Lansare de carte la ARCUB | „Armenii din arhitectura românească” (Editura Ararat 2023)

Un volum excepțional apărut la editura Ararat și intitulat Armenii din arhitectura românească a fost prezentat publicului la jumătatea lunii iulie la ARCUB. Sala Arcelor care s-a dovedit neîncăpătoare pentru evenimentul elegant organizat de Uniunea Armenilor din România și Uniunea Arhitecților. Iată că editura Ararat are din nou un cuvânt de spus pe piața de carte, aducând în atenția cititorilor o surpriză în urma lecturii căreia putem afla că multe clădiri splendide din România se datorează armenilor. Recuperarea, revalorizarea și recontextualizarea acestor artiști este un act necesar și tocmai de aceea autorii acestui volum, arhitecții Ileana Tureanu și Vasile Țelea, în urma consultării multor materiale de arhivă au realizat un volum consistent care poate fi un punct valoros de plecare pentru cercetările viitoare.

Manifestarea de la ARCUB a fost deschisă de Sirun Terzian, directorul editurii Ararat care s-a referit la câteva clădiri emblematice ale armenilor și la importanța publicării acestei cărți.

Au existat două familii de arhitecți, Balian care a însemnat enorm pentru orașul Constantinopol și Cerchez care, la fel, a însemnat mult pentru București. Aceste două familii din spații geografice diferite au amprentat locurile unde au trăit. (…) Editura Ararat înființată de Uniunea Armenilor este mândră să publice această carte despre contribuția armenilor în arhitectură. Noi, armenii, ne gândim mereu la prima construcție de piatră cu o cupolă centrală care este catedrala de la Ecimiadzin. Ornamente armenești există la biserica din Curtea de Argeș, la cea din Târgoviște și la mânăstirea Dragomirna. Poveștile frumoase ale trecutului conduc câtre statul Urartu de pe teritoriul Armeniei Mari unde în secolele nouă și opt înainte de Hristos au existat orașe cu străzi drepte și construcții remarcabile, dar din păcate nimic nu a rămas în picioare. (…)Din perioada elenistică s-a păstrat ansamblul de la Garni lucrat în bazalt. Templul de la Garni a rezistat până în anul 1679 când s-a prăbușit în urma unui cutremur, dar a fost reconstruit cu elemente originale rămase la fața locului. Din ansamblul de la Garni mai făcea parte clădirea palatului de la care s-a păstrat fundația și baia regală.(…) Recomandarea mea și a celor doi autori este să citiți cartea publicată la Ararat ca să vedeți ce au lăsat în urmă arhitecții armeni.

În continuarea evenimentului arhitecta Ileana Tureanu s-a referit la echipa care a lucrat la elaborarea volumului și la destinul lui Arta Cerkez.

Acest proiect a fost inițiat de Iris și Bazil Țelea care m-au introdus în lumea armenilor. În plus, îmi aduc mereu aminte de anii copilăriei petrecuți alături de familia Damadian. Cu drag și pasiune, colegii Ioana Alexe, Olimpia Sultana, Iuliana Mircea, Răzvan Hatea au lucrat la carte. Concepția grafică îi aparține Ioanei Alexe. Arhivele trebuie cercetate cu sufletul, văzând dincolo de cuvinte. Și pentru colegii mei a fost interesant de văzut cât de mult datorează arhitectura românească armenilor onești și profund dedicați țării în care au lucrat. La realizarea cărții au ajutat și familiile unor arhitecți cu informații valoroase. M-a fascinat, lucrând la carte, destinul arhitectului Arta Cerkez ale cărui articole, privind sistematizarea Bucureștiului le-am găsit în revista Arhitectura din 1934, 1935, 1936, 1937. E de dorit să reflectăm la destinul lui Arta Cerkez pentru că el a inițiat un concus finanțat integral din banii personali pentru a se scrie istoria arhitecturii românești. În 1933 concursul a fost câștigat de Grigore Ionescu care a finalizat cartea în 1937. E clar că lui Arta Cerkez îi datorăm apariția cărții lui Grigore Ionescu. Arta Cerkez însuși a scris articole despre clădirile înalte din București, despre necesitatea spațiilor verzi și de aceea scrierile lui sunt actuale. În arhive am găsit și o scrisoare din 1959 pe care Arta Cerkez care avea optzeci și doi de ani a adresat-o președintelui Uniunii Arhitecților, în urma evacuării sale din apartamentul în care stătea la comun. Fusese notificat că este dat afară și din Uniunea Arhitecților pentru că nu și-a plătit cotizația. Cerkez care fusese obligat să se mute nu primise notificarea și în scrisoare explică faptul că un vecin va veni și va plăti cotizația pentru a nu fi dat afară din Uniunea Arhitecților și a-și pierde calitatea de arhitect de care a fost mândru toată viața. M-am referit la acest document, la citirea căruia am plâns îndelung, pentru că Arta Cerkez este cel care a inițiat scrierea istoriei arhitecturii românești și acesta este felul în care noi ne exprimăm recunoștința față de creatori.

Președintele Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian, a amintit contribuția esențială a armenilor în diferite domenii, pomenindu-i și pe eroii care si-au dat viața în războaiele pentru apărarea patriei.

Armenii au avut o contribuție prestigioasă la cultura și civilizația României. Acest lucru se poate observa în toate domeniile. Pe aceste meleaguri armenii au fost fondatori, așa cum știm de la Nicolae Iorga încoace. Au existat armeni făuritori de școală, ctitori, literați, muzicieni, pictori, filozofi, medici. Așa îi putem aminti pe Gheorghe Asachi, Garabet Ibrăileanu, Vasile Cona, Theodor Aman, Mihail Jora și alții care s-au afirmat în domeniul medical. Chiar ar trebui să apară o carte cu medicii armeni, dintre care îi amintesc mereu pe Iacob Iacobovici, Ana Aslan, Ervant Seropian, Levon Mirahorian, Dumitru Bagdasar, Bergi Așcian, Krikor Pambuccian. Au existat și eroi armeni, precum Nicolae Pruncul care a pierit în luptele de la Mărășești, generalul Iacob Zadig, colonelul Mihai Cerchez. Și arhitectura este unul dintre domeniile în care armenii au excelat. Acestă carte este mai ales pentru noi, armenii, o dovadă în plus că arhitecții noștri au participat de la început la dezvoltarea națiunii române. A fi armean în România este o onoare.

Arhitectul Vasile Țelea s-a referit la modul concret în care multe clădiri de patrimoniu au fost ridicate de armeni.

Armenii care au lucrat în domeniul arhitecturii la noi în țară s-au școlit în mari centre culturale europene, precum Paris, Milano, Munchen, Viena. Dintre ei pot fi amintiți Iacob Melik, Gheorghe Asachi, frații Cerchez. Alți arhitecți s-au format în România. În urma lor au rămas multe construcții reprezentative în București și în țară. Este necesar să amintim contribuția fraților Cerchez la lucrările Palatului Regal, la fostul Palat de Finanțe, actualul Muzeu al Colecțiilor de Artă și la alte construcții imporante. Nu pot să nu-l amintesc în acest context și pe Dimitrie Maimarolu care a fost solicitat de comunitatea armeană să proiecteze Catedrala armeană din București. A fost trimis Maimarolu în Armenia pentru a se familiariza cu arhitectura de acolo. Catedrala a fost finalizată la începutul secolului al douăzecilea. Sunt de menționat mulți alți arhitecți armeni. Eu îl amintesc des pe Ara Erețian care a proiectat mai multe hoteluri în Poiana Brașov. Este vorba de hotelurile Bradul, Teleferic și Șoimul. Dintre contemporani putem vorbi despre Edi Sagatelian și Costin Hazarian.

La finalul manifestării arhitectul Costin Hazarian a mulțumit atât Uniunii Armenilor cât și Uniunii Arhitecților pentru publicarea volumului și a vorbit despre fostul său coleg, Vlad Țelea.

Se cuvine la sfârșit să mulțumesc Uniunii Armenilor din România care ne îndeamnă mereu să ne facem treaba cum trebuie. De asemenea mulțumesc pentru eforturi Uniunii Arhitecților. Volumul publicat la editura Ararat ca și lansarea de la ARCUB explică implicarea armenilor la edificarea României moderne. Alături de alte etnii, iată că armenii au excelat și în arhitectură. Cu acest prilej îl amintesc pe fostul meu coleg, Vlad Țelea, arhitect, urbanist, și talentat muzician care a pierit în 2015, în incendiul de la clubul Colectiv. Vlad era creativ, plin de viață și a plecat dintre noi, în mod tragic. De atunci și până în prezent pare că nu s-a schimbat mai nimic. Personal am în minte mai multe proiecte de arhitectură și chiar politice.

La manifestare m-am întâlnit cu Gilda Mologhianu, conferențiar universitar doctor, cu care am discutat despre eveniment.

Chiar nu știam ce mulți arhitecți avem noi, armenii. M-au impresionat cele spuse la lansare despre viețile unor personalități. Ar fi interesant și un volum despre pictorii armeni în care să figureze și tatal meu, Ervant Nicogosian. De asemenea ar fi binevenită și o lucrare despre colecționarii armeni care au lăsat valori inestimabile statului român.

Și Nicolae Mologhianu a ținut să adauge câteva cuvinte.

Mi-au plăcut în mod deosebit cele spuse de domnul Vosganian care a accentuat faptul că pe pământ românesc armenii sunt fondatori și nu musafiri. Am aflat multe aici, la ARCUB, lucruri pe care le voi povesti mai departe.

Seara s-a încheiat într-o atmosferă plăcută, fiecare primind câte un volum cu care se va simți mai îmbogățit.

Andreea BARBU   

fotografii Andreea Tănase                      

by Andreea Barbu