Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN :   Armenia la răscruce. Încotro ?

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Va putea Armenia – fostă sovietică – să se desprindă de pe orbita Moscovei și să treacă pe cea a occidentului democratic? Va putea Armenia – un mic stat în Caucazul de sud, o bucată de teritoriu și națiune rămas în voia sorților după multiplele ciocniri de interese ale puterilor zonale – să găsească locul printre democrațiile lumii? Va putea Armenia de azi, stat suveran și independent pe harta lumii să facă față la presiunea vecinilor săi  fiecare având interese divergente, că este vorba de Rusia, Turcia, Azerbagian sau Iran ? Ce jocuri și aranjamente politice mai poate avansa diplomația Erevanului pentru a găsi o soluție de lungă durată la pachetul de probleme – multe și grave – pe care actualul guvern Pașinian le are de rezolvat. Numai în pielea lui să nu fii. Mai ales când are de-a face cu năbădăioșii lui compatrioți. Intensificarea relațiilor cu Uniunea Europeană din ultima perioadă pe care le-a abordat într-o relație de parteneriat irită liderii de la Kremlin. Rusia lui Putin nu-și poate permite să cedeze încă un stat aflat multă vreme pe orbita ei de interese politice, militare și strategice – să se alinieze și să treacă pe  orbita democrațiilor occidentale. Acolo unde îi este locul de mii de ani.  Prima națiune  creștină în fața tăvălugului islamic. A căzut Regatul Armean și apoi Bizanțul, otomanii au ajuns pe malurile Bosforului și Mahomed II a intrat călare în Aya Sophia. Dacă o aderare la NATO nu este posibilă – o  declară deschis activul Ministru de Externe armean Ararat  Mirzoian – dar o admitere în Uniunea Europeană ar putea fi un obiectiv prioritar pentru viitorul imediat.  Următorii ani ai acestui nou secol ar putea fi decisivi. Fără să se grăbească – istoria armenilor e mult mai veche decât locurile comune care se ventilează în spațiul public – Armenia ar avea oportunitatea să revină acolo unde îi este locul. Într-o Europă democratică. De aici și reacțiile amenințătoare ale Mariei Zaharova, vocala purtătoarea de cuvânt a Kremlinului, istericalele Margaretei Simonian și bombănelile  agresive –pierderea suveranității se livrează direct guvernului de la Erevan, ale mereu posomorâtului Ministru de Externe rus, Serghei Lavrov, la afirmațiile lui Mirzoian din 9 martie 2024 de la Antalya. ( Între noi fie vorba fata înaltului demnitar moscovit, armean de origine din Tiflisul plin de armeni odinioară, trăiește bine merci la New York, situație în care se află nu doar restul familiei lui Vladimir Vladimirovici, ci și un lung șir de propagandiști agresivi ai Kremlinului cu odraslele pripășite prin acel vest capitalist mult incriminat. Ale vieții valuri, maluri, zaruri). Vizitele și întâlnirile înalților demnitari occidentali – de la Ursula von den Leyen, Președinta Comisiei Europene, Secretarul de stat american  Anthony Bliken sau Josep Borrell, Înaltul Comisar de la Bruxelles cu PM armean Pașinian cu diverse ocazii s-a concretizat și prin acordarea a 270 de milioane de euro din partea UE pentru a sprijini Armenia. Nu doar pentru noi masive investiții. Sigur că îndepărtarea de orbita moscovită a Armeniei – după ce rușii, pe care mereu s-au bazat armenii în strategia lor de securitate, i-au lăsat cu buza umflată în fața agresiunii azero-turce – nu este privită cu ochi buni de liderii de la Kremlin. Ne place sau nu, Erevanul este obligat să găsească noi alternative pentru securitatea țării și salvarea a ce se mai poate salva. Un parteneriat și aderarea la Uniunea Europeană pot deschide noi oportunități. Orice derapaj politic la Erevan poate aduce noi complicații. Suntem convinși însă că răbdarea și tenacitatea de care au dat mereu dovadă conducătorii armeni de-a lungul istoriei vor putea aduce un dram de speranță mult încercatului popor.  Hristos a Înviat sau va învia, dincolo de divergențele și schismele care au marcat unitatea iudeo-creștină a unei Europe pusă astăzi în fața unor grave provocări.