Mihai Stepan Cazazian

MĂRTURII | O amintire despre Prof. Dr. Andrei Popovici Bâznoșanu

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

          Anexat se poate vedea anunțul din ziarul local, din anul 2005, despre deschiderea oficială a școlii din satul Bâznoasa, Comuna Lunca, Județul Botoșani, ocazie cu care a fost dezvelit bustul Prof. Dr. Andrei Popovici Bâznoșanu, personalitate născută în aceste locuri.

          Școala este construită cu fonduri europene, în curtea vechii școli, ridicate de către străbunicul meu, Mihalache Popovici Bâznoșanu, prin anii 1880, când era administratorului domeniului Balș, proprietatea Logofătului Alexandru (Alecu) Balș.

Zanfira Popovici Bâznoșanu ( în stânga mesei), Mihalache Popovici Bâznoșanu ( în dreapta mesei) și ofițer Gheorghe P. B. (bunicul meu)
rândul de sus Maria (Marița) P.B. și Andriescu, soțul (cel din mijloc sus) membru al Uniunii Compozitorilor. Cu toti copiii celor doi mai în vârstă, așezați pe scaune.

          Școala, lăsată prin testament, cu obligația de a se păstra așa cum este, împreună cu mobilierul și materialul didactic, donat, în plus, cu obligația ca fotografia lui  Mihalache, împreună cu soția sa Zanfira să fie mereu prezentă în spațiul de intrare al școlii, a funcționat continuu până în 2005. Obligațiile testamentare au fost verificate de către mătușa mea, Zanfira Deleanu, fostă Zanfira Popovici Bâznoșanu – fiica Profesorului Dr. Andrei Popovici Bâznoșanu, prin anii 1980, fiind respectate la amănunt !

Bustul lui Andrei Popovici Bâsnoșanu din fața școlii din Bâsnoasa

          La adunarea organizată cu această ocazie am vorbit elevilor, părinților, profesorilor, locuitorilor și oficialilor, prezenți, pe lângă cele cuvenite și despre o întâmplrae, povestită mie, de către Moș Andrei, cu mulți ani înainte:

          În anul 1903 era preparator la Facultatea de Biologie a Universității București, fiind știut de origine armeană…  ca și Ministrul este trimis la Ministerul Educațiunii Publice, în audiență la Dl. Ministru Spiru Haret, cu o cerere a Universității și pentru că avea ocazia să discute direct cu ministrul, avea și  el o rugăminte personala, legată de doctorat, pe care spera să o rezolve… Prezintă ministrului cele două chestiuni, cea oficiala, a Universității și pe cea personală, după care așteaptă…

          După puțin timp, venerabilul Ministrul, deschide cele doua sertare ale biroului, din dreapta și din stânga, scoate două plicuri, două coale de hărtie, două timbre, toate identice, le pune pe birou și scrie ceva pe cele doua foi, impăturește hârtiile, le pune în plicuri, scrie adresele, lipește timbrele și îi spune: drăguță, uite, am scris două scrisori, una pentru universitates și una  pentru problema dumitale și lipeste plicurile, te rog să fii amabil să le depui în cutia poștală de la poarta de intrare în Minister…

          Unchiul meu, persoana respectuoasă și bine crescută, mulțumește și dă să iasă… dar curiozitatea, uneori, te doboară de la buna cuviință… se întoarce și cu respect, întreabă: Domnule Ministru, vă rog să nu va supărați, nu înțeleg, foi, plicuri, timbre identice, din doua sertare diferite…???

          Drăguță, ai venit cu două chestiuni, una oficială și una personală, aici sunt rechizitele ministerului, și arată sertarul din dreapta și una personală, aici sunt rechizitele mele, mai mult, dacă era numai chestiunea oficială, trimiteam aprodul să pună scrisorile la cutie dar, fiind și scrisoarea personala, te-am rugat pe Dumneata să faci acest serviciu…

          Sper, dar sigur cu șanse mici, ca spusele mele să fi avut și eventual să mai aibă, un ecou în mintea celor care au ascultat alocutiunea mea, spusă cu drag și respect, în amintirea celui care a slujit cu dăruire timp de 75 de ani, Universitatea București…

Răzvan Bâsnoșanu