ANIVERSARE SERGIU SELIAN – 80

La finalul lunii octombrie, la Centrul Cultural Armean din București, a fost aniversat Sergiu Selian, ziarist, traducător, critic de film și scriitor, la împlinirea a optzeci de ani. Personaj cu un destin aparte, Selian s-a stabilit din 1995 în Australia, unde a continuat să scrie despre istoria și cultura armenilor. În palmaresul său, s-au adunat, pe rând, peste patruzeci de cărți, dintre care unele scrise în România, când a fost redactor șef la revista Nor Ghiank. Printre reușitele sale literare, se numără și traducerea în limba armeană a volumului Cartea șoaptelor de Varujan Vosganian.

La eveniment, membrii comunității armene din București s-au referit la bogata sa activitate publicistică și au depănat amintiri legate și de perioada comunistă.

Manifestarea a fost deschisă de Varujan Vosganian, președintele Uniunii Armenilor care s-a referit la contribuția lui Sergiu Selian privind promovarea istoriei comunității armene din România.

Cel puțin în ultimul deceniu și jumătate înainte de 1990, cea mai mare contribuție la existența comunității armene a avut-o Sergiu Selian. Conducea cenaclul Garabet Ibrăileanu, organiza evenimente și chiar inițiativa reluării activității Uniunii Armenilor i-a aparținut. Ca să ajungi la vârsta lui, trebuie sănătate, dar ca să ajungi să faci ceea ce a făcut el, sănătatea nu este de ajuns. Sergiu a avut o activitate extinsă și în cadrul comunității din Australia, de asemenea. El este autorul istoriei comunității noastre. Ne bucurăm să avem o galerie ilustră de personalități, de la Arşavir Acterian la Eduard Tumageanian. Ei au primit Premiului Uniunii Armenilor din România pentru contribuția deosebită pe care au adus-o la sporirea prestigiului comunității. Astăzi îi oferim această distincție și lui Sergiu Selian, iar cei care au lucrat cu el îl vor elogia.  Ei știu, zi de zi, ce a făcut Sergiu pentru această comunitate. Alături de Premiu, îi dăruim și un suvenir khachikar.

În cadrul evenimentului, redactorul-șef al revistei Ararat, Mihai Stepan Cazazian, a povestit cum a lucrat și cum colaborează în continuare cu Sergiu Selian.

Eu m-am alăturat ziarului Nor Ghiank în anul 1985 și printre primele evenimente organizate de Sergiu a fost o seară Komitas, iar eu împreună cu niște colegi am cântat chiar în Armenească 13, într-un cvartet câteva melodii compuse de Komitas. Prima amintire este când Sergiu stătea la birou și era o iarnă friguroasă, iar el, cu mănușile pe mână, corecta un articol . Clădirea din Armenească 13 era biroul nostru și avem multe amintiri care îl leagă pe Sergiu și, apoi, pe mine de acest loc. Deși Sergiu nu mai locuiește în România, nu s-a rupt deloc de activitatea noastră. Eu am corespondat cu el permanent și de câte ori era nevoie de o recenzie, el o trimitea. De altfel, cei care citesc revista Ararat observă că există o rubrică intitulată Note de lector. Va începe și o serie despre Richard Hovannisian. Nor Ghiank este sufletul lui, mi-a trimis constant materiale pentru ziar. Publicația acum nu mai arată așa cum Sergiu a văzut-o la vremea lui. Deși periodicitatea ei a ajuns la două luni, îi promit cât sunt eu aici, ziarul nu va dispărea. Sergiu, la mulți ani și încă o dată să ne umpli două mese de cărți!

Sirun Terzian, directorul Editurii Ararat, și-a exprimat respectul pentru forța de muncă a lui Sergiu Selian.

Editura Ararat a fost înființată în anul 1994. La vremea aceea activa ca editor șef, Ștefan Agopian.  Alături  erau Mihai Pascu și Emanuel Actarian. Eu am intrat în activitate în 1995 și încet, încet am învățat de la cei mai buni. Deși Ararat pare o editură de nișă, ea este o editură importantă, cu peste trei sute de titluri. La mai mult de zece la sută a lucrat Selian. După plecarea sa din țară, am colaborat cu el neîncetat. Avem planuri mari cu domnul Selian. Nu s-a terminat nimic. Abia începem. Azi avem patruzeci de titluri prezente, traduceri, note de călătorie. Eu nu știu cum poate să muncească atât de mult, el scoate cel puțin o carte pe an. Nu am întâlnit pe altcineva care să fi depus atât de mult timp la dispoziție pentru armeni. Îi mulțumim domnului Selian și sper că vom duce cât mai mult, mai departe această colaborare.

Varujan Pambuccian, deputat în Parlamentul României, i-a făcut un portret acestui scriitor de excepție și patriot armean.

Când l-am cunoscut pe Sergiu Selian, eu eram copil și el era un tânăr. De atunci am realizat un lucru legat de Sergiu. Dacă nu ar fi existat comunitatea armeană, Sergiu ar fi fost un inginer de succes căruia i-a plăcut să joace tenis. Dacă nu ar fi existat Sergiu, comunitatea nu ar fi avut un pilon. El este unul dintre cele mai puternice ale acestei comunități. Sergiu prin tot ceea ce a făcut cu modestie și inteligență a fost foarte armean. Te uimește productivitatea sa. El a scris calitativ și cantitativ mult. Eu îi mulțumesc și sperăm ca această reprezentare să dureze cât mai mult.

La eveniment, am avut prilejul să stau de vorbă și eu cu Sergiu Selian care în 2019, a avut amabilitatea să îmi trimită un email plin de vorbe frumoase după ce eu am scris în revista Ararat un articol despre compozitorul Komitas și poetul Tumanian.

-Ați absolvit Facultatea de Construcții. Ce v-a determinat să deveniți ziarist?

-Eu am lucrat ca inginer constructor în proiectare. Între timp am început să cochetez cu presa și cronica de film. După vreo cinci ani, cei de la Nor Ghiank mi-au propus să colaborez cu ei. Eu deja colaboram cu alte publicații din România socialistă. Eu scriam în română, pe atunci nu eram un fin cunoscător de armeană. După puțin timp, cei din redacție, au avut nevoie de mine și atunci m-am transferat de la Institutul de Proiectări. La noul loc de muncă, mi-am dat silința să mă țin de profesia de literat. Am fost pasionat de cărți, de mic. Am învățat să citesc înainte să ajung la școală. Am lucrat la Nor Ghiank douăzeci și trei de ani. Mi-am perfecționat limba armeană în cele două decenii, mi-am făcut relații în presa românească. Aici este cuibul realizărilor mele. Însă, Mihai Stepan mă întrece în vechime, el a venit când eu eram redactor șef și încă astăzi se ocupă de revistă. Lucrează de douăzeci și opt de ani și mai urmează. Este urmașul meu.

-Ce articole v-au adus faimă?

-Niciunul nu mi-a adus notorietate, dar am un articol pe care l-am păstrat în inimă. Este un articol publicat în Revista 22 în primele zile ale Revoluției în care am făcut un sinopsis al istoriei comunității armene. El se numește Clopotele bisericii au bătut până la căderea comunismului.

-V-ați găsit fericirea în comunitatea de armeni din Australia?

-În niciun caz, armenii sunt foarte diferiți. Eu ca armean pot să spun și rele și bune despre ei. Eu nu m-am regăsit printre ei. Pe scurt, comunitatea de acolo este aculturală. Sunt veniți din Orient, nu există deja o comunitate vechie cu istorie. Nu s-a creat o coeziune. Nu există unitate. Pe cât pot, încerc să schimb lucrurile, am găsit acolo instituții și persoane care vor să facă pași înainte și îmi dedic timpul fondării acestei coeziuni care lipsește.

La final am stat de vorbă cu Florin Vițelaru, director de vânzări al Editurii Integral care a publicat mai multe volume traduse și semnate de Sergiu Selian.

-În ce an ați început colaborarea cu domnul Selian?

-Din ce îmi amintesc, prin anul 2016. Cărțile sale sunt un real succes, este un traducător de excepție și avem peste douăsprezece titluri prezente la acest eveniment împreună cu cele publicate la Editura Ararat. Volumele sale sunt diverse, avem volume istorice traduse de el precum Domnitorul Armean Hovannes scris de Hovhannes Zatikian sau Astrologul din Karabagh sau Vise de piatră, cărți semnate de el ca de exemplu Nicăieri în Australia. Ultimele trei apariții sunt traduceri, Nemort de Gesah, Esau de Griș Sardarian și Kyores Cel cu Plete Albastre. Unde? de Arakel Semirdjian.

– Este Sergiu Selian un autor foarte căutat?

-Cu siguranță, avem tiraje mari chiar pentru unele cărți, de la câteva sute la câteva mii. De exemplu, Nicăieri în Australia este prezentă în cataloagele tuturor firmelor de retail precum Emag, Elefant și în librăriile Eminescu și Sadoveanu. În plus colaborarea cu el una de excepție, în ciuda diferenței de fus orar, el fiind stabilit în Australia și noi în România. El este primul autor armean pe care îl cunosc de când lucrez la editură. Însă, dorim să tipărim și cărțile altor autori armeni.

-Cartea a devenit un bun de lux. Mai avem șanse să păstrăm acest obicei de a face plimbări prin librării pentru a cumpăra volume noi?

-Cărțile au început să se scumpească. Noi încercăm să păstrăm prețul atractiv tocmai pentru a avea mai mulți cititori. Sperăm să rămână TVA-ul la 5%, altfel vom vedea un nou val de scumpiri.

-Îi puteți face un portret domnului Selian?

-Este un om extraordinar. Deși anul acesta a împlinit optzeci de ani, el este din ce în ce mai tânăr. Îl admir pentru faptul că deși a plecat acum decenii bune din România, el încearcă mereu să fie aproape de comunitatea de armeni de aici. Am învățat multe din traducerile sale și din modul în care el își desfășoară activitatea. Este un om deschis și împărtășește totul. Deși Australia este pe cu totul alt fus orar, el mereu ne răspunde la întrebări și este gata de lucru. Acest fapt face ca activitatea noastră împreună să fie o adevărată plăcere.

Dincolo de discuțiile savuroase dintre participanți, am fost impresionată de faptul că Silvia Terzian și Narine Bogdan Căuș Nicolaides au avut grijă ca eleganta manifestare să aibă gust dulce prin preparatele servite la final.

Andreea BARBU

Fotografii Andreea Tănase

by Andreea Barbu