BEDROS HORASANGIAN : Hayastan 35

Pe 21 septembrie 1991 reapărea pe harta și în istoria lumii un nou stat. Armenia. Hayastan, cum spun armenii, nu doar cei care locuiesc și sunt cetățenii unei țări cu o  istorie fabuloasă. Pe 21 septembrie 1991 armenii din fosta RSS Armenia, se desprindea de pe orbita dominației ruso-sovietice, devenea Republică. Independentă. Suverană. Și coagula, cum necum, prin prezența pe teritoriul ei a Sf. Scaun de la Echmiadzin și prin prezența Catolicosului Vazken I, originar din România și mare prieten al poporului român, întregul etos identitar al unei națiuni creștine din secolul III e.n. Pe 21 septembrie 1991 armenii de pretutindeni, majoritari și în acei ani și astăzi, dincolo de fluctuațiile demografice dictate de sucirile politice și răsucirile istoriei, alături de cei din Patria Mamă aveau din nou o reprezentare politică pe harta lumii. O democrație cucerită greu și cu multe sacrificii. O democrație cu numeroase sincope și nu puține chestiuni politice, economice și militare de rezolvat. O democrație incipientă în care, de voie de nevoie, armenii din Armenia și cei răsfirați prin peste 70 de țări, s-ar regăsit ca Neam și Țară. Hayastan, Hayastan așa cum aude pe stadioanele de fotbal când cu mic cu mare se strigă numele unei țări care-i reprezintă pe armeni. Anul acesta s-au împlinit 35 de ani de la declararea noului stat. România a fost printre primele, dacă nu chiar primul, stat care au  recunoscut Armenia. Au urmat și altele. Au urmat și alți ani, mai buni sau mai răi, conflicte intestine între diverse orientări politice și chiar războaie. Cu efect devastator pentru armeni și Armenia. Situația din Arțakh este și azi o rană deschisă. Care produce efecte. Atât în Diaspora, cât și la Erevan. Sperăm din toată inima ca acel mult visat și dorit MIUTIUN, unitate, va produce roade. Și va aduce la aceeași masă toată lumea. Atât autoritățile de la Erevan, Sf.Scaun de la Echmidzin, cât și Diaspora aflați cu toții în dispute care   nu duc nicăieri. Primul Ministru al Armeniei, Catolicosul de la Echmiadzin și liderii Diasporei sunt obligați de tectonica situației politico-militare, interne și internaționale actuale să se pună de acord și să lucreze, împreună, în folosul națiunii armene. Dincolo de interesele strategice ale unor mari puteri sau de cele economice ale altora. Drumul către Uniunea Europeană nu poate fi oprit. Ca urgență și primă necesitate, ar fi eliberarea foștilor conducători din Arțakh, reținuți abuziv de liderii de la Baku. Dar și stingerea conflictului, păgubos pentru toată lumea și prelungit peste poate între Sf. Scaun și Primul Ministru al Armeniei. Ne-am bucurat că la New York Președintele României, Nicușor Dan a avut o întrevedere cordială cu Nikol Pașinian și s-au reiterat bunele relații dintre țările lor. Noastre. Ne-am bucurat că iar avem parte de o toamnă frumoasă și armenii au câștigat cu 2-0 meciul cu Letonia din Liga Națiunilor. De fiecare dată când joacă echipa Armeniei nu am cum să nu țin cu ea. Es hai em, spunea cu un orgoliu care nouă poate ne lipsește, cu fiecare ocazie când se ivește ocazia, fratele meu Eduard, care azi nu mai este. A suferit o viață întreagă de Sindromul Down, dar asta nu l-a împiedicat să ducă crucea pe dealul de la Hacigadar. El azi nu mai este. Dar Armenia este. Și va fi. Hayastan, Hayastan, Hayastan! se aud vocile de pe stadionul Hrazdan din Erevan. Araratul nu ni-l poate  lua nimeni.

by Bedros Horasangian