„Jurnalul unei iubiri” și…Armine Vosganian

         Este menirea marilor artiști să surprindă cu fiecare apariție, să fie altfel, putând lua parcă mai multe chipuri. În anii aceștia în care publicul caută noi forme de delectare, de petrecere a timpului liber cu rost, regizorii și actorii își propun să se reinventeze, să găsescă alte forme de exprimare artistică.

         Armine Vosganian, școlită într-ale regiei la Londra, după absolvitea la București a două dintre secțiile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale, doctor în cinema și media, știe să bucure publicul prin multitudinea preocupărilor sale artistice. Astfel, în 2024 poate fi întâlnită, interpretând muzică liturgică în corul Catedralei Armene din București, organizând evenimente ale Uniunii Armenilor din România și implicându-se în realizarea spectacolului de la Opera din București, intitulat Jurnalul unei iubiri. În două acte, acest spectacol complex de teatru-dans și multimedia este inspirat de povestea de iubire dintre prințesa Maria Cantacuzino și compozitorul George Enescu. Este vorba de o producție deosebită care îmbină teatrul cu baletul și efectele multi-media.  Construită ingenios, ca o călătorie simbolică, producția este realizată de Andreea Tănăsescu, coregrafă și regizoare. Textul, semnat tot de Andreea Tănăsescu, are la bază însemnările din jurnalul Mariei Cantacuzino. Sublima muzică enesciană acompaniază întregul eveniment teatral. În cadrul acestui spectacol inedit asistentă de regie este Armine Vosganian care interpretează și rolul Marthei Bibescu. Formula stilistică și compozițională aleasă este extrem de interesantă. Se dă viață perioadei cuprinse între anii 1900 și 1935, o etapă remarcabilă din istoria românilor. În acest sens, pentru redarea atmosferei acelei epoci, foarte frumoase sunt costumele realizate de designerul Dana Fries și pălăriile Ginei Ivasiuc. Actrița Irina Movilă interpretează rolul Mariei Cantacuzino, George Rotaru pe cel al lui Enescu. Dansează balerinii Operei Naționale din București, Andreea Vălean, Andrea Caleffi, Jacob Connor, George Pleșca, Molly Hall, Carlotta de Mattei, Horia Bucur.

Cum te-ai pregătit pentru rolul din Jurnalul unei iubiri?  Martha Bibescu este un personaj complex.

M-am documentat enorm, atât pentru interpretarea rolului, cât și pentru a fi asistent regie. În acest spectacol, Martha Bibescu are un rol secundar, nu putem să-i vedem toată anvergura, să-i înțelegem întreaga personalitate, ce a însemnat pe scena politică și în literatură. Martha Bibescu a fost poetă, romancieră, memorialistă, membră a Academiei Regale de limbă și literatură franceză din Bruxelles. În 1962, a primit în Franța Crucea Legiunii de Onoare.

După lunga perioadă comunistă este îmbucurător faptul că este acum adusă în atenția publicului Martha Bibescu. Despre activitatea ei apar mereu articole în revistele literare și iată este prezentă în producția acesta de la Opera Națională din București. Care sunt personajele principale din spectacolul Jurnalul unei iubiri?

Sigur, în spectacolul de la Opera din București accentul cade pe povestea de iubire dintre Maruca, cum i se spunea în epocă, prințesei Cantacuzino și George Enescu. La Paris, Martha Bibescu a fost prietena cea mai bună a lui George Enescu. În spectacolul Jurnalul unei iubiri, Martha este ironică la adresa Marucăi pe care o consideră inteligentă, dar stranie. Totuși, ca femei, ambele au avut un destin asemănător. Au fost căsătorite cu prinți, de care la început au fost îndrăgostite. Din cauza infidelităților acestor prinți, au ajuns să trăiască în căsnicii de fațadă, aranjate. Martha Bibescu s-a cufundat în scris, în literatură, în munca academică, în politică, în timp ce Maruca a avut o predilecție pentru diverse iubiri, pentru spiritism. Acesta este motivul pentru care o ironizează în spectacol Martha Bibescu.

Ai jucat pe mai multe scene. Cum te-ai simțit pe scena Operei din București pentru prima dată?

Trebuie să recunosc că nu m-am aflat pe scena Operei pentru prima dată. Când eram foarte, foarte mică, am mers la cursuri de balet și am participat la spectacole, evident pentru cei mici, pe scena Operei. Și atunci am fost bucuroasă și acum mă simt bine pe această scenă. Este un vis împlinit. Atunci, în copilărie, visam să interpretez roluri mari pe scena asta.

Să amintim în cadrul discuției noastre și de modele, de mentori?

Părinții sunt mentorii mei, de la care învăț mereu. Amândoi au cariere solide, mama, Mihaela Vosganian, în muzică, tata, în literatură. Am crescut într-o casă în care mama compunea și tata scria. Ca și ei am preocupări artistice. De exemplu, documentarul Miutyun regizat de mine este acum în circuit festivalier. Filmez în mod constant la evenimentele organizate de Uniunea Armenilor, lucrez la mai multe filme. Rolul Marthei Bibescu din spectacolul de la Opera din București mă bucură imens.   

Armine, recomand prietenilor și cititorilor revistei ARARAT să meargă la Opera din București, la spectacolul Jurnalul unei iubiri pentru a se lăsa învăluiți de muzica lui George Enescu și de povestea sa de iubire.

Andreea Barbu     

by Andreea Barbu