FESTIVALUL CAFELEI LA CRAIOVA

       Trecură multe veacuri de când armenii, alungați din vetrele lor natale de către furia și bigotismul unor uzurpatori, și-au aflat o patrie adoptivă pe meleagurile României de astăzi.

       Primiți cu drag și compasiune de către autohtoni și având și multiple afinități cu aceștia din varii puncte de vedere – etnic, etic, lingvistic și religios (conform opiniei insistente și repetate a lui Nicolae Iorga*) – , s-au adaptat lesne și continuă să trăiască împreună în pace și armonie până în prezent.

       Craiova, Cetatea Băniei, a fost gazda ospitalieră a unui mare număr de armeni, îndeosebi, comercianți, artizani, intelectuali, care au răspuns cu recunoștință empatiei localnicilor, ridicând clădiri, deschizând ateliere și înflorind comerțul în zonă.

       Invitați de curând, din Constanța, la întâia ediție a Festivalului Cafelei, inițiat de sucursala craioveană a Uniunii Armenilor din România(Președinte: doamna Satenik Neacșu), am fost oaspeți pe trei zile (14 – 16 iunie a.c.) ai coetnicilor noștri olteni, precum și ai craiovenilor și ai orașului însuși, care – de la primul contact cu aspectul său general, panoramic – a stârnit o vie admirație celor care nu-l cunoscuseră, dar și sentimente de nostalgie și bucuria revederii celor care-l știau deja. De aceea am putea chiar spune că am introdus încă un punct ad-hoc în programul nostru existent, și anume vizitarea centrului: cu uimire și încântare ne-am bucurat de priveliștea orașului, de frumusețea și curățenia sa, de impozantele clădiri emblematice cu arhitectură clasică – unele în diverse stadii de restaurare (probând atenția și grija autorităților locale),  – ce fac specificul și unicitatea acestui oraș.

       Întâmpinați cu cordialitate de către gazde, ne-am desfătat împreună de un program bogat și variat care ne-a menținut, pe tot parcursul șederii, într-o stare de febrilă și benefică tensiune.

       Bucuroși de revederea cu armenii din Ardeal, am admirat Bazarul organizat pe esplanada Teatrului Național MARIN SORESCU, unde aceștia expuseseră diverse obiecte de artizanat, icoane, fotografii, picturi, costume, covoare. Cu emoție ne-am îmbrățișat cu prietenii noștri transilvăneni din Dumbrăveni, Gherla, Cluj: familia Ioan Călinescu – președintele sucursalei UAR Dumbrăveni –  și soția sa, Dorina, cu pictori și artizani, precum d. Alexa – fratele neuitatului nostru Mircea Maximilian Tivadar – (Cluj), Ana Steib (Cluj), dar și Ermone Zabel, Erika Estegar (Gherla), Marta Deac și alții. Multe priviri au fost atrase de bijuteriile originale din argint, aduse din Armenia și expuse de către Arsen Arzumanian (București).

       În aceeași zi, după vizitarea bazarului,  am urmărit filmul „Când moartea întârzie să apară” (producător și regizor: Armine Vosganian), ecranizare a unui episod din CARTEA ȘOAPTELOR de Varujan Vosganian (Premiul U.S.R.), în lectura autorului însuși, cu privire la destinul sinuos și tragic al unui armean, aș zice, poate chiar al armeanului tipic (Frânghian), refugiat din Armenia, supraviețuitor al genocidului, dar neputând să  depășească fatalitatea. Filmul a fost foarte apreciat, pricinuind asistenței, lacrimi și amintiri. A fost redifuzat și a doua zi.

       În ziua următoare, 15 iunie, am vizitat expoziția din foaierul Teatrului Național „Craiova veche – mahalalele Craiovei” și „Icoana – lumina credinței” de pictorul Mircea Gheorghiu, ocazie cu care am avut bucuria de a afla despre pictor și opera sa.    

      Am urcat apoi la etajul I, unde am fost onorați de prezența Prea Sfinției Sale Episcop Datev Agopian, Întâistătătorul Bisericii Apostolice Armene din România și Bulgaria, însoțit de Cucernicia Sa, Preot Oshakan Khachatryan. Sfinția Sa a rostit o alocuțiune de salut și de apreciere a evenimentului, exprimându-și satisfacția de a fi prezent și speranța de a se organiza și pe viitor cât mai multe astfel de acțiuni. Traducerea în limba română a efectuat-o părintele O. Khachatryan.

        Doamna Satenik Neacșu a deschis, a moderat și condus acțiunea, prezentându-i, cu toată deferența pe invitați și subiectele ce vor fi abordate.

         A urmat o discuție liberă  chiar pe tema Festivalului, și anume „La taifas cu și despre cafea”. A vorbit domnul Agop Saatgian, președinte de onoare al UAR – sucursala Craiova – bun cunoscător al limbii armene, evocând într-o frumoasă expunere vremuri de altădată, când armenii erau mai numeroși și exista o efervescentă viață de comunitate.

       În continuare, a fost invitat să ia cuvântul domnul Emil Boroghină, fost director al Teatrului Național „Marin Sorescu”, cetățean de onoare al Craiovei, inițiator al cunoscutului Festival „William Shakespeare”. Domnia sa a vorbit cu atâta dragoste și prețuire despre prietenii săi, armenii, încât a emoționat întreaga adunare. Am fost mândri și fericiți de aprecierea de care s-au bucurat și se bucură coetnicii noștri și în acest colț de țară, ca și peste tot.

       L-am ascultat apoi pe domnul Melik Vosganian, fratele domnului Varujan Vosganian, amintind cu melancolie și nostalgie, cu emoție despre orașul Craiova, orașul copilăriei sale, al primelor trăiri și experiențe, al fericirii de a fi copil când totul este minunat, fiindcă există tinerețe și magie.

       Discuția despre elixirul armenilor, cafeaua, a fost încheiată de către doamna Președintă Satenik Neacșu, nu înainte de a ne depăna și alte câteva amintiri interesante despre „cafegiii” de altădată și minunatele lor întâmplări. Nume de oameni cândva renumiți pentru negoțul lor sau pentru contribuția la prosperitatea orașului s-au pomenit aici. A fost ca și când i-am fi cunoscut și am trăit un sentiment înălțător că n-au fost uitați, că este undeva o doamnă și nu doar ea, care-și amintește și îi pomenește, pentru ca viața lor exemplară să le servească urmașilor drept model și învățătură.

       După interviurile acordate de d-na Arșaluis Sarchisian Gurău jurnaliștilor de la TVR CRAIOVA și RADIO OLTENIA CRAIOVA, colege ale ei de la Constanța au improvizat estetic un „colț” unde au etalat două planșe (una cu cărțile publicate până în prezent, cealaltă cu premii și diplome obținute că membră a unor structuri literare și culturale, planșe executate de Editura ARARAT, București, director: Sirun Terzian), a urmat lansarea cărții AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR de A.S.G., ed. Ararat, București, 2022.

Prezentarea cărții a fost realizată de domnul prof.univ. Nicolae Marinescu, directorul revistei MOZAICUL. A fost cu adevărat un noroc pentru cărticica autoarei ca o astfel de personalitate, cu bunăvoință s-o citească și cu generozitate să vorbească despre ea, cu competență, cu profesionalism și pertinență, încât autoarea însăși  să se înțeleagă mai bine. Într-adevăr, printre alte amănunte semnificative pe care d. profesor le semnalează și le tratează judicios, domnia sa observă un detaliu subtil: detașarea cu care autoarea privește epoca respectivă, de tristă amintire. În alocuțiunea sa de încheiere, ea confirmă faptul și recunoaște că fără a fi urmărit în mod intenționat, cartea a fost scrisă fără ură, fără resentimente, cu detașarea de care vorbea prezentatorul și chiar i s-ar fi potrivit ca motto un vers din  poetul basarabean Nicolae Dabija „Ce bine-a fost când a fost rău!. . .” și asta pentru că aveam pe atunci tinerețea și speranța. Ea încheie cu lectura câtorva versuri adresate poporului român (Cântec de recunoștință)

       După amiază, asistența este încântată de dansurile armenești executate de ansamblul VARDAVAR de la București (Prof. instr.: Bella Martikian). A fost, în totul, un tablou emoționant: nu știai ce să admiri mai întâi: frumusețea tinerilor dansatori, perfecțiunea execuției ori minunatele costume (taraz-uri) cu cusăturile lor inspirate din motive populare armenești. Foarte inimoși, copiii au antrenat spre sfârșit și publicul și trecătorii în hore armenești.

        Actriță și regizor, Armine Vosganian, a interpretat desăvârșit un grupaj de versuri inedite de Varujan Vosganian, închinat familiei sale, de fapt oricărei familii armenești tipice. Cele mai impresionante mi s-au părut secvențele dedicate bunicilor, adevărate istorii, ilustrând prin biografia lor destinul nedrept de nefericit al unui neam. Unii dintre spectatori au și plâns. Așa sunt sărbătorile noastre. Mai cu veselie, privind la copii, dar și cu tristețea amintirilor. Nu uităm nimic, fiindcă nu trebuie să uităm nimic.

       Armine a fost răsplătită cu îndelungi aplauze.

       Actorul și regizorul Florin Kevorkian s-a întrecut pe sine: a avut o prestație atât de spontană, atât de sinceră, atât de adevărată: a intervenit între numere, a recitat, a comentat, a dansat, fermecându-i pe toți cu talentul și carisma lui.

       Concertul final a fost și el un eveniment de marcă. Instrumentiștii de la Filarmonica din Timișoara, solista vocală de la Opera din Timișoara, solistul (duduc) Rafael Bălean au încheiat programul spre regretul spectatorilor, dar și al trecătorilor care s-au oprit să asculte și dintre care unii nu s-au abținut să și danseze.

       A fost frumos! Dar ca tot ce este frumos s-a terminat. Toate lucrurile frumoase se sfârșesc prea repede! La revedere, Craiova!

      Mulțumim UAR Craiova! Mulțumim Satenik Neacșu!

           Reporter

          (pt. conf. A.S.G.)

_______________

     *Nicolae Iorga, ARMENII ȘI ROMÂNII: O PARALELĂ ISTORICĂ (Extras din Analele Academiei Române)

by Redactor