Pe urmele lui San Davino din Armenia și până la Lucca

Printre numeroșii Sfinți de origine armeană prezenți în Italia ( care se bucură de o anumită identitate istorică în baza izvoarelor hagiografice) se numără și San Davino, protectorul orașului Lucca, din regiunea Toscana, cea din urmă considerată “leagănul” culturii și limbii italiene și unde se pot admira unele dintre cele mai faimoase opere de artă și arhitectură din perioada Renașterii.

Numele Davino derivă de la cel de Dawit`(David) sau Zavèn, ori indică locul de origine a celui care îl poartă, Dvin. 

Pelerin a lui Hristos și om al rugăciunii din secolul al XI lea, San Davino a părăsit țara natală, Armenia, a  lăsat în urmă deșertăciunea lumii  împărțind avuțiile sale săracilor.  Îmbrăcat cu haine simple, pe spate cu o ploscă de apă și sprijinându-se într-un toiag, cu pas ușor și inima plină de credință a străbătut drumurile Pământului ajungând mai întâi în Țara Sfântă, la Ierusalim și după aceea mai departe la Roma, la mormintele Sfinților Apostoli, Petru și Pavel. Dorința lui cea mai mare era cea de a merge și  la Santiago de Compostela. 

În timpul pelerinajului său, în jurul anului 1500 San Davino s-a oprit la Lucca căci era obosit și rănit la cap,motiv pentru care a fost internat mai întâi în spitalul San Michele in Foro[ Sfântul Mihail din Forum] după care a fost găzduit în casa unei văduve cu numele de Atha, care datorită lui s-a convertit la creștinism. Bolnav, San Davino a murit în ziua de 3 iunie 1050,iar în locul în care a fost îngropat în cimitirul San Michele in Foro a crescut în mod spontan un vlăstar de viță-de-vie, care cu timpul  a dat roade,  boabele de strugure  fiind miraculoase căci cine le mânca se vindeca,recăpătând vederea, auzul și graiul. Pelerinul Davino a fost canonizat în anul 1159.În anul 1567 Papa Alexandru al II lea a decis dezgroparea corpului Sfântului Davino și traslația lui într-o criptă funerară  în Biserica cu același nume. În anul 1592 rămășițele pământești ale Sfântului au fost așezate în mod definitv în preajma altarului cel mare sub Crucifix. Corpul său s-a păstrat intact, pentru acest motiv  a fost analizat în anul 2018 de către Secția de Paleontologie a Universității din Piza, în cadrul  unei recunoașteri canonice întreprins de către Cancelaria  episcopală din Lucca. Studiul care s-a efectuat a fost deosebit de important nu numai din punct de vedere paleontologic, dar și istoric-medical,fiind publicat de revista “The Lancet”. Sfântul Davino este invocat pentru durerile de cap.

Biserica Sfântul Mihail deschisă vizitatorilor, este situată  în zona anticului Forum Roman, care deja din antichitate reprezenta centrul orașului Lucca, loc de întâlnire și de schimburi comerciale. Biserica este menționată pentru prima dată în anul 795 “în Forum”, dar lucrările construcției actuale au început în anul 1070 fiind desfășurate în epocile succesive, motiv pentru care opera arhitectonică este caracterizată de stiluri diverse: romanic, gotic cu influențe pizane. Biserica are o fațadă splendidă, bogată în sculpturi și intarsii,  asemănătoare cu cea  a catedralei din Piza. Portalul central prezintă o arhitravă cu scene de vînătoate lupta dintre diverse animale,în centrul căreia este înfățișat Sfântul Mihail, ce ucide balaurul, considerat “paznicul” paradisului în simbologia creștină.  Statuia în marmură a  Arhanghelului Mihail cu aripi metalice, pusă  între doi îngeri,străjuiește  nu numai biserica dar și centrul istoric al orașului, văzând-se de departe și strălucind ìn razele soarelui. 

Simona Paula DOBRESCU

by Simona Paula Dobrescu

Website