Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN : Henrykh Mkhitaryan  – Campion al Italiei cu Internazionale Milano !!!

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Am urmărit la televizor – spunea regretatul Al. Paleologu că la senectute rămâi cu Biblia și Televizorul – meciul dintre primele două clasate în campionatul de fotbal al Italiei, Inter și Milan, ambele din Milano. Jucat pe San Siro, cel mai faimos stadion al Italiei. Deja cu un avans de puncte considerabil în clasament, deja victorioasă în ultimele șase partide directe, Internazionale a dominat sub toate aspectele meciul derby. Jucat în fața a 80.000 de spectatori și milioane de telespectatori din toată lumea. Nu mai lungim pelteaua – cei din generația mea știu gustul acelei dulci și moi paste aromate, numai bună pentru cei cu dantură slabă, expresie care s-a pierdut azi –  și trecem la concret.  Printre jucătorii care au onorat victoria cu 2-1 a echipei Inter Milano asupra veșnicei rivale – confruntarea s-a terminat și cu doi jucători de la Milan eliminați în urma unor bumbăceli, din care, slavă Domnului, nu s-a ieșit cu oase rupte – s-a numărat și jucătorul Mkhitaryan. Henrykh. Armean, desigur. Îl știam de ani în șir, el tot evoluând prin echipe de mare faimă ale Europei, dar și în naționala de fotbal a Armeniei. Echipă năbădăioasă, face un meci mare, apoi dă cu bâta în baltă și mănâncă bătaie de la cine și  când nu te aștepți. Bani puțini la Erevan pentru fotbalul de mare performanță. Succesele ce se obțin au la bază și mult entuziasm, dăruire, ambiție, abnegație și de ce nu patriotism. (Îmi aduc aminte de un fotbalist care a jucat in naționala Armeniei după ce cu trei luni înainte era pe front, să lupte, ca simplu soldat. Nu e chiar floare la ureche.) Am urmărit evoluția lui Mkhitaryan, a jucat – bine, era gata gata să dea și un gol! –  toate cele 90 de minute – și fluierul final l-a găsit pe teren. Și armeanul – are un profil bun de o efigie națională și cu nasul corespunzător! –  s-a bucurat  alături de ceilalți jucători și de zecile de mii de susținători pentru noul titlu – al douăzecilea din istoria clubului – de Campion al Italiei. Datorită lui Henrykh – născut la Erevan și cu tată fotbalist, mama rusoaică, o biografie extinsă și mai mult decât extravagantă se poate găsi pe net, faptul că știe șapte limbi nu are decât să ne bucure – Mkhitaryan și armenii au fost pomeniți și ei cu acest prilej. Cu un armean, printre alți, destui, ne italieni – asta e lumea de azi! –  Inter a câștigat și a devenit Campioana Italiei. Final fericit de această dată. Unde batem, ce vrem să relevăm în acest context când 24 Aprilie e iar în preajma noastră. Unul dintre coechipierii lui Henrykh de la Inter Milano este un turc, Hakan Çalhanoğlu, tot un mijlocaș ofensiv și conducător de joc, ca și Mkhitaryan, un la fel de mare fotbalist de talie internațională. Care a jucat și în naționala Turciei, precum Mkhitaryan în cea a Armeniei. Amândoi au jucat foarte bine și au asigurat victoria echipei italiene. Și ne întrebăm, dacă un  turc și un armean au colaborat și s-au înțeles exemplar pe terenul de fotbal de ce nu s-ar înțelege și cele două popoare din care fac ei parte? Știu că nu e simplu.Tot un meci de fotbal era gata-gata să aducă, mai acum niște ani, o mediere între două națiuni/popoare/țări. Care nici măcar nu au relații diplomatice. Tot sper, dincolo de meciul extraordinar pe care l-am urmărit la televizor, că o soluție se va găsi pentru a depăși cei peste o sută de ani de dușmănie și ură reciprocă. Și cele două națiuni să fie în bună vecinătate. Nimic nu  este imposibil în această lume. Mashallah… ( Binecuvântat fii !) mi-ar fi spus bunica mea Mariam.