CALENDAR | Pe 5 noiembrie 1871 s-a născut Arhiepiscopul Husik Zohrabian, primul Șef al Eparhiei Armene din România

Arhiepiscopul Husik Zohrabian a fost primul șef spiritual al Eparhiei Armene din România din epoca modernă, Aracinort al Eparhiei recunoscute de Rege și Guvernul Român, legiferate de Ministerul Cultelor. Husik Zohrabian, diplomat iscusit, a fost acela care s-a străduit pentru crearea și recunoașterea Eparhiei Armene, luptîndu-se în acest sens cu epitropii bisericilor armene și cu oficialitățile țării române. În final, munca lui a fost încununată de succes, iar de roadele acelei munci beneficiază comunitatea pînă în zilele noastre. Să-i schițăm biografia.

Husik Zohrabian s-a născut în anul 1871 ( 5 noiembrie) în satul armenesc Medz Sala din regiunea Nor Nahicevan (Rostov pe Don) din Crimeea, fiind descendent al unei familii distinse din localitate. Frecventează școala primară din orașul natal, după care urmează școala Parohială din Nor Nahicevan. Următoarea treaptă în educația sa a fost Seminarul Teologic „Kevorkian Djemaran“ din Ecimiadzin pe care îl absolvă în anul 1894 și unde îi are colegi de serie pe viitorii Catolicoși Horen I Muradbeghian, Kevork VI Ciorekgian și Karekin Hovsepian și pe părintele muzicii armene Komitas Vartabed Soghomonian.

Ordinat diacon de Catolicosul Magar I-ul și arhimandrit de Catolicosul Mâgârdici I-ul Khrimian la propunerea acestuia din urmă, pleacă în Germania pentru completarea studiilor. Frecventează Universitățile din Berlin, Halle și Leipzig, obține diploma de doctor în Filozofie și +tiințe Istorice și titlul de doctor în Teologie. Întors în țară continuă studiile la Facultatea din Moscova obținînd diploma de doctor în științe juridice. După absolvire, bine instruit, înarmat cu diplome și titluri științifice se întoarce la Ecimiadzin și ocupă, timp de opt ani, postul de profesor și director adjunct la „Seminarul Kevorkian“, deținînd în paralel funcția de membru al Sinodului Sfîntului Scaun (1904-1913) și postul de Arhivar șef al Cancelariei Catolicosale din timpul Catolicoșilor Khrimian și Izmirlian.

Numit profesor la „Institutul Lazarian“ din Moscova, prin decret imperial, ocupă timp de șapte ani acestă poziție, predînd Religia, Istoria Bisericii Armene și Istoria Armeniei. Deține în perioada anilor 1913-1917 funcția de ambasador, reprezentant al Bisericii Armene în Moscova, Sankt Petersburg și Basarabia.

Arhimandritul Husik Zohrabian a fost membru al Consistoriului Eparhiei Basarabia – Nor Nahicevan încă din anul 1903, numit fiind în această funcție prin Gontag-urile Nr. 1180 și 1183 din anul 1904. Revenit la Chișinău după război, conduce Consistoriul din capitala basarabeană într-o perioadă de mare instabilitate politică, între anii 1918-1920. La sfîrșitul anului 1920 este însărcinat cu reorganizarea eparhiei Basarabiei și numit, prin Gontag-ul Catolicosal din 27 septembrie 1920, șef eparhial al armenilor din provinciile unite ale României – Moldova, Muntenia și Basarabia. În iulie 1924 este ridicat la rangul de Episcop iar după patru ani, tot în luna iulie, primește rangul de Arhiepiscop, ambele din partea Catolicosului Kevork al V-lea Surenian.

Husik Zohrabian a fost șef eparhial și a condus comunitarea armeană din România Mare din anul 1920 și pînă la moartea sa survenită la 23 octombrie 1942; a condus-o în perioda ei de glorie, cînd colonia avea numărul cel mai ridicat de enoriași, în perioada de înflorire culturală și politică a comunității. 

Cărturar erudit, Arhiepiscopul Husik Zohrabian a colaborat de-a lungul anilor la numeroase ziare și reviste armenești cu articole pe teme legate de istoria Bisericii Armene, printre ele numărîndu-se revista bucureșteană „Ararat“ redactată de Vartan Mestugean. El este autorul lucrării „Istoria Bisericei Armene de la introducerea creștinismului în Armenia pînă în zilele de astăzi“ publicată la București în anul 1934.

În anul 1982, de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, Arhiepiscopul Dirayr Mardichian și Arhimandritul Zareh Baronian săvîrșeau, cu binecuvîntarea Catolicosului Vazken I, slujba în memoria Arhiepiscopului Husik Zohrabian la scurgerea a 40 de ani de la trecerea lui în neființă.

Despre personalitatea Arhiepiscopului Husik, găsim note în memoriile Catolicosului Vazken I-ul. Într-un interviu acordat la 18 octombrie 1984, Vazken I-ul își exprima astfel opinia față de Husik: Deși era un om foarte educat, Husik Zohrabian nu a fost un bun conducător și nici un bun organizator al comunității. Cauza era că comunitatea, în frunte cu partidele sale, se afla într-o continuă luptă pentru putere, iar vremurile erau grele, în special în perioada legionară. Din fire, el nu era o persoană activă, era indiferent și plictisit de viață, în permanență nemulțumit, lucru care se putea citi pe fața lui. Nici măcar nu ținea discursuri în biserică, numai de sărbătorile mari dădea cîte o predică și acelea foarte scurte.

Opinia exprimată de Catolicosul Vazken I-ul se referea, cu certitudine, la ultimii ani de episcopat ai lui Husik. El avea probleme de sănătate încă din anul 1926 și mergea adesea la tratament în țară și în străinătate. Din materialele studiate de noi reiese totuși că Husik avea o fire energică, era activ în cadrul bisericii și în contact permanent cu comunitatea, cu guvernul și oficialitățile române. |inea o bogată corespondență cu Catolicoșii Kevork Ciorekgian și Karekin Hovsepian, foștii săi colegi și era în termeni de amiciție cu Regele Ferdinand pe care-l cunoștea din anii studenției din Leipzig. Blazarea lui a intervenit, desigur, o dată cu accentuarea bolii și înaintării în vîrstă.

_* *_*

După decesul Arhiepiscopului Husik Zohrabian, timp de aproape patru ani, comunitatea rămînea fără șef spiritual. În perioada anilor 1942-1946 această sarcină a fost îndeplinită de vicarii eparhiali aleși din sînul comunității.

Astfel, începînd cu noiembrie 1942, funcția de conducător eparhial – în special pe partea administrativă – este îndeplinită timp de un an de Preotul Mampre Biberian.

După el, poziția este preluată de Arhimandritul nou hirotonit Vazken Balgian care devine, la 28 noiembrie 1943, locțiitor Eparhial.

Din volumul „Catedrala Armeană din București” de EDVARD JEAMGOCIAN

( Ararat 2008, revizuită 2015)

by Edvard Jeamgocian

Website