Redactor

DANIEL VARUJAN: O fereastră spre sufletul armenesc prin poezie

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Daniel Varujan (Daniel Ciăpugkiarian, 1884-1915) este unul dintre cei mai remarcabili poeți armeni ai secolului al XX-lea, apreciat pentru profunzimea și intensitatea operei sale lirice. Născut în satul Bărgănik din Imperiul Otoman (astăzi în Turcia, în apropierea orașului Sivas), Varujan a avut o copilărie influențată profund de evenimentele istorice ale vremii, inclusiv masacrele hamidiene din 1894-1896, care l-au determinat să plece la Constantinopol. Acolo a urmat cursurile prestigioasei școli Măkhitarian, continuându-și apoi educația la Collegio Armeno Moorat-Raphael din Veneția și la Universitatea Gent din Belgia, unde a studiat literatură, sociologie și economie.

În 1909, s-a întors în satul natal, unde a predat timp de doi ani, iar pe 15 august 1910 s-a căsătorit cu fosta sa elevă, Araxi. În 1912, Varujan a devenit directorul școlii Sf. Grigore Luminătorul din Constantinopol. El a fost unul dintre fondatorii revistei literare „Mehian” în 1914, alături de Kostan Zarian, Hagop Oșagan și alții, dar a părăsit grupul după primele trei numere. În același an, Varujan a editat anuarul literar „Navasard”, din care a fost publicat doar un număr. Co-editorul anuarului a fost Hagop Djololian Siruni, un apropiat al lui Varujan și un istoric de mare importanță pentru comunitatea armeană din România, dat fiind faptul că în 1922 Siruni s-a mutat la București și a avut o activitate fructoasă în cadrul comunității armene și nu numai.

Varujan și Araxi

În decursul a zece ani, poetul a publicat patru volume de poezii care au avut un mare ecou: „Fiori” («Սարսուռներ», 1906), „Inima națiunii” («Ցեղին սիրտը», 1909), „Cântece păgâne” («Հեթանոս երգեր», 1912) și „Cântecul pâinii” («Հացին երգը», 1921, postum), acesta din urmă fiind un manuscris neterminat la momentul morții sale, confiscat în timpul Genocidului și salvat ulterior prin mituirea oficialilor turci.

Varujan avea o prezență marcantă în peisajul literar, iar aparițiile sale erau mereu memorabile. Uneori Varujan și Siruni îl vizitau pe marele compozitor Komitas. La acea vreme, Komitas și pictorul Panos Terlemezian închiriaseră o casă cu trei etaje în Constantinopol, care devenise o vatră culturală unde se adunau oameni iubitori de artă de diferite naționalități, ascultau lucrările lui Komitas, admirau picturile lui Terlemezian și discutau aspecte legate de artă. O poveste interesantă este legată de rugămintea lui Siruni adresată lui Varujan de a scrie o poezie în agenda lui, ale cărei ultime rânduri sunt finalizate de Komitas.

De la stânga: Daniel Varujan, Ruben Sevak, Hovhannes Tumanian, Komitas, Gaspar Ipekian, Vahram Papazian, 1907, Lausanne

Varujan a fost printre intelectualii armeni ridicați pe 24 aprilie 1915 în Constantinopol. Pe 26 august 1915, în drumul de la Ceangără la Ayaș, Daniel Varujan a fost torturat și ucis. Potrivit preotului Grigoris Balakian, într-un moment de tristețe profundă, Varujan le-a spus celorlalți deportați: „Știu că mi s-a născut copilul, vreau să-l numească Varujan”. Araxi află mai târziu despre ultimele vorbe ale lui Varujan. Copilul poartă numele Haykak conform deciziei anterioare a părinților.

Cei trei copii ai lui Daniel Varujan: Armen, Haykak, Veronika

Soția lui Varujan și cei trei copii s-au stabilit ulterior în SUA, continuând să poarte numele de familie Varujan, un simbol al moștenirii și dorinței poetului de a păstra viu spiritul armean. Astfel, Daniel Varujan trăiește nu doar în memoria culturală și prin opera sa, ci și prin mulți descendenți care au purtat și poartă cu mândrie numele de familie Varujan. Acest legământ între trecut și prezent subliniază rezistența și continuitatea spiritului armean în fața greutăților. Patru dintre moștenitorii familiei Varujan poartă numele Daniel Varujan și își continuă viața în SUA.

Memorialul lui Daniel Varujan la Cimitirul Armenesc din Şişli, Istanbul

În 2018, scurtmetrajul „Taniel” (numele Daniel în armeana occidentală), care descrie povestea arestării și uciderii poetului Daniel Varujan, a câștigat „Premiul publicului” și „Cel mai bun regizor” la Festivalul Internațional de Film din Bermuda. Filmul este în alb-negru, bilingv (în armeana occidentală și engleză) și a adus în lumina reflectoarelor nu doar viața lui Varujan, ci și realitatea dureroasă a Genocidului Armean, emoționând profund juriul și spectatorii festivalului.

Astăzi, în biblioteca Universității din Gent, există o placă comemorativă trilingvă dedicată lui Varujan.

Mariam GEVORGYAN

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *