Redactor

COMENTARIU | ISTORIA CA LECȚIE

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Istoria are mai multe ipostaze. Ea este folositoare atunci când invățăm din ea lecțiile pe care le conține. Uneori ea este folosită ca mijloc puternic de manipulare atunci când se fabrică manuale destinate să propage în mințile tinerilor doctrine care convin celor care trag foloase, adesea personale, mascate sub cele ale interesului „național”. Mai există istoria romanțată care folosind unele fapte reale mobilează realitatea (literar sau cinematografic) cu episoade inventate , uneori și acelea destinate manipulării. Uneltele manipulării sunt în primul rând, omisiunea, apoi deformarea, și nu rareori minciuna crasă. O formă a omisiuni este servirea adevărului cosmetizat, trunchiat sau fragmentat.

Istoria recentă a poporului armean a suferit și ea în urma distorsiunilor felurite. Nu mai pomenim de marxizarea excesivă, uneori hilară, nu numai de naționalismul naiv involuntar mimetic, ci și de informarea incompletă, uneori generată de teama sau de încrederea oarbă în unele izvoare la rândul lor contaminate. Istoria însă, ca și matematicile, cere exactitate și completitudine, altfel alunecă în derapaje periculoase.

Nu. Nu voi prezenta o lecție de istorie. Mă voi mărginii să arăt unele fapte lăsând cititorul să le judece singur.

Mai întâi să selectăm afirmația conform căreia conflictul azero-armean datează de 30 de ani, după cum afirmă privitorii televizoarelor. Dar cine sunt aceste părți beligerante? Armenii, numiți astfel de perși și apoi de greci își spun altfel și anume Hay. Ca armeni perșii îi menționează în inscriptii săpate în stâncă încă din anul 515 î.Hr. Deci acum 2538 de ani. Ca urarți armenii sunt menționați în trei rânduri în Biblie, care este cea mai veche scriere din istorie. Azerii adevărați nu au nici o legătură cu locuitorii Azerbadjanului. Azerii sunt o populație ce trăiește în nordul Iranului.

Locuitorii Azerbaidjanului sunt turco-tătari sosiți din nord, posibil din Altai, împinși de hoardele mongole atunci când s-a destrămat imperiul lui Ginghis Han. Asta undeva după 1227. Deci aproximativ acum 700 de ani. Numele de „azeri” le-a fost dat de Stalin, în 1936, care visa să acapareze în acest fel nordul Iranului. Nu i-a mers. Cu regiunea transnistreană, ca să acapareze Basarabia, i-a mers.

Dar să răsfoim istoria imperiului țarist care deținea tot Caucazul de Sud ca o gubernie (guvernorat) condus de un Guvernator  peste tot spațiul care acum îl alcătuiesc cele trei republici. Popoarele mai numeroase (din cele destul de multe) ale regiunii erau armenii și tătarii, iar mai la nord gruzinii. Localitățile erau multietnice, tot arealul fiind controlat de imperii întinse, Rusia, Turcia și Iranul. Asta era situația în secolele XIX-XX.

La începutul sec.XX, situația în întregul imperiu țarist era turbure. Greve extinse, atentate, la care se adăugase și înfrângerea Rusiei în războiul ruso-japonez, și marcanta amplificare a activiștilor revoluționari în special în sudul imperiului, respectiv Caucaz. Încă în 1884 țarul Alexandru III, decretase închiderea școlilor parohiale armene și confiscarea averilor Bisericii Armene. Armenii și Sinodul de la Ecimiadzin au fost luați prin surprindere. Catolicosul a trimis un Arhiepiscop să negocieze la Petersburg dar convorbirile au tărăgănat și măsura a fost revocată abia în 1886. Între timp însă 300 de școli parohiale armene din Nor-Nahicevan și Basarabia au stat închise. Guvernatorii din Caucaz erau cunoscuți prin asprimea lor, în special în privința impozitelor.

Revista satirică armeană „Hatabala” care apărea la Tiflis, publica o caricatură pe copertă unde guvernatorul storcea la o presă un țăran și o țărăncă iar din presă șiroiau șuvoaie de sânge. O altă copertă arăta un șarpe gigantic având capul Guvernatorului, care strangula o mare întindere unde erau sate, biserici, școli, și totul inundat într-o mare de sânge în care pluteau înecați țărani, țărănci, copii și bătrăni. Revoluționarii au răspuns prin violență și guvernatorii Golițin, Voronțov-Dașcov, Nakașidze, au fost victime ale atentatelor. La aceste atentate participă și FRA (Federația Revoluționară Armeană). Din ordinul Țarului guvernatorii au luat măsuri. Iar măsura era organizarea luptelor interetnice respectiv între tătari și armeni. În acest scop au fost împărțite ambelor tabere arme și muniții. Incidentele erau destule sau erau provocate. Izbucnea un măcel reciproc admirat de Guvernator de la balcon, la Tiflis, dar măcelurile se întindeau în toată provincia și aveau loc în toate localitățile timp de săptămâni întregi. Venea un moment când una din părți, armeană sau tătară, prevala. Acela era momentul când Guvernatorul lua măsuri să „calmeze” situația. În acest scop erau trimise batalioane de cazaci călare care cu săbiile lor ascuțite tăiau în dreapta și în stânga, armeni sau tătari de-a valma, un fel de finis coronat opus. Asta se petrecea în anii 1903 și următorii. FRA se mobiliza și stăvilea atacatorii satelor și cartierelor armene. Numai într-un singur an Dro și Andranic au salvat circa 30 de sate armene. Tot aici a luptat și Murad Sepastați care a fost răpus în luptă în 1918.
Un moment, vă rog. Când a început acest conflict? Acum 30 de ani? Nu! Calculul ne arată : acum 120 de ani! Prea puțini ca șuvoaiele de sânge să fie uitate.

Și a venit epoca sovietică. Era cultivată prietenia între popoare și scriitorii unei republici sovietice erau îndemnați să viziteze o republică vecină. Prin anii 1970 Erevanul aștepta delegația azeră cu lozinca „hoș gheldi aziz kardașlar”. Dar asta era din ordin. La 24 iunie 1997 în presa azeră (Bakinski raboci) putem citi cuvântul unui participant la o plenară, Gazanfur Rustamov din Martakert : „După venirea D-vs la putere toate problemele și-au găsit rezolvarea lor. Armenii ce semănau discordie părăsesc Nagorno Karabahul. În primul an al conducerii d-vs, majoritatea satelor armene erau ruinate în adevaratul sens al cuvântului – avem fapte pe care le păstăm.”

Sub Brejnev o petiție a circa 100.000 de armeni din Karabah cerea dezlipirea de Baku. Inutil. Anii următori au adus pogromurile din Sumgait și alte localități și apoi și la Baku. Măcel, exod, etc.

Evenimentele recente se înscriu și ele în acest șir.

Comentariile rămân la latitudinea cititorului.

A. SAHAGHIAN

___________

NOTE

-Golițin, atentat, Vezi ziarul TRIBUNA (Arad) , din februarie 1905 pag 4

-„hoș gheldi…, bine ați venit dragi prieteni (turcă)

Murad Sepastați, feday care a înregistrat multe victorii în luptele de apărare a armenilor.