Ara Alexandru Şişmanian : Poeme inedite din volumul „Zdrenţe” (5)

verweile, doch…

verweile, doch, du bist so schrecklich • privirea jupoaie sclipetul de oglindă al apelor • fereastră numai – apoi labirint lîngă singurătatea năruită • privirea jupuită primeşte rănile lumii – citeşte petele – petalele de înstrăinare ale sinelui • ascunde lămpile evadate din beznă – deschide o lacrimă-n plus pentru cimitirul nesfârşit al mâinilor • ochii nimănui piaptănă şuviţele apei – contemplă orb argintul falic al peştilor • solitudinea lui nimeni a căzut prin oglindă – deşi cadavrul i s-a prăbuşit pe fereastră • mirosul rece al insomniei cu detaşarea ei întortocheată • divorţul fantomatic al stelelor • zarul în zori lîngă zidul refuzului • grote de întuneric pentru ochi • lacrimi în chip de semne pe netezimea oarbă sau poate nişte crăpături care privesc • săniile semnelor • şi neaua abia lizibilă – prea absentă pentru nume şi formă • nimic între verde şi templu – între alb şi coloană • cenuşă pe aripile zilei • mîini întîrziate ca nişte stele • buze pierdute din care bem • noi şi nimeni mai amorţiţi decît iarba de sînge • prea fluid de litere freatice • dureri subiacente • duel fără urme – dispariţii în locul cadavrelor unei partide de şah • remiză evanescentă • cînd cartea întreagă e oribilă – cum oare să mai întorci ultima pagină… •

zdrenţe freatice

zdrenţe freatice • greutatea orelor aşteptate • gura ca o casă mereu mai tăcută • poate fruct de dubiu recules • dincolo de buze – o reţea a adîncurilor • nimeni printre toate aceste reticenţe lăcuite • cercuri de paloare – delocalizate • poate fluturi aruncînd cu aripi aur în dragoni • nimeni măsoară echivocul stelelor prin geam • îşi adînceşte uitarea de sine cu singuratică oglindă • izolarea ne găseşte incoloră – fără formă • ne descoperă – insule incognoscibile • arhipelaguri de-absenţă în oceanul neştiut •

zdrenţe inform rotitoare

zdrenţe inform rotitoare • ele caută sunete suspendate precum spînzuraţii translucizi • ne apropie de vidul unde respiraţia-i cea mai pură apnee • privirile paşilor şi pleoapele aripilor • motoare transparente pentru acoperişurile clopotelor • da, zdrenţe – zdrenţe în fond •

zdrenţe improbabile

zdrenţe improbabile – risipind haosul în labirint sau incendiatorii cu eul de chibrituri • negrul se trezeşte cu ocultarea-n dezordine • încercăm să fagocităm timpul celorlalţi • duel de măşti – cînd masca e o lamă care taie în felii luna sinelui • nori de întîmplare între singurătate şi cîini • aburii iau lecţii de patinaj artistic – zgîrie ca nişte pisici imposibilul morocănos • sau libelulele asemeni unor transparenţe zdrenţuite • peisaje de aleatorie destrămare • da, libelulele letale • premoniţii în picaj • grote de întuneric – hrană pentru ochi • moartea întoarce pagina ultimă a lacrimei • lumea, poate, nu e decît spiritul asasinat •

uneori zdrenţele

uneori zdrenţele pleacă la plimbare îmbrăcate-n ele însele • dezbrăcate de ele însele • aproape indecente – cu sclipetele lor ludice – ludic letale • cu bărcile lor de-oglinzi negre încrustate-n asfalt • cu inelele agăţate de hazard şi de zaruri • dansînd fluturi de fluturare moale • şi vărsînd în cioburi elixiruri de sunete stranii • brizele suflă dinspre vagurile valurilor – cu platină rănită în labirinturile buzelor • înaintăm cu mitralierele privirilor în mînă • condamnaţi asemeni unor arlechini cu destinul în romburi – la exilul etern al depărtărilor sfîşiate • la simulacrele mereu altele – deşi dezesperant de aceleaşi • la ce te gîndeşti tu oare timbru mort • şi tu paraşutist muribund prin fracturile aerului • liber prin moarte – tu nu mai ai nimic de făcut în comedia asta de umanităţi defecate • planta de vine întreţesute îşi înalţă sîngele spre soarele palid • expir învăscut într-un fucking de fum simfoniile nopţii • acum, cînd plimbîndu-se alene – zdrenţele inventă pentru surzi un deşert ca un xilofon al cristalului • sub azurul auzurilor absente – un deşert descompus aproape exclusiv din interogaţii cristaline • sau, eventual, din singurul dar pe care omul îl mai poate face omului – simbolul propriei lui dispariţii • zîmbetul, da, zîmbetul vînăt al propriului său neant •

zdrenţe rătăcite

zdrenţe rătăcite – nedumerite • cu o ciudată agresivitate dilapidată • în aşteptare – în vid • în lunecare sclipitoare • cu gheaţa încrustată în patine • sau aripi în suspensia dilacerată • cunoaşterea suprimă în sine străinul ce se recunoaşte • nu există răsplată – şi zîmbetul nu e decît pragul • semn suspendat al evanescenţei • da, labirintul unde ne scuipam din viaţă-n viaţă • ne vomitam din viaţă în viaţă • cînd zbîrnîit de stingere ameninţă trecutul destrămărilor • fugitiv şi totuşi cît de feroce • firav şi totuşi cît de obsedant • îmi sparg imaginea somnambulă-n metaforele unor imposibilităţi galactice • mă despart astfel ᾿n demenţele subţiri ale avisului – de firele delirului cu care marionetistul îşi atîrnă coşmarurile alese • şi zdrenţele-n atoli de obstinaţie – aproape ca o cavalcadă a intermitenţelor • durabile doar prin vacuitatea subiacentă a monosciziunii • lontane – cu patine melancolice de stază infinită • dizolvînd treptat sinuozităţile derivelor – web-ul sincopat de abrevieri al digresiunilor •

* * *

Nǎscut în 1951 la Bucureşti, absolvent al singurei promoţii de hindi a facultǎţii de limbi romanice, clasice şi orientale, cu o tezǎ despre sacrificiul vedic (1974), Ara Alexandru Şişmanian a publicat articole de criticǎ literarǎ în revista Luceafǎrul, precum şi studii de istorie şi hermeneuticǎ literarǎ în Steaua. În ianuarie 1983 pǎrǎseşte definitiv România, în urma persecuţiilor politice îndurate ca semnatar al apelului pentru drepturile omului lansat de Paul Goma în 1977. Se instaleazǎ la Paris ca refugiat politic şi urmeazǎ cursuri de istoria religiilor, sanscritǎ, ebraicǎ biblică, coptǎ şi armeanǎ clasicǎ la École Pratique des Hautes Études şi la Institut Catholique de Paris, participând în acelaşi timp la conferinţe internaţionale de specialitate.

În 1993 reuşeşte realizarea colocviului internaţional de istoria religiilor Psychanodia, dedicat memoriei lui Ioan Petru Culianu, asasinat de securitate în incinta Universitǎţii din Chicago pe 21 mai 1991. Publicǎ numeroase studii de istoria religiilor (în special pe tema comparaţiei Veda – Gnosǎ) în reviste de specialitate şi volume colective, în Belgia, Statele Unite, Franţa, Italia. Editeazǎ, împreunǎ cu soţia sa, Dana Şişmanian, sub egida asociaţiei „Les amis de I. P. Culiano” pe care o creeazǎ în 2005, actele colocviului Psychanodia, precum şi publicaţia periodicǎ Les cahiers „Psychanodia” (1, 2011).

Începînd cu 1997, publicǎ regulat volume de versuri la editurile Arhipelag, Cartea Româneascǎ, Paralela 45, Ramuri: ciclurile Triptic (Priviri, Ochiul orb, Tireziada), Migrene (7 volume), Absenţe (4 volume), Neştiute (4 volume). Îşi publică independent Neştiute 5 (2018), Menuetul menestrelului morbid (2019), Absenţe 5 (2021) şi Letala lunii (2023), iar în format electronic, pe situl personal, ciclurile Zdrenţe (4 vol.) şi Onirice (3 vol.).

Publicǎ de asemenea în traducere francezǎ, englezǎ şi germanǎ mai multe poeme în antologii şi reviste, între care publicaţiile online Recours au poème, Francopolis (mai 2013, iunie 2015,octombrie 2017, aprilie-mai 2018, juin 2020), La levure littéraire etc.

Îi apar la editura L’Harmattan, în colecţia „Accent tonique”, în traducerea Danei Şişmanian, volumele: Fenêtre avec esseulement (2014), Le sang de la ville (2016), Les non-êtres imaginaires. Poème dramatique (2020), Orphée lunaire (2021) – toate, abundent recenzate de critica literarǎ francezǎ. În septembrie 2024 publică în franceză La létale de la lune, şi în septembrie 2025, Oniriques (ed. PHOS).

Pagina de poezie pe situl personal: https://adshishma.net/Ara/Poesie-ROM.html (şi pentru franceză: https://adshishma.net/Ara/Poesie-FR.html).  

by Mihai Stepan Cazazian