârstele, însoțite de delicii culinare.  Programele speciale pentru cei mici, atelierele de creație susținute de artizanii Centrului Cultural Teryan din Armenia și de sculptorița de khacikaruri, Narine Poladian, workshopurile de dansuri tradiționale, muzica live și întâlnirile cu valoroși cunoscători ai culturii armene au reușit cu prisosință să facă știute aspecte din viața unui popor și a unei țări mici din Caucaz. Ofertele artistice, diverse și numeroase, de la sculptatul și modelatul tufului la pictatul farfuriilor cu motive tradiționale, de la brodatul pânzei în stilul specific al artizanilor din Marash  la învățarea pașilor istovitori de dans, toate i-au răsplătit pe deplin, pe vizitatori. S-a citit entuziasmul pe chipurile privitorilor care s-au însuflețit, văzând cum porțelanurile și tuful prind viață sub mâinile dibace ale celor care s-au încumetat să picteze sau să dea formă artistică tufului. Covârșitoare au fost și explicațiile oferite despre modele, tehnici de lucru, culori, locuri unde poate fi găsit tuful vulcanic și mai ales despre  tipurile acestei pietre, atât de iubite în Armenia.  Firește, artizanii au amintit în bogatele explicații și despre miniaturile armenești din care se inspiră. Alte câteva prezentări pline de miez, rost și har au avut darul de a-i aduce pe cei prezenți mai aproape de lumea și creațiile lui Sergei Parajanov  și de micile Armenii din diaspora.

           Aflat în compania selectă a festivalurilor renumite, Strada Armenească  contribuie an de an și la redescoperirea orașului București unde numărul etnicilor este semnificativ. De fapt, manifestarea nu strălucește prin dimensiune, ci mai ales prin format, prin ambițiile multiculturale. În 2024, având ca temă principală diaspora armeană, s-au desfășurat prezentări care au avut în vedere și felul în care au fost păstrate pe alte teritorii tradițiile și cum au fost îmbogățite de generațiile care s-au succedat. O asemenea prezentare i-a aparținut în ultima zi a festivalului lui Rouben Koulsksezian, autorul unui cunoscut ghid de călătorii intitulat sugestiv Little Armenias.

            Regizoarea și actrița Armine Vosganian a avut grijă ca să nu lipsescă din cadrul evenimentelor o celebrare a artei lui Sergei Parajanov la centenar. Și astăzi este greu de urmărit filmul Culoarea rodiei fără a cunoaște simbolistica fiecărui fragment. Tocmai de aceea discuția despre viața și arta lui Parajanov moderată de poeta Ligia Verkin Keșișian a deslușit unele aspecte care permit cinefililor o mai bună înțelegere a creațiilor lui Parajanov.

           Au fost practic trei zile minunate de vară, pline de frumusețe, bucurie, fără nicio clipă de lâncezeală. Muzica a plutit atotputernică peste toate și surprizele au fost date de felul inedit de a interpreta al fiecărui artist. Și de această dată s-a simțit puterea culturii de a pune în mișcare resursele de creativitate și comunitățile. În prima zi a festivalului Hayk Karoyi a revenit pe scena din Grădina Botanică cu un performance care a reunit muzica experimentală cu elemente tradiționale armenești. Cunoscut deja în cercurile muzicienilor din România, acest producător nu încetează să experimenteze formule noi, bazate pe acorduri cunoscute. Pot fi observate cu ușurință în compozițiile lui numeroase influențe din culturi diferite, dar și din alte genuri muzicale. Hayk Karoyi Karapetyan este un talentat interpret care cântă la pian și la instrumente de suflat. Printre colaboratorii săi s-au aflat și cei din trupa Subcarpați, producătorul armean fiind profund impresionat de muzica lor. Alături de Hayk, pe scenă, Susanna Najaryan a cucerit din prima publicul. Interpreta aduce în contemporaneitate și valorifică vechi cântece armenești cu un mesaj puternic. Acești artiști simt mereu nevoia să se întoarcă la rădăcini, unde se află suficiente comori, cultura armeană fiind cunoscută pentru bogăția sa. Astfel, publicul a putut urmări, chiar în prima zi a festivalului, un act cultural major care a cinstit în egală măsură trecutul și contemporaneitatea. Trupa Subcarpați binecunoscută celor din comunitatea armeană din București a cucerit la rândul ei publicul numeros care s-a bucurat de o seară specială.

         În a doua zi a festivalului au putut fi ascultați Susanna Najaryan și Karin Band într-un spectacol de o rară autenticitate. Pur și simplu s-a simțit în cântecele interpretate vibrând sufletul curat al armenilor. Venite de demult, melodiile au căpătat valențe și nuanțe noi. Și în cea de-a treia zi Susanna Najaryan și Lilit Petrosyan la quanun au pus în valoare frumusețea cântecelor de leagăn și a celor din lumi de altădată. Ascultându-le pe cele două, am trăit acea stare nedefinibilă de beatitudine, când orice durere fizică dispare. Probabil, uneori lucrurile definitive nu se întâmplă pe scene mari, ci într-un colț retras al unei grădini, unde lumina poate fi păstrată mai mult timp.  Acești remarcabili artiști onorează memoria strămoșilor, inspirându-se din tot ce are mai valoros folclorul armenilor. Ei aduc la lumină melodii din alte vremuri, care impresionează prin naturalețe și autenticitate.

          Muzica a fost responsabilă de multe dintre cele mai frumoase trăiri și emoții de la festival. Un motiv de mare bucurie și sărbătoare a fost în ultima seară concertul trupei Ladaniva. Formată în Lille, în jurul interpretei de origine armeană, Jaklin Baghdasaryan, această formație a reprezentat Armenia la concursul Eurovision din 2024 cu melodia Jako. Din trupă face parte și muzicianul Louis Thomas. Piese tradiționale armenești, dar și din zona Balcanilor sau a Rusiei sunt prezente în general în repertoriul acestei formații de mare succes. Evident, nu lipsesc melodii franțuzești care întotdeauna sunt bine primite de public. Pe scena de la Grădina Botanică a fost invitat de către Louis Thomas să interpreteze o melodie la caval și un meșter popular din România care face instrumente de suflat. La finalul concertului am stat de vorbă puțin cu Jaklin Baghdasaryan despre modul în care a fost alcătuită formația Ladaniva, despre fiecare muzician din trupă și mai ales despre pasiunea ei pentru muzică. M-au impresionat sinceritatea, modestia și simplitatea acestei artiste care se află la început de drum.

– În Franța, i-am întâlnit pe toți membrii trupei. Puțin înainte de pandemie, împreună cu Louis Thomas, am început să compunem melodii. În trupă este și sora lui Louis. Ceilalți sunt prietenii mei. În timpul pandemiei am format această trupă. Am fost mereu atrasă de scenă, este visul meu, o fată din Armenia, să fiu pe scenă. Iubesc scena, mai mult decât orice altceva. Tot ce am făcut a fost pentru a putea urca pe scenă. Am avut norocul să întâlnesc muzicieni talentați ca Louis. Întâlnirea cu el mi-a schimbat viața, noi facem totul din dragoste pentru muzică. Am devenit faimoși pentru că lumea observă dorința noastră de a performa. Mama ne-a susținut, este un fan de nădejde pentru noi. Ea m-a crescut în Belarus și apoi am început totul de la zero în Franța unde mi-am căutat de lucru. Am avut noroc, fac ceea ce iubesc, cânt în armeană, franceză, română și rusă. Îmi doresc mult ca viitorul trupei Ladaniva și al meu să fie fericit. Nimic mai mult!

            Pe întreaga durată a festivalului în Grădina Botanică s-au aflat ES domnul Tigran Galstyan, Ambasadorul Republicii Armenia în România și soția sa, doamna Xiaoyu Yang. ES domnul ambasador mi-a vorbit entuziasmat despre felul în care s-a simțit în cele trei zile și despre prezentările la care a participat.     

             Ador acest sentiment de apropiere între oameni, în inima orașului București. Sunt uimit de grandoarea evenimentului. Cunoșteam deja muzica trupelor din Armenia care au urcat pe scenă și mi-a plăcut fiecare moment. Am fost prezent zilnic alături de soția mea. Ea a participat la absolut toate atelierele. A pictat o ceașcă și o farfurie. A ales un model cu rodii. Eu m-am bucurat de cafeaua cu coniac. Desigur, au fost și multe atracții culinare. Mi-au plăcut și artiștii români care s-au aflat pe scenă. Am ascultat muzică tradițională, folclorică, dar și rock, iar împletirea dintre stiluri m-a impresionat. Felicitări Uniunii Armenilor din România! Îmi doresc, anul viitor, festivalul să dureze o săptămână. 

           O bucurie evanescentă a fost să discut și cu vechiul meu prieten, Rouben Koulsksezian care mi-a mărturisit care este motivul prezenței lui în Grădina Botanică din București.

           Sunt un armean care trăiește în Franța, sunt expozant-vizitator, mă bucur enorm că mă aflu în România. M-am plimbat enorm prin Grădina Botanică, am participat la fiecare atelier, la prezentări și concerte. Am consultat atent și cărțile din mica bibliotecă construită de Uniunea Armenilor aici. Am explorat totul cu excepția locului de joacă pentru cei mici. Sunt extrem de mândru de prezentarea mea de la atelierul cultural din biblioteca festivalului. Mi-am dorit mult să prezint publicului cartea mea Little Armenias și mulțumesc domnului Vosganian și lui Hrant Jaghinyan pentru că împreună am putut vorbi despre armenii din diaspora, despre călătoriile mele în comunitățile de armeni și mai ales despre ce întreprindem pentru a conserva identitatea noastră în diaspora. Până în prezent am participat la festivaluri care aveau ca temă centrală fie literatura armeană, fie sărbătorile religioase fie gastronomia. Aici, în Grădina Botanică am avut de toate, am făcut mii de poze și materiale video pe care le voi posta. Cei care mă urmăresc vor vedea ce s-a întâmplat la București și vor organiza în țările lor astfel de evenimente. Lucrez la o nouă ediție a volumului meu în care voi povesti ce am văzut. În următoarele trei luni va fi disponibilă pe Amazon pentru a fi achiziționată. Oricine dorește să spună o poveste despre armeni îmi poate da mesaj pe Instagram, la LittleArmenias.

           În mod firesc am discutat cu Varujan Vosganian, președintele Uniunii Armenilor din România și din iunie 2024 președinte al Uniunii Scriitorilor, despre succesul acestui festival care reușește să bucure mulți oameni.

          În Grădina Botanică, vine mai multă lume decât pe Strada Armenească și pentru faptul că acolo erau niște constrângeri de spațiu care nu sunt aici, ceea ne permite să continuăm obiceiul. Simpatia față de armeni și față de cultură ne determină să îl organizăm. Sunt mii și mii de oameni care vin. Trebuie să îți spun că am întâlnit aici armeni pe care nu-i cunoșteam și pe care am avut prilejul să-i întâlnesc datorită Festivalului Strada Armenească. El este deja un fenomen care trebuie continuat. Într-o bună zi, reparațiile bisericii vor fi gata, dar îmi este puțin teamă că nu vom mai avea loc, având în vedere câți oameni vin să participe la ateliere și concerte. Festivalul a stârnit un imens interes în sufletul bucureștenilor, el deja face parte din lista marilor evenimente ale capitalei. De câteva zile, toate agențiile de presă anunțau începutul festivalului, inclusiv programele dedicate turiștilor. Tradiția este motivul care ține festivalul în viață. În ediția de anul acesta, trupa Karin a avut o reprezentație în a doua zi a festivalului. Ei ne-au adus din Armenia și tradiție și suflu patriotic, mai ales că liderul grupului, Gagik Ginosyan, dar și câțiva membri ai trupei sunt eroi ai poporului armean. Unii dintre membri s-au stins din viață în timpul războiului din Karabakh. Karin este un simbol armean, nu doar un fenomen cultural.

         Nu sunt o împătimită a manifestărilor de renume, mă feresc de clișee și locuri comune, dar Festivalul Strada Armenească are o țesătură subtilă și complexă de întâmplări culturale, oferind un mix de senzații și trăiri. Puterea sa de seducție constă în faptul că are marfa necesară participanților, își păstrează prospețimea și mesajul de impact.

Andreea Barbu

by Andreea Barbu