Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN : Raymond Kevorkian și Dosar 1915

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Anul trecut, adică 2023, istoricul Raymond Kevorkian a împlinit 70 de ani. Anul în care a mai scos o carte. Nu știm să fi fost omagiat cum se cuvine de către oficialitățile din Franța și Armenia – am văzut recent niște fotografii de la o sindrofie sub auspiciile mereu inimosului Ara Toranian unde istoricul era gratulat pentru ultima sa realizare editorială – dar merita pe deplin. Dincolo de sucelile istoriei imediate,  dincoace de răsucelile politice conjuncturale. Oricum ar fi, ne permitem o acoladă amicală. Pe lângă multiplele aprecieri și admirația profundă pentru osârdia cu care și-a dedicat întreaga existență analizării și devoalării întregului mecanism care a  dus la Marea Catastrofă. Așa cum numesc armenii –azi și acum, când eram copil se pomenea doar de AXOR și CEART (  deportare/masacru) bătrânii din preajmă nu știau de Genocid termenul a fost folosit ulterior evenimentelor, după ce polonezul Raphael Lemkin, jurist evreu care a fost prezent la procesul lui Tehlirian de la Berlin, știa bine despre ce și cine e vorba –  l-a statuat printr-un vot la Națiunile Unite în 1948 – acele tragice întâmplări prin care a trecut generația bunicilor noștri. Ani în șir, Raymond  Kevorkian a cotrobăit prin arhive, a scuturat de praf documente, a tradus din turca otomană acte oficiale, și, cel mai important, a coagulat în termeni fără echivoc, dimensiunile unei crime împotriva umanității în uriașa lucrare care se numește Le Génocide des Arméniens ( Otile Jakob Edition, 2006, 1000 de pagini, cap de acuzare fără drept de apel). Lucrare de mari dimensiuni și teribilă documentare, care, alături de Les Arméniens dans l’Empire ottoman à la veille du genocide ( avec Paul B. Paboudjian, Les Éditions d’Art et d’Histoire, 1992)

și de recent apăruta Parachever un génocide Mustafa Kemal et l’élimination des rescapés arméniens et grecs (1918-1922) – Odile Jacob, 2023 –  care șade cuminte pe biroul meu din București – vom reveni asupra cărții – întregesc tripticul ce justifică nu  doar o carieră intelectuală, ci un destin. Raymond Kevorkian pune la dispoziția umanității – nu doar a oficialităților turcești care refuză cu obstinație să-și asume o dramă a propriei identități naționale și mistifică un întreg secol de istorie – corpusul de informații care lămuresc întru totul ceea ce a însemnat 1915 pentru  istoria Europei. De ieri și de azi. Documente, cifre, statistici, rapoarte militare, corespondențe diplomatice, nimic nu este lăsat necercetat. Probe. Turcia refuză, să accepte o realitate indubitabilă. Probatoriul este acum la îndemâna celor care refuză interpretările negaționiste și abordările strict propagandistice. Lucrările lui Raymond Kevorkian – nu doar ale lui, există un șir de istorici care și-au asumat această aventură de a spune adevărul, de la Vahakn Dadrian la Taner Akçam, dar mai ales ale lui – pot servi ca bază pentru o eventuală reconciliere între armeni și turci. Da, a fost Genocid, da, am greșit, da, ne cerem iertare, da, să vedem ce se mai poate face, cum putem reface armonia între două popoare încercate de istorie. Nici armenii, nici turcii nu pot duce la infinit o povară a istoriei. Dacă Franța și Germania – care la un moment dat s-au urât de moarte! – au putut să-și dea din nou mâna după două războaie mondiale, dacă SUA s-a reconciliat cu Vietnamul, după   anii de îngrozitoare bombardamente și sângeroase lupte în care napalmul și avioanele B52 nu au putut învinge tenacitatea soldaților generalului Giap, dacă cei din Africa de sud au reușit să pună la aceeași masă pe președintele William de Klerk – a murit recent, în 2021 – și pe eliberatul din închisoare după 26 de ani lider al Congresul African, Nelson Mandela  după decenii de ură și teribilul Apartheid – amândoi au primit Premiul Nobel pentru Pace! – de ce nu ar găsi o soluție istorică  și turcii cu armenii? Dosarul azer ar intra în același pachet de reconciliere, negociere. Ar fi loc pentru toată lumea pe acest pământ. Mai devreme sau mai târziu, dincolo de interesele strategice ale NATO și UE, dincoace de seismele lumii islamice, ar fi vorba și de asumarea unui destin democratic amânat al Turciei și poporului turc, acest însângerat 1915 va trebui asumat. Nu intrăm în detalii, spunem doar neted și apăsat de  rolul covârșitor al istoricului Raymond Kevorkian la edificarea acestui DOSAR 1915. Un La Mulți Ani post festum și urări de bine transmitem și pe această cale unui fumător înrăit. Căruia, bunica mea, Mariam, originară din Aghn ( Eghine, azi, Turcia) ar fi țâțâit dând din  cap, Aman,aman, Manchăs,șad gă dzăhes! ( Băiatul meu, fumezi mult!) la adresa numărului 1 mondial – folosim terminologia din tenis ca să fie clar și limpede despre ce este vorba!  – în materie de ceea ce am numit de ani de zile, Dosar 1915.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *