Dirijorul Constantine Orbelian pe scena Ateneului Român din București

Joi, 22 februarie, Constantine Orbelian a dirijat orchestra Filarmonicii George Enescu într-un concert al cărui program a inclus Uvertura festivă de Alexander Arutiunian, Concertul în re minor pentru vioară și orchestră de Aram Haciaturian și Simfonia nr. 5, în re minor, op 64 de Piotr Ilici Ceaikovski. Aceste lucrări emblematice dintre care unele compuse la jumătatea secolului al douăzecilea au rezistat cu succes în repertoriul universal. Orbelian este un fan declarat al acestor compozitori, iar activitatea sa o confirmă pe deplin.

Uvertura festivă a fost compusă de Arutiunian în 1949 și interpretată pentru prima dată în Uniunea Sovietică, la Leningrad, în Sala Mare a Filarmonicii. Apreciat de Aram Haciaturian, acest compozitor a fost o vreme directorul artistic al Filarmonicii de Stat din Erevan. În Armenia, dar și dincolo de granițele ei, muzica sa a fost elogiată, de fiecare dată subliniindu-se versatilitatea ei.

Aram Haciaturian a compus mult, a fost ani la rând profesor la Conservatorul din Moscova, iar Concertul în re minor pentru vioară și orchestră ocupă un loc important în creația sa. Scris în 1940 și dedicat violonistului rus David Oistrah a devenit cu timpul binecunoscut. Solistă a fost multipremiata Mihaela Martin care cântă la o vioară de J.B.Guadagnini din 1748. Artista, în mare formă, a stârnit în prima seară concertistică în care a dirijat Constantine Orbelian admirația melomanilor. Dincolo de prestigiul acumulat prin deceniile de activitate, de tehnica impecabilă, este permanent distinctivă amprenta pe care o lasă interpretărilor sale.

În partea a doua a serii a fost interpretată Simfonia nr.5, în re minor, op. 64, scrisă în 1888 de Piotr Ilici Ceaikovski.

În peisajul actual internațional, Orbelian este un dirijor important , inclus în multe programe, pe mari scene. Modul în care conduce orchestra reconfirmă de fiecare dată profesionalismul său. Din iunie 2021 este director muzical și dirijor principal la New York City Opera. Născut în 1956, în Statele Unite ale Americii are o carieră fulminantă după ce a debutat ca pianist la unsprezece ani, în concert alături de orchestra simfonică din San Francisco, orașul său natal. Evident a absolvit instituții prestigioase, precum Juilliard School, a devenit un pianist virtuoz și un dirijor cunoscut. În anii nouăzeci ai secolului trecut a fost director muzical al Orchestrei de Cameră din Moscova, iar din 2016, timp de patru ani a condus Teatrul de Stat de Operă și Balet din Erevan. În permanență colaborează cu artiști de prestigiu, participarea sa la concerte fiind foarte așteptată. Joi, 22 februarie, două ore am trăit întâlnirea cu doi mari artiști care știu să cucerească publicul prin creativitatea și profesionalismul lor. În plus Orbelian cu amabilitate mi-a răspuns la câteva întrebări privind familia și cariera sa.   

– Maestre, cum a decurs pregătirea pentru concertele din 22 și 23 februarie?

– Pentru orice concert, mă pregătesc cu un grad ridicat de seriozitate. Sesiunea aceasta a fost extrem de emoționantă pentru mine deoarece am lucrat alături de buna mea prietenă, Mihaela Martin, care a cântat Concertul pentru vioară al lui Aram Haciaturian. Este o compoziție care nu este interpretată foarte des și tocmai de aceea mi-am dorit să iasă foarte bine.  Și așa a și fost. Mie îmi place foarte mult și Sayat-Nova. Mereu când ascult muzica lui, lăcrimez. Când eram tânăr și cântam la pian, cel mai des îmi plăcea să interpretez piese de Komitas și Arno Babajanian. Pe Babajanian l-am cunoscut. În 1970, chiar l-am întâlnit și pe Aram Haciaturian. Ultimul concert din viața sa l-a susținut în Honolulu și a stat în casa familiei mele în 1977.

– De ce ați deschis concertul de la Ateneul Român, din această seară, cu Uvertura festivă de Alexander Arutiunian?

– Am investigat repertoriul orchestrei Filarmonicii George Enescu și am aflat că Uvertura festivă nu a fost cântată până acum. Le-am trimis o înregistrare, au ascultat-o și au acceptat cu entuziasm să începem cu această compoziție. Atât de tare le-a plăcut că mi-au promis să interpreteze mai des creații semnate de Arutiunian. Eu tocmai am fost la Cluj, unde am avut spectacolul Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski și cu o distribuție de excepție, soprana Lali Khabalova în rolul Tatianei, mezzosoprana Marina Dobrescu în rolul Olgăi și tenorul Cristian Mogoșan în rolul lui Lenski. Este prima oară când vin în România. Nu am mai fost niciodată aici. Mă voi întoarce curând la Cluj, în data de 16 martie, când voi dirija un bal vienez. Mă simt onorat acum să descopăr că avem o comunitate așa de importantă în România și sunt onorat de prezența președintelui Uniunii Armenilor, Varujan Vosganian și a soției sale, compozitoarea Mihaela, în prima seară de concert și de prezența E.S. Tigran Galstyan, ambasadorul Republicii Armenia în România în seara de 23 februarie.

– Ce îmi puteți spune despre descendența dumneavoastră armeană?

– Părinții mei s-au întâlnit în timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Tatăl meu și-a petrecut adolescența în Baku, din 1920, unde bunicii mei se mutaseră. Apoi, a ajuns soldat în Armata Roșie. Mama mea a fost luată prizonier de germani în 1943. Ea era un medic talentat, iar nemții au avut nevoie de serviciile sale. Astfel că ea a ajuns într-un lagăr de concentrare în Ludwigsburg, în Germania, aproape de Stuttgart. Atunci l-a întâlnit pe tatăl meu, după război, în 1945. Împreună, au emigrat în SUA. Iar în 1956, eu m-am născut la San Francisco, un oraș cu o comunitate imensă de armeni, unde sunt chiar mai multe biserici armene în zonă. Am crescut înconjurat de armeni veniți din Uniunea Sovietică.  

– Ați petrecut aproape cinci ani în Erevan. Ce amintiri vă leagă de Armenia?

– Am avut unele din cele mai bune producții acolo deoarece am lucrat cu oameni extrem de talentați și asta s-a văzut în numărul mare de bilete cumpărate. Totuși, trebuie să admit că preparatele armenești mi-au furat inima cel mai tare. Există un restaurant în orașul Abovian unde se servește cel mai bun păstrăv.

– În comunitate avem câțiva tineri talentați care au preocupări în diverse domenii ale artei. Ce sfat aveți pentru cei aflați la început de drum?

– Am învățat că nimic în viața aceasta nu vine ușor. Tot ce le pot spune este și ceea ce îmi spun mie, muncește din greu pentru a reuși.

              La finalul concertului compozitoarea Mihaela Vosganian și soțul ei, Varujan Vosganian, președintele Uniunii Armenilor din România l-au felicitat pe dirijorul Constantine Orbelian. Calde mulțumiri i-a adus și jurnalista și traducătoarea Madeleine Karacașian. Preotul paroh al Bisericii Armene din București, Oshakan Khachatryan împreună cu soția sa, Armine și criticul muzical Dumitru Avakian au fost de asemenea la Ateneu și au trăit bucuria unei seri încântătoare.

Text și fotografii de Andreea BARBU

by Andreea Barbu