ARTAK VARDANYAN : „Narcise Albe”, o frumoasă poezie din literatura armeană contemporană

Artak Vardanyan este romancier, publicist, poet, traducător, doctor în științe filologice, membru al Uniunii Scriitorilor din Armenia și al Uniunii Jurnaliștilor din Armenia. S-a născut pe 4 mai 1951, în satul Aznaberd din Nahicevan. Este absolvent al Facultății de Cibernetică Tehnică a Institutului Politehnic din Erevan și al Departamentului de Jurnalism al Facultății de Științele Umane a aceluiași institut.
A. Vardanyan este autor a 20 de cărți. A fost distins cu „Scrisoarea de mulțumire a Președintelui Republicii Armenia”, medalia „Movses Khorenați” și medalia „Pentru meritul literar” a Uniunii Scriitorilor din Armenia.

Iată una dintre poeziile lui, intitulată „Narcise Albe” (traducerea – Olesya Styrku-Dumanchuk)

*
Astăzi voi închide strîns de tot
Uşile, ferestrele în casă
Pentru ca aroma ta să nu dispară.
Voi închide ochii
Chipul tău
Din nou ca să apară.
Sufletului meu eu
Porţile le voi închide
Pentru ca nimeni în afară de tine
Să nu mai pătrundă.
*
Ai plecat
Şi noaptea sumbră
A coborît pe pereţii trişti din odaia mea.
În inima mea
A rămas doar o rază
A privirii tale luminoase.
Ai plecat şi o ploaie puternică
A plîns dragostea mea singuratică
Iar la răsăritul soarelui
S-a născut o floare gingaşă
În grădina mea veştejită.
*
Aș dori foarte mult
Să poţi ghici
Şi să poţi vedea
Uzoarele exotice
Tăinuite
Labirintele
Liniilor destinului
Din palma mea
Aș dori foarte mult
Să găseşti
Drumul corect
Şi să duci la mal
Barca visurilor mele
Pierdută în van,
Rătăcind fără speranțe
În ochii tăi trişti.

Ճերմակ նարգիզներ

Ես այսօր
Ամուր-ամուր կփակեմ
Սենյակիս դուռ-լուսամուտը,
Որ քո բույրը չհեռանա ինձնից.
Կփակեմ աչքերս,
Որ քո տեսիլքը կրկին հայտնվի.
Ես ամուր կփակեմ
Իմ հոգու դարպասները,
Որ էլ ոչ ոք, բացի քեզնից,
Ներս չմտնի…
*
Քո գնալուց հետո
Մի խավար-խավար գիշեր իջավ
Տխուր պատերով իմ սենյակում,
Սրտիս մեջ
Լույսի մի շող մնաց
Քո պայծառ-պայծառ հայացքից.
Քո գնալուց հետո
Մի տեղատարափ անձրև
Ողբաց իմ սերն անհույս,
Եվ լուսաբացին
Քնքուշ մի ծաղիկ հայտնվեց
Իմ  տերևաթափ պարտեզում…
*
Այնպես կուզեի
Գուշակ լինեիր,
Գլուխ հանեիր
Ափիս մեջ դաջված
Այս տարաշխարհիկ
Բախտագծերից,
Այս բավիղներից
Կասկածախորհուրդ.
Այնպես կուզեի,
Որ դու գտնեիր
Մի ճիշտ ճանապարհ,
Որ ափ հանեիր
Աչքերիդ ծովում
Անհույս թափառող
Իմ երազների
Մակույկը մոլոր…

by Arsen Arzumanyan

Website