ITALIA | Situl arheologic din Siponto: artă, peisaj, istorie
Manfredonia orășel port la Marea Adriatică, deosebit de pitoresc, situat în omonimul golf, exact sub”tocul sau pinten ul cizmei”, așa cum de multe ori Peninsula italică este descrisă, face parte dintr-un Parc național, al zonei muntoase numită Gargano, al cărui patrimoniu arheologic, naturalist, istoric și folcloric este demn să fie cunoscut.
Nu departe de localitatea amintită mai sus, la circa 2 km distanță, se intră într-o zonă a teritoriului numită antica Siponto, fostă colonie romană,după care a fost cucerită de longobarzi, triburi germanice, și bizantini, abandonată de populație în secolul al XIII lea d. H., din cauza frecventelor cutremure și a extinderii paludelor, dând naștere, în acest fel, localității Manfredonia, Sypontum Novellum, în 1256 în timpul domniei regelui Siciliei, Manfredi, fiul împăratului german Frederic al II-lea.
Săpăturile arheologice din Siponto, au scos la iveală, importante mărturii ale prezenței coloniei romane fundată în anul 194 î. H., cum ar fi de exemplu : resturile unui anfiteatru și a unor ziduri de apărare, din perioada domniei primului împărat Octavian Augustus.Din 465 d. H. Siponto devine sediul unei diocezi, iar între secolul al IV și al V-lea este construită o bazilică ale cărei puține resturi se pot încă vedea azi. În 2016 în Parcul arheologic din Siponto “a fost realizat proiectul intitulat “Unde arta reconstruiește timpul”; este vorba de o inovativă instalație, în rețea de zinc, înaltă 14 m și în greutate de 7 tone, opera tânărului artist milanez, Edoardo Tresoldi, care a reconstituit în acest fel ultima imagine, a anticii bazilici,construită în primele secole ale erei creștine.
Parcul arheologic din Siponto este dominat de prezența Bazilicii Santa Maria Maggiore, (vezi: www.araratonline Italia/Bazilica Santa Maria Maggiore, un monument arhitectural cu influențe armenești, 19 iulie 2021) construită la sfârșitul secolului al XI-lea și începutul secolului al XII-lea, în stil romanic pugliez( nume care derivă de la omonima regiune Puglia), cu influențe arabe și armenești, privind planul și unele motive decorative: arcade, capiteluri în stil corintic asiatic, după părerea profesoarei Pina Belli Delia, care preda la Departamentul de Studii Clasice Creștine al Universității și fostă directoare a Pinacotecii din Bari, pe care personal am cunoscut-o, cu mult timp în urmă.
Când am intrat în bazilică era în curs o cununie…dar cu toate acestea am reușit să fac câteva fotografii,fără să deranjez. În interior se pot vedea fragmente ale pavimentul original, în afară, intrarea este susținută de două coloane pe spatelui unui leu, care păzește spațiul sacru și tot în exterior în partea posterioară, se pot admira detalii arhitecturale și decorative, care îmbogățesc bazilica din Siponto, premiată cu Medalia de Aur a Arhitecturii Italiane.
Simona Paula Dobrescu