Giuseppe Munarini

Nersēs Šnorhali, Patru Scrisori Ecumenice adresate Împăratului Manuele Comnenos

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Nersēs Šnorhali, Lettere Ecumeniche all’Imperatore Manuele Comneno. Testo critico Azat Bozoyan. Introduzione, Traduzione e Note Riccardo Pane,  Edizioni San Clemente, Edizioni Studio Domenicano, Bologna 2023. (pp. 238). (I Talenti)

[Nersēs Šnorhali, Scrisori Ecumenice adresate Împăratului Manuele Comnenos. Text critic de Azat Bozoyan. Introducerea, Traducerea și note de Riccardo Pane Editura San Clemente, Ediția Studio Domenicano, Bologna 2023. (pp. 238)]. (I Talenti)

Părintele Riccardo Pane, preot catolic, teolog, liturgist și profund cunoscător al limbii armene, ne-a oferit această traducere în italiană, cu textul armean alăturat, a patru scrisori adresate de Sfântul Nersēs Šnorhali (1102-1173) împăratului Manuel Comnenos (1118-1180).

Amintim că în anul 2023 s-au împlinit 850 de ani ai morții lui, sau mai bine zis ai reîntoarcerii la Tatăl Ceresc, cu ocazia căruia au avut loc manifestări interesante. Cu această ocazie am găsit oportun să semnalez cartea de față.

          Sfântul Nersēs, din familia nobiliară a Pahlawuni, după cum știm, poartă și titlul de Šnorhali, adică “Grațios”, sau “plin de har”[1], sau care avea Harul lui Dumnezeu.

Acest mare eclesiast și om de cultură era fiul prințului Apirat Pahlawuni și fratele lui, Katoƚikos Grigoris III (Grigore al III-lea) Pahlawuni (1113-1166) [2]. Grigoris a fost cel care a mutat sediul patriarhal în cetatea mai sigură de la Hŕomkla[3]. Sfântul s-a născut în cetatea Covk; A fost călugăr în faimoasa mănăstire Karmir Vank sau Mănăstirea Roșie, după hirotonirea preoțească, la o vârstă foarte fragedă, și hirotonirea episcopală, i-a succedat fratelui său cu titlul de  Nersēs IV. Sfântul s-a stins din viață în 1173.

          După cum se știe, a devenit unul dintre cei mai mari oameni de spiritualitate, credință și cultură ai Bisericii Armene și ai Ciliciei. S-au împlinit 850 de ani de la moartea sa.

Părintele Corrado Pane ne-a oferit o lucrare foarte interesantă și utilă pentru a înțelege mai bine gândirea acestui Sfânt, o lucrare de o valoare incontestabilă atât pentru traducerea precisă și fluentă, cât și pentru că oferă textul în armeană clasică. Cartea conține patru scrisori adresate împăratului Manuel și ne oferă o perspectivă asupra unui alt gen literar, cel epistolar, folosit de sfânt.

Nu putem să nu menționăm traducerea renumitului călugăr mehitarist Vardapet Mesrobio Gianascian (1908-1974), care, cu ocazia celui de-al optulea centenar de la moartea Sfântului, ne-a oferit traducerea în limba italiană a numeroase imnuri sacre[4].

Traducerea include imnuri ale Oficiului Divin, ale Creației, ale Postului Mare, ale Rusaliilor, ale Transfigurării, ale Adormirii Maici Domnului, ale Martirilor din Avarayr, câteva imnuri funerare și colinde.

În felul acesta, cititorul are posibilitatea de a cunoaște imnurile sacre prezente în Liturghie. În acest sens, aș dori să amintesc ceea ce a scris M.D. Findikyan:

„Sfântul Nersēs Šnorhali a reorganizat Oficiul [liturgic] din secolul al XII-lea, adăugând mai multe imnuri. În acea perioadă, ora de Răsărit a fost desprinsă de Utrenia, devenind un Oficiu autonom”[5].

          Sfântul Nersēs, după cum observa P. Isaaak Kechichian S.J., a dorit să scrie Rugaciunea  celor 24 de ore, care a fost realizată înante de numirea lui la Sediul Patriarhal, între 1152 și 1166. În 1152 a și terminat Poema Isus Fiul Unul născut Tatalui.

El a dorit așa să învingă pasivitatea credincioșilor. Rugăciunea aceasta începe într-un fel deosebit de frumos prin cuvintele: Հաւատով խոստովանիմ [Hawatov Xostovanim] adică Mărturisesc cu credință. Rugăciunea aceasta, tradusă în mai multe limbi  a intrat în sufletul armenilor care au învățat-o pe dinafară și care a intrat și în Breviariul armenesc. după cum sublinează părintele Isaaac Kechichian S.J. 5 bis.

Prof. G. Traina observă despre Sfântul:

„Operele lui N.S. reflectă diverse teme de mare importanță pentru Teologie, dar și pentru istoria Orientului creștin: notabile sunt, în special, stimularea menținerii unității Bisericii și a controlului comunității de către preoți; remarcabila căutare a dialogului ecumenic între Bisericile din epocă; spiritualitatea profundă care se concentrează în mod esențial asupra misterului Cuvântului Întrupat și care atinge momente sublime în opera în versuri”[6].

Aș vrea să observ că un mare armeanist și distins cleric, părintele Boghos Levon Zekiyan, a fost cel care a observat că Sfântul din Cilicia trebuie considerat un ecumenist “ante litteram”[7].

Grație acestei viziuni ecumenice a sa, avem cele patru scrisori în originalul armean și traduse în italiană.

Într-adevăr, se observă:

 „În paralel cu dialogul cu Biserica latină, care a găsit un nou impuls odată cu Cruciadele, s-a reluat și cel cu Biserica greacă. Cu excepția parțială a timpului lui Fotie, așa cum s-a menționat mai sus, relațiile dintre Biserica de Constantinopol și Biserica Armeană s-au caracterizat mai degrabă prin încercarea primei de a impune celei din urmă formule dogmatice și tradiții liturgice și canonice, precum și aderarea la Conciliul de la Calcedon”[8].

Prima scrisoare datează din 1165, adică din anul 614, conform calendarului armean ( pp. 40-105); a doua de la sfârșitul anului 1166; a treia este contemporană cu cea precedentă; a patra din 1170.

Avem astfel ocazia să citim și să medităm asupra acestor scrisori, în care observăm respectul față de persoana cu care se corespondează, atașamentul față de adevăr, dragostea pentru umilință și dorința de a lua în considerare pozițiile celorlalți, fără a cădea în ipocrizie și în ceea ce, în zilele noastre, s-ar numi corectitudine politică.

Istoricul H. Thorossian, evidențiază faptul că sfântul era în favoarea unei înțelegeri între Biserica Armeană și cea greacă. Cu toate acestea, el consemnează trei scrisori datând din 1167,1170, 1173[9] și nu o a patra scrisoare. În plus, trebuie remarcat faptul că istoricul citat vorbește de o “entente” (înțelegere)”, dar acest termen trebuie văzut, în opinia mea, ca o introducere la comuniunea deplină.

Citind cele patru scrisori, ne putem da seama de dorința sa de unitate manifestată atunci când era încă coadjutor, de reflecția sa asupra a ceea ce unea viața celor două Biserici.

Putem deci, datorită părintelui Riccardo Pane, să cunoaștem mai bine acea activitate a Sfântului care a făcut din el „l’une des plus éminentes figures peut-être la plus grande, de la régénération littéraire du XII siècle”[10]

 Volumul conține un bogat aparat de note care permit cititorului să aprofundeze nu numai termenii liturgici și istorici, ci și să se oprească asupra unor termeni sau figuri istorice care pot fi necunoscute sau despre care nu avem decât vagi informații

Lista de toponime și trimiterile la pasaje evanghelice și biblice sunt foarte utile.

Giuseppe MUNARINI

________________________

[1] Traducerea profesorului G; Traina, cfr. Nersēs Šnorhali, in  [Edward G. Farrugia, S.J.], Dizionario Enciclopedico dell’Oriente Cristiano, Pontificio Istituto Orientale, Roma, 2000, p.522.

[2] G. Traina, Nersēs Šnorhali, în  [Edward G. Farrugia, S.J.], Dizionario Enciclopedico dell’Oriente Cristiano, Pontificio Istituto Orientale, Roma, 2000, p.522

[3] Nersēs Šnorhali, Lettere Ecumeniche all’Imperatore Manuele Comneno. Testo critico Azat Bozoyan. Introduzione, Traduzione e Note Riccardo Pane, op. cit., p.8

[4] Inni Sacri di San Nersès il Grazioso, Patriarca degli Armeni. Tradotti e pubblicati a cura di P. Mesrobio Gianascian Mechitarista. In occasione dell’Ottavo centenario della Morte 1173-1973, San Lazzaro -Venezia 1973.

[5] M.D. Findikyan, Liturgia delle ore nella Chiesa Armena,  in Edward G. Farrugia, S.J.], Dizionario Enciclopedico dell’Oriente Cristiano, Pontificio Istituto Orientale, Roma, 2000, p.522.

5bis. Isaac Kechichian S.J., Nouvelle traduction  Ս․ Ներսէս Շնոռալի Հաւատով խոստովանիմ Prière des vingt-quatre heures de St Nerses Chenorhali, Isola di San Lazzaro 1985

[6] G. Traina,Nersēs Šnorhali in Edward G. Farrugia, S.J.], Dizionario Enciclopedico dell’Oriente Cristiano, Pontificio Istituto Orientale, Roma, 2000, p.522.

[7] Nersēs Šnorhali, Lettere Ecumeniche all’Imperatore Manuele Comneno. Testo critico Azat Bozoyan. Introduzione, Traduzione e Note Riccardo Pane, op. cit., p. 19 nota 32.

[8] Nersēs Šnorhali, Lettere Ecumeniche all’Imperatore Manuele Comneno. Testo critico Azat Bozoyan. Introduzione, Traduzione e Note Riccardo Pane, op. cit., p.10.

[9]  H. Thorossian, Histoire de la littérature arménienne..Des origines  jusqu’à nos jours. Avec une carte de l’ancienne Arménie et des contrées limitrophes. Préface de René Grousset l’Académie Française, Paris, 1951, p.133.

[10] .[unul dintre cele mai faimoase personaje, poate cea mai mare, de la regenerarea secolului al XII]. H. Thorossian, Histoire de la littérature arménienne..Des origines  jusqu’à nos jours. Avec une carte de l’ancienne Arménie et des contrées limitrophes. Préface de René Grousset l’Académie Française, Paris, 1951, p.133.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *