Matty Aslan…

la Centrul Cultural Armean din București – expoziție și evocare –

Ani de-a rândul, cititorii ziarului România Liberă și ai altor publicații s-au întâlnit cu desenele și caricaturile lui Matty Aslan, un grafician prolific, care a știut să spună multe, în cuvinte și linii puține. Din albumele pe care le-a publicat nu au lipsit umorul, zeflemeaua, comicul de situație, ridiculizarea viciilor, a lăudăroșeniei, a orgoliului nemăsurat, a obiceiului de a minți. Totuși, așa cum specifică Bogdan Căuș în ediția a doua a volumului Figuri de armeni din România publicat în 1998, la editura Ararat, notorietatea sa nu s-a datorat numai aparițiilor în presa vremii. Din anii tinereții a început să lucreze la studioul Animafilm din București unde a colaborat, în mod firesc, cu Ion Popescu-Gopo. Conform precizărilor oferite de Wikipedia, acest artist de origine armeană care s-a născut în 1924, la Ismail, a semnat scenarii și a regizat seriale și filme de animație.

S-a afirmat în perioada comunistă când cenzura își arăta la tot pasul colții necruțători. Un ferment pentru Matty Aslan a fost faptul că se organizau în acea vreme saloane ale umoriștilor, multe expoziții de caricatură și existau chiar reviste speciale, dintre care cea mai cunoscută publicație a fost Urzica.

Din anii șaizeci a devenit unul dintre cei mai îndrăgiți, cunoscuți și prolifici caricaturiști. Printre succesele sale, Wikipedia amintește participarea la Salonul Internațional al Umoriștilor de la Bruxelles, în 1965. Este drept, caricaturile lui Matty Aslan nu au avut accente politice, ci au vizat mai ales sfera cotidianului. Istoricul și criticul de artă, Octavian Barbosa îl menționează în ampla lucrare intitulată Dicționarul artiștilor români contemporani. Volumul a fost publicat la editura Meridiane, în 1976. Remarcabil este modul în care Barbosa a pariat pe artistul de origine armeană. Acest prim dicționar al artiștilor vizuali din România nu poate fi socotit acum deloc vetust și reprezintă un instrument valoros pentru revizitarea celor care s-au afirmat în anii șaizeci și șaptezeci.  Este foarte important faptul că mai tot ce a lucrat Matty Aslan a trecut testul timpului. Cele sugerate prin numeroasele sale caricaturi și prin albumele publicate sunt valabile și astăzi.

La Centrul Cultural Armean din București a fost vernisată o expoziție și organizat un eveniment aniversar cu prilejul centenarului nașterii acestui artist despre care astăzi se vorbește mai puțin. A îl readuce în atenția publicului, a îi recontextualiza desenele reprezintă un gest de normalitate. După moartea sa în septembrie 1995, au fost organizate puține expoziții, deși soția, Simona Mehedinți-Aslan, a pus la dispoziție manuscrise, caricaturi, variante de lucru, volume. Matty Aslan nu a avut moștenitori direcți care să întocmească o arhivă masivă și să se ocupe de prezentarea a ceea ce a lucrat. 

Sugestiv intitulată Una sută ani, expoziția vernisată prin grija Uniunii Armenilor din România, la finalul lunii iunie a fost curatoriată de artistul vizual Alexandru Ciubotariu, împreună cu Cristian și Mihai Dumitru, fondatorii Asociației Muzeul Jucăriilor. Această expoziție care poate fi vizitată până la douăzeci și șapte septembrie include manuscrise, desene, cărți, albume, caricaturi și proiecții ale unor scurtmetraje.

  Evenimentul a fost moderat de Ligia-Verkin Keșișian care a precizat că la Centrul Cultural Armean de-a lungul verii și în toamnă vor mai fi organizate mese rotunde, prezentări de filme de animație și alte manifestări dedicate centenarului nașterii lui Matty Aslan.

Artistul vizual Alexandru Ciubotariu a povestit cum l-a descoperit pe acest mare artist, cum a organizat expoziția și ce dificultăți a întâmpinat privind obținerea ziarelor, a caricaturilor, cărților și a altor materiale.

Expoziția arată așa cum ne-am imaginat-o și dorit-o. Matty Aslan este unul dintre motivele pentru care m-am apucat de meseria pe care o am, cea de grafician. Din copilărie mi-am dorit să fiu caricaturist. La sfârșitul anilor optzeci, când eram copil, caricatura în România avea o pleiadă de reprezentanți extraordinari. Matty Aslan a rămas cu mine, l-am descoperit și redescoperit de fiecare dată. Am încercat să punem în expoziție cât mai multă informație. Vom continua cercetarea și în toamnă vom lansa catalogul acestei expoziții care să conțină chiar mai multe informații. În fiecare zi, practic, descoperim lucruri care nu se găsesc în biblioteci. Noroc cu Asociația Muzeul Jucăriilor care reușește să adune materialul necesar. Toată această bogăție sper să bucure, să punctăm o sută de ani de la nașterea acestui mare artist. Asociația Muzeul Jucăriilor m-a ajutat foarte mult la organizarea expoziției.

În continuarea manifestării, Mihai Dumitru, unul dintre fondatorii Asociației Muzeul Jucăriilor s-a referit la activitatea organizației pe care o conduce.

De douăzeci de ani reușim să organizăm expoziții dedicate la început jucăriilor, apoi copilăriei, cărților și revistelor pentru copii. Am avut în aceste expoziții cărți pentru copii ilustrate de Matty Aslan și amintiri chiar din copilăria nostră. Avem aici în expoziția de la Centrul Cultural Armean caricaturi din România Liberă, din anii optzeci. Ele practic nu se mai găsesc nicăieri.

Varujan Vosganian, președintele Uniunii Armenilor din România și al Uniunii Scriitorilor, s-a referit la bogata activitate a artistului de origine armeană.

Matty Aslan era armean trup și suflet. Acum treizeci și patru de ani, când împreună cu Mihai Stepan-Cazazian am convocat prima întâlnire a oamenilor de cultură armeni, Matty Aslan a fost printre participanți. Vă vorbesc astăzi în  calitate de coleg al lui Matty Aslan. Am fost unul dintre colaboratorii revistei Urzica și al almanahului Urzica și unul dintre fondatorii în viață ai Asociației Umoriștilor din România. În 1981, mai aveam puțin și absolveam facultatea, am mers la Mircea Ciobanu, cu un roman subțire. Mi-a spus atunci că nu am simțul umorului și tocmai de aceea devin patetic când scriu despre mine. Încrezător în spiritul meu glumeț, am scris o schiță umoristică. Deja terminasem facultatea și fusesem repartizat în cel mai râvnit loc pe vremea aceea, la Fabrica de spirt și drojdie de la Bragadiru, la biroul de Aprovizionare. Schița era cumva legată de activitatea unui birou de aprovizionare. (…) Așa am devenit colaborator al revistelor umoristice. Sigur, astăzi dacă vedem peticele astea de hârtie, ne bucurăm. Îmi aduc aminte cu acest prilej și de Cik Damadian. Tot pentru că suntem aici, îmi fac datoria de a-l evoca pe Garo Papazian de la Craiova, care a fost Matty Aslan al Olteniei. În ziarul „Înainte”, ani la rând, Garo Papazian avea câte o caricatură publicată. Pentru că am absolvit Facultatea de Matematică, am socotit, dacă șaptesprezece ani a publicat Matty câte o caricatură zilnic, sunt, vă imaginați deja, cinci mii de caricaturi. Dacă totul ar dispărea și ar rămâne numai desenele lui Matty și expoziția asta, am putea reconstitui, aproape douăzeci de ani din existența poporului român, numai din aceste caricaturi. Și ar rezulta o istorie mai veridică decât cea din manuale. Toate neliniștile noastre, toate capriciile, toate eșuările, uneori chiar traumele, izbânzile, deziluziile și nostalgiile sunt aici în caricaturile lui Matty Aslan. Partea nostimă este scoasă la vedere și sunt foarte bucuros de această inițiativă a Centrului Cultural Armean și poate cândva o să facem o omagiere a lui Cik Damadian și el de asemenea desenator și caricaturist. Ei, acești artiști, aduc suflul poporului armean care a acordat din spiritualitatea sa o mare parte desenului, gravurii și miniaturii. Este destul să amintim de Toros Roslin, de Arshile Gorky, de Jean Carzou. Matty Aslan nu este cu nimic mai prejos, zilnic a ascultat ca un medic nostim ritmul sufletului românesc.

Redactorul șef al revistei Ararat, Mihai Stepan-Cazazian a povestit o istorioară legată de o vizită a lui Matty la Episcopia Armeană și a anunțat că a găsit cu totul întâmplător două manuscrise semnate de cunoscutul caricaturist care urmează să fie publicate la editura Ararat.

Apropo de originea armeană a lui Matty, pentru că mulți s-au îndoit de numele Aslan care apare și la alți orientali, noi am publicat în revista Ararat o secvență întâmplată în anii șaptezeci, povestită de un armean de aici (Edvard Jeamgocian). Matty a venit la Episcopie, în anii șaptezeci, când nu exista Uniunea Armenilor și a spus că vrea să plătească taxa de cult. Cei de față au crezut că vrea să plătească taxa ca apoi să ceară hârtie pentru a pleca din țară sau să ceară un loc de veci la cimitir. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea, a plătit doar taxa de cult, asta e cert. A venit Matty și după anii nouăzeci la una din primele întâlniri ale celor din UAR. Nu a făcut caz, dar nu era ocazie să nu spună că este armean. Am și o surpriză, din lada de materiale nepublicate ale revistei Ararat. Zilele trecute, am găsit două manuscrise semnate de Matty și o caricatură. Este vorba de un scenariu pentru un film artistic, intitulat „Dulceața de cireșe amare”, datat 1988 și al doilea cu titlul „Gabi nu are probleme”. Scenariile sunt dactilografiate. Nu știu cum au ajuns în redacție la noi, mă bucur că există. Urmează până în septembrie să fie publicate la editura Ararat pentru a fi lansate. Bănuiala mea este că au fost aduse la redacție de cineva din familie.

Scriitorul Varujan Vosganian a specificat că la Botoșani există un salon de caricatură care poartă numele lui Cik Damadian și la concurs sunt trimise caricaturi și epigrame în fiecare an. Cele mai bune lucrări sunt premiate. Este o participare internațională. 

La finalul elegantei manifestări am mai stat puțin de vorbă cu artistul vizual Alexandru Ciubotariu despre modul în care au fost recuperate cele expuse.

Noi am reușit să recuperăm multe materiale, chiar de la oameni de la care nu ne-am așteptat. Cu sprijinul unor artiști am reușit obținem și desene originale. Din păcate, foarte multe s-au pierdut. Pe lângă talentul imens, Matty Aslan a avut o putere de muncă extraordinară. Eu lucrez și tradițional și digital, dar astăzi situația presei este în declin. Concurența care nu era mare în comunism, acum este sufocantă. Despre fiecare exponat în parte am câte o povestioară. Dacă vor exista tururi ghidate, cu siguranță voi avea prilejul să povestesc. Am încercat să acoperim toate formele lui de exprimare, de la publicistică, la desen animat, de la caricatură, la grafică de expoziție. Nu se cunosc, din păcate, foarte multe legate de viața lui. Din 1946 a fost prezent în revista Urzica, de la primul număr, iar apoi a lucrat la filme de animație, domeniu în care îl putem socoti un pionier. A publicat enorm, de la cărți pentru copii, la caricaturi, desene, grafică. A crezut în desenul umoristic, în puterea caricaturii, ca formă de exprimare. Ziarul România Liberă l-a făcut foarte cunoscut. Matty Aslan s-a distanțat de politică legat de rubrica din România Liberă dar în anii `46 -`50 are multe lucrări politice, iar apoi, după 1990 la fel revine tema politică în creația sa. Din păcate în 1995 a plecat dintre noi.

 Expoziția poate fi vizitată aproape zilnic, programul putând fi urmărit pe pagina de Facebook a Uniunii Armenilor din România.

Andreea Barbu

fotografii de Andreea Tănase

_________________

          Bibliografie

Bogdan Căuș, Figuri de armeni din România, ediția a II-a (revăzută și adăugită), Editura Ararat, 1998

Octavian Barbosa, Dicționarul artiștilor români contemporani, Editura Meridiane, 1976

by Andreea Barbu