Ceai dansant … la Centrul Cultural Armean din București

Pe vremuri, un ceai dansant era o întâmplare apetisantă, o seară lungă, cu mulți pași grațioși pe parchet, cu întâlniri neașteptate, cu muzică învăluitoare sau sincopată. Practic, era vorba de o împrietenire, nu numai cu parteneri care se puteau dezvălui altfel, ci și cu anumite melodii care urmau apoi să fie fredonate zile în șir.

Nu am prins perioada acestor ceaiuri, dar în familia armenească în care am crescut și m-am format am ascultat muzică interpretată de Edith Piaf, Juliette Gréco, Charles Aznavour, Jacques Brel, Georges Brassens, Serge Grainsbourg. Textele melodiilor erau la fel de puternice, vibrante ca și muzica lor.

Nu sunt genul care fredonează agasant câte o melodie obsedantă, dar prefer să ascult cu toate simțurile la pândă.

Wikipedia m-a ajutat să înțeleg că talentatul Aznavour, deși nu a călcat prin colegii și universități, a interpretat și compus peste o mie de piese muzicale. A fost admirat pe scenele mari ale lumii și în sălile de cinema pentru timbrul special, vocea gravă, siguranța interpretării, frenezia creatoare și talentul actoricesc. Felul uimitor în care s-au așezat lucrurile în viața sa, întâlnirea providențială cu Edith Piaf și cu alte personalități iconice din lumea artei, pasiunea nestăvilită pentru compoziție au avut implicații nebănuite. Despre Monsieur Aznavour s-a scris mult, unele volume au fost traduse și publicate la Editura Ararat, iar filmul biografic din 2024 cu Tahar Rahim în rolul principal întregește imaginea legendei. Totuși, dincolo de amănuntele picante din viața sa, despre textierul Aznavour s-a scris mai puțin, deși versurile sale ajung până în măruntaiele lucrurilor, au substanță și evident mesaj puternic.

Purtați de muzica și textele poetice de o mare frumusețe ale lui Aznavour, artistul cu o carieră foarte lungă, putem evada oricând din rutina zilnică și visa la boema pariziană cu luminile și umbrele ei aspre, uneori dureroase. Zecile de distincții obținute pe toate meridianele, Legiunea de onoare a Franței și titlul de Erou Național al Armeniei atestă reputația internațională de care s-a bucurat.

Ceaiul dansant de la finalul lunii mai care a avut loc la Centrul Cultural Armean din București s-a înscris în seria manifestărilor din 2024 care onorează memoria și moștenirea culturală a lui Aznavour cu ocazia centenarului nașterii sale. Muzica inconfundabilă, ținutele retro cu pene, paiete și perle, emoția, lumina fluorescentă mov, licorile cu gheață, feliuțe subțiri de grepfrut și piper roșu au reușit să recompună atmosfera boemei pariziene. Greu rezumabilă, întâlnirea a fost comentată la superlativ de cei care au venit din prețuire pentru muzica excepțională a lui Aznavour care continuă să spună enorm chiar și în acestă perioadă a ascensiunii inteligenței artificiale și a succesului fulminant al unor compozitori și interpreți, precum Taylor Swift, Drake sau Zaz. De exemplu, chiar și hiturile compuse de Aznavour în anii șaizeci au reușit să-și păstreze prospețimea.

Tineri, dar și seniori s-au costumat special pentru ceaiul dansant, după ce au căutat prin cufere accesorii de odinioară, cu perle mici, sidefii, cu pene înalte, dantele sau pălării. În fiecare moment al serii am simțit parfumul perioadelor de mult trecute, la care avem nevoia să ne întoarcem cu gândul. A fost o bucurie să stau de vorbă pe îndelete cu mai mulți entuziaști pe care seara i-a purtat, puțin câte puțin, în vremuri care nu se lasă uitate. Fiecare dintre ei, s-a pregătit pentru seara de la Centrul Cultural Armean, citind de unde a nimerit despre muzica nemuritoare a celor care au compus cu frenezie tocmai pentru a aduce în față adevăruri valabile mereu.

 Secretarul doi cu atribuții de consul la Ambasada Armeniei din București, doamna Roza Serobyan a amintit eforturile depuse de Aznavour pentru a ajuta Armenia în urma cutremurului din 1988. 

Charles Aznavour este extrem de apreciat. El și alte personalități de renume internațional au pus Armenia pe harta muzicii. Noi, armenii, îl aplaudăm pentru faptul că a înființat fonduri de donații, a ajutat oamenii afectați de cutremurul din 1988 și a donat enorm Armeniei. Am copilărit pe muzica lui, era extrem de popular atunci. Cei care studiază muzica, în Armenia,  învață obligatoriu și o melodie din repertoriul acestui  mare artist. Pentru seara aceasta specială,  am ales să mă îmbrac elegant în spiritul epocii în care a trăit  acest artist.

Doamna Xiaoyu Yang, soția E.S. Tigran Galstyan, Ambasadorul Republicii Armenia în România, s-a referit la întâlnirea ei cu muzica lui Aznavour și la evenimentele organizate de Uniunea Armenilor din România la care a participat.

Nu îmi aduc aminte când am auzit prima oară muzica lui Aznavour, însă recent am aflat că el este armean. Am această impresie că armenii au muzica în sânge. Când m-am împrietenit cu delegația armenilor la Organizația Națiunilor  Unite, am descoperit că fiecare avea talent muzical. Am fost surprinsă, în iarnă, când am venit la București să descopăr cât de unită este comunitatea din România și de faptul că a treia sau a patra generație născută aici consideră că sunt armeni și organizează astfel de evenimente. Eu sunt de origine chineză și înțeleg ce înseamnă să locuiești departe de casă. Aici văd că tinerii dansează armenește și vin cât mai mulți la astfel de evenimente.

Ligia-Verkin Keșișian, coordonatoarea evenimentelor de la Centrul Cultural Armean a povestit despre relația ei cu muzica lui Aznavour și despre propriile proiecte.

Melodia mea preferată interpretată de Aznavour este Emmenez-moi. Când am fost la Paris, în 2009, am ascultat muzica lui, destul de mult. Îmi pare rău că sunt oameni în România care nu cunosc faptul că Aznavour a avut origini armene. Noi trebuie să popularizăm lucrul acesta. În afară de Aznavour, unul dintre artiștii mei preferați este Serghei Paradjanov. Este important să aducem cultura armeană mai aproape de tineri. Dorim să vorbim cât mai mult despre armenii din România și despre cei din diaspora. Mă bucur că sunt bine primite activitățile organizate de Centrul Cultural Armean care sper să aibă o viață cât mai lungă. Avem multe planuri legate de literatură, muzică și cinematografie. 

Silvia Terzian mi-a povestit ce simte când ascultă muzica lui Aznavour și  cum a fost organizată manifestarea.

Când l-am ascultat prima dată pe Charles Aznavour nu am știut că este armean. Am aflat mai târziu. Melodiile lui au mesaje deosebite, unele ne duc în zona boemă, altele ne invită pe ringul de dans. Și când suntem fericiți îl putem asculta, dar și când suntem triști. Atunci când ne-am gândit cum să organizăm totul, am avut în vedere și un dress code legat de Parisul boem. Pentru ceaiul dansant mi-am ales o rochie neagră, simplă. Pentru păr aveam deja un accesoriu de la o petrecere Gatsby la care am fost. Perlele se potrivesc la orice ținută și în acest mod mi-am compus outfit-ul. De fapt, totul a fost gândit ca o petrecere retro. Reacțiile au fost pozitive, a venit foarte multă lume. Noi, de data asta, ne-am gândit să facem lucrurile altfel pentru ca cei prezenți să se bucure de atmosferă și muzică.  Acum Centrul Cultural Armean are pagini speciale pentru a-și promova evenimentele pe Facebook și Instagram. Sigur, evenimentele sunt realizate în colaborare cu Uniunea Armenilor din România.

Dintre seniori, Marcela Ghiulbenkian și-a adus aminte cu drag de anii tinereții când a văzut filmele în care a jucat Aznavour.

Este unul dintre interpreții mei preferați, alături de Edith Piaf. Mi-a luminat tinerețea și la aproape optzeci de ani îl ascult mereu. Am văzut multe din filmele lui împreună cu soțul meu, Jirair, căruia îi duc lipsa în seara asta. Jirair care a fost membru în conducerea Uniunii Armenilor era un dansator excelent, nelipsit de la petreceri. Filmele în care a jucat Aznavour, multe la număr, au avut subiecte interesante. Le-aș revedea cu plăcere oricând cu plăcere. O ascult și pe Edith Piaf de multe ori. Am și citit cărți în care ei doi sunt protagoniști. Noi, însă nu putem uita cât de mult a ajutat Republica Armenia în momente grele. Faptul că a înființat Fundația Anavour pour l’Arménie a contat foarte mult.

Doriana Habian, proprietara unei nou înființate galerii de artă din București a povestit cum s-a simțit la acest eveniment inedit.

Mă aflu pentru prima oară la Centrul Cultural Armean, un loc cald și primitor cu flori roz, cu lumină mov specială pentru ceaiul dansant. Este foarte multă lume, mi-am făcut prieteni pe care i-am invitat la galeria HABIAN, unde ținem și lecții de grafică și pictură. În tinerețe, am ascultat muzica lui Aznavour și mi se spunea Didi, după numele lui Edith Piaf. Doresc să revin la Centrul Cultural Armean.

Maria Erzian, prietena de nădejde a multor armeni și unul dintre pilonii comunității a vorbit despre mesajele cântecelor marelui Aznavour.

 Fiecare melodie a lui Aznavour spune o poveste. Hier encore este piesa muzicală preferată de mine și a fost compusă în 1964. Întotdeauna marii artiști transmit un mesaj. Cu cât mesajul este mai puternic, notorietatea interpretului este mai mare. În muzica adevărată mesajul este esențial. Practic, mă leagă multe de muzica lui Aznavour. În 2016, am fost la concertul lui, la Sala Palatului din București. Atunci au fost mulți armeni care l-au ascultat cu emoție. A-l asculta pe Aznavour este cea mai frumoasă modalitate de a-l sărbători, la centenar. Mica noastră comunitate a reușit să adune la acest eveniment atât de multă lume. A-l asculta pe Aznavour este un privilegiu și o mare bucurie.

Hrant Jaghinyan a povestit despre felul în care, în prezent, este redescoperită muzica lui Aznavour și interpretată de nume mari ale muzicii.

De fiecare dată, când am călătorit cu mașina, în Armenia, la Erevan, cu familia, am ascultat muzica lui Aznavour. Drumul, fiind foarte lung, am putut gusta din plin savoarea acestei muzici. Tocmai atunci, scosese un nou album realizat împreună cu fiica sa, Seda Aznavour. Era vorba de mai multe duete care m-au încântat. Sunt îndrăgostit de compozițiile lui Aznavour și am observat că sunt tot mai mulți artiști contemporani care redescoperă melodiile lui și le interpretează, precum Bad Bunny. În general, îmi place să dansez și această muzică mă inspiră.

Nu am dansat la manifestarea dedicată lui Aznavour, fiind preocupată să culeg impresiile participanților, așa cum fac de zece ani pentru revista Ararat. Nu am băut nici Campari, dar toate discuțiile purtate mi s-au părut pline de miez și delicioase. În toiul nopții, șofând spre casă mi-am promis să ajung și în 2024 la Paris, să mă plimb prin grădina care din luna mai poartă numele lui Charles Aznavour, artistul care a ajutat enorm Armenia.

Andreea Barbu

fotografii Andreea Tănase

by Andreea Barbu