VENEȚIA | Trei zile de festivități organizate de Congregația armeană Sfântul Lazăr (8-10 septembrie 2023)
Ziua de 8 septembrie este o dată de mare importanță, deoarece aniversează Nașterea Maicii Domnului, a Celei care a acceptat să devină Noua Evã, aducând lumii mântuirea prin Nașterea lui Hristos.
Este semnificativ faptul că această dată a fost aleasă pentru înființarea Congregației armene Mekhitariste, care a avut loc la Constantinopol de către Slujitorul lui Dumnezeu Manuk din Sebaste (1676-1749), care mai târziu a luat numele de Mekhitar, sau “Mângâietorul”.
Întemeierea a avut loc în 1700 la Constantinopol, cu 15 ani înainte ca Slujitorul lui Dumnezeu menționat să ajungă și să se stabilească la Veneția, pe insula San Lazzaro.
Sărbătoarea liturgică de opt septembrie are o mare importanță nu numai pentru Biserica Armeană, ci și pentru Biserica bizantină, latină, siriacă și siro-maronită și pentru alte Biserici, care dedică această zi din luna septembrie Nașterii Mariei, Theotòkos sau Maica Domnului.
Potrivit unor liturgiști renumiți, precum Neophitos Edelby, (1920-1995), arhiepiscop al Bisericii Greco-Catolice Melkite, sărbătoarea este legată de sfințirea Bisericii Sfinților Ioachim și Ana din Ierusalim în secolul al VII-lea.
Fecioara este întâmpinată cu expresii eficiente care anunță măreția ei, bucuria pe care o provoacă în noi pentru că ni l-a dat pe Cristos, Soarele dreptății.
În România, mai ales în limbajul popular, sărbătoarea mariană din luna august, ultima din calendarul liturgic, se numește “Sfânta Maria Mare”, iar cea din 8 septembrie, prima solemnitate din calendarul liturgic, se numește “Sfânta Maria Mică”.
Dar Occidentul nu a fost mai prejos, iar acest lucru se poate observa nu numai în sărbătoarea liturgică, care cade la 8 septembrie, ci și în devoțiunea față de Fecioara Maria. La Milano, prin Sfântul Carol Borromeo (1538-1584), catedrala a fost dedicată Sfintei Maria Născătoare în 1577, iar statuete sau icoane ale Fecioarei Născătoare pot fi admirate în numeroase biserici.
Liturghia de la Sfântul Lazăr capătă, așadar, o semnificație specială nu doar datorită sărbătorii liturgice care o întâmpină pe cea care a dat Lumina Mântuitorului, pe noua Evã care a adus harul, spre deosebire de prima Evã care a adus păcatul, deci moartea.
Sfânta Liturghie a fost oficiată cu solemnitatea obișnuită de IPS Levon Zekiyan, Arhiepiscop de Constantinopol pentru armenii catolici, asistat de mai mulți Părinți, inclusiv de Secretarul Congregației, Vart. Hamazasp Kechichian OMM (Ordinul Mekhitarist).
A fost prezent și episcopul Maurizio Malvestiti, secretar al Dicasterului (fosta Congregație) pentru Bisericile Orientale și episcop de Lodi. Cântările Sfintei Liturghii au fost interpretate de Corul Saghmosergu’. dirijat de maestrul Vahe Begoyan,
De asemenea, au fost prezenți reprezentanți ai autorităților civile și militare și ai municipalității din Veneția, precum și consulul onorific al Republicii Armene la Veneția, Dr. Gagik Sarucanian.
În omilia sa, Arhiepiscopul Zekiyan a reamintit importanța sărbătorii, dar și un alt eveniment, și anume împlinirea a 850 de ani de la moartea Sfântului Nersēs Shnoralì Patriarhul armenilor (1102-1173).
Sfântul, după cum se știe, aparținea familiei princiare a Pahlavunilor și era fiul prințului Apiràt. Nersēs a avut ca mamă – după cum ne amintește regretatul părinte Mesrob Gianascian – o prințesă fiică a scriitorului și filosofului Grigor Magistros (990-1059), de asemenea de neam nobil.
Numele ei Shnorali’ este plin de semnificații, deoarece înseamnă “Grațios”, adică cineva care a fost binecuvântat cu har.
Acest sfânt patriarh și poet este, după cum se știe, un poet de o profundă spiritualitate și autor de imnuri, colinde care se regăsesc și în cartea intitulată ԺԱՄԱԳԻՐՔ (ŽAMAGIRK), adică Cartea de ore a ritului armean. Minunatele sale compoziții poetice îl fac la fel de mare ca un alt armean excelent, doctorul bisericesc Grigore de Narek (951-1003), autor, printre altele, al Cărții Plângerilor. Reamintim că acest din urmă sfânt a fost proclamat Doctor al Bisericii de către Papa Francisc în 2015.
Cititorii de limbă română se pot bucura de câteva compoziții poetice dăruite de Sergiu Selian, un apreciat colaborator al Revistei noastre, fost redactor șef al revistei Nor Ghiank care a făcut atât de mult pentru a fi cunoscută cultura armeană în România. ( Sergiu Selian, „Antologia de poezie armeană clasică și contemporană”, Biblioteca Pentru toți- Editura Minerva București, 1981, pp. 32-39).
El a observat, printre altele, că :
„A lăsat numeroase comentarii și scrisori, iar opera poetică, însumând circa 15.000 versuri e foarte diversă: imnuri, poeme, cântece, șaracane, în acest din urmă gen excelând și rămânînd cel mai important creator. Trăsătura specifică a creației sale este patriotismul, glorificarea trecutului și a marilor personalități istorice. ” ( op. cit., p. 32).
După prânzul comunității, au urmat alte două întâlniri importante în următoarele două zile: sâmbătă, în Biserica Abației benedictine San Giorgio Maggiore, din Veneția, la ora 18.00, Concertul de muzică sacră armeană al Ansamblul Saghmosergu, dirijat de maestrul Vahe Begoyan ;
La 9 septembrie, la ora 18.00, în Bazilica San Giorgio Maggiore, a avut loc un concert de muzică sacră armeană, cu cântece care amintesc sau reprezintă tradiția liturgică, în special cea a Sfântului Nersēs.
În aceeași zi, doi tineri și-au început anul de noviciat în biserica Sfântul Lazăr.
Ultima celebrare solemnă a avut loc în Bazilica Sfântul Marcu, prezidată de Patriarhul Orașului Veneția, Monseniorul Francesco Moraglia, celebrată de Părinții mehedințeni, duminică 10, la ora 17.30.
Ca de obicei, Monseniorul Francesco Moraglia, Părinte și Pastor de Veneția, pe care am avut bucuria să-l apreciem și în vremuri trecute, Pastor solitar și prieten al Bisericii și al Neamului Armean, prin cuvintele sale a dorit să sublinieze atât pozitivitatea creației, cât și Economia Mântuirii care se manifestă și la Sfântul Nersēs, și nu doar ca Pastor solitar, ci și ca om sfânt pentru credința și faptele sale.
Giuseppe MUNARINI