Trecutul, croit pentru mâine: întâlnirea culturilor la un festival din Armenia

O broderie poate păstra memoria unui loc. O țesătură, culorile unui peisaj. Iar o haină poate duce mai departe povestea celor care au inspirat-o. La festivalul „Viitorul trecutului”, desfășurat în Armenia, tradițiile a unsprezece țări au prins mișcare pe același podium.

În zilele de 12 – 13 septembrie, printre caruselele și luminile Parcului Victoriei, trecutul și-a făcut loc în forfota prezentului. Broderii, mătăsuri, împletituri și ornamente venite din culturi îndepărtate s-au întâlnit într-un festival dedicat modei etnice și libertății de a o reinventa.

În spatele acestei întâlniri s-au aflat și prietenii noștri de la Teryan Cultural Center, a căror muncă de organizare a adus împreună creatori din Armenia, Bulgaria, Ucraina, Georgia, Uruguay, Ungaria, Lituania, Qatar, Serbia, România și Marea Britanie. Centrul și-a prezentat și propria colecție, contribuind la povestea artistică a festivalului. Din România a participat creatoarea Andra Camelia Clitan.

În „Orașul meșterilor”, privirea trecea de la pânza aspră la finețea bumbacului, de la covoarele viu colorate la luciul eșarfelor de mătase. Firele, broderiile și jucăriile textile aduceau laolaltă răbdarea și imaginația mâinilor care le lucraseră. În aer plutea mirosul de vată de zahăr, iar zgomotul atracțiilor însoțea întâlnirile dintre artiști și vizitatori. Atelierele practice, muzica și dansul au întregit acest spațiu în care tradițiile puteau fi descoperite de aproape.

Pe podium, aceeași lume a meșteșugului a căpătat alte proporții. Un motiv vechi urmărea linia unei rochii, o broderie schimba expresia unei croieli simple, o textură neașteptată dădea forță unei siluete. Designerii au lucrat cu libertatea celor care cunosc o moștenire și îndrăznesc să-i imagineze continuarea.

Din tarazul armenesc rămâneau semne cusute cu finețe pe haine contemporane. Pe sacouri și fuste cu linii sobre apăreau accente de culoare și suprafețe bogat lucrate. Uneori, legătura cu portul tradițional era imediat recognoscibilă; alteori, trebuia căutată într-un detaliu, în ritmul unui ornament sau în felul în care se așezau straturile de material.

Creațiile din Qatar învăluiau modelele în țesături diafane, ale căror volume evocau mișcarea aerului cald deasupra deșertului. Accesoriile metalice purtate pe chip adăugau acestor apariții o notă enigmatică. În alte ținute, împletiturile dense, aproape asemenea unor frânghii, aveau o greutate vizuală surprinzătoare. Așezate pe siluetele delicate ale modelelor, ele găseau un echilibru între forță și fragilitate.

Uruguayul a schimbat ritmul prin mătase și culoare. Eșarfele devenite rochii și bluze alunecau odată cu mișcarea, lăsând imprimeurile să se desfacă și să se recompună la fiecare pas. Era în aceste apariții ceva din exuberanța carnavalului, din bucuria de a transforma strada în spectacol.

În creațiile românești și ucrainene, broderia avea o prezență puternică. Culorile se puneau reciproc în valoare, iar straturile de material dădeau amploare ținutelor. Motivele păstrau familiaritatea portului tradițional, în timp ce croielile le deschideau către o sensibilitate contemporană.

Alături de această bogăție cromatică, albul, bejul și nuanțele de fildeș aduceau un răgaz privirii. Materialele ușoare și aplicațiile strălucitoare conturau apariții aproape imponderabile. Ținutele negre, cu linii ferme și detalii metalice, schimbau din nou registrul, arătând câtă expresivitate poate încăpea într-o compoziție sobră.

Finalul i-a aparținut creatoarei Lilit Melikian, de la Teryan Cultural Center. În colecția sa, culorile intense susțineau o broderie la fel de vie, iar ornamentele acopereau țesăturile cu o energie care atrăgea privirea. Motivele armenești dobândeau astfel o prezență actuală, păstrând densitatea și expresivitatea unei arte transmise între generații.

Fiecare colecție și-a păstrat propria voce. Între ornamentele caucaziene, broderiile românești și ucrainene, rigoarea unor siluete britanice și fluiditatea creațiilor din Qatar, diferențele au dat farmec întâlnirii. Apropierea s-a născut din felul în care fiecare creator a ales să lucreze cu memoria propriei culturi.

Mariam GEVORGYAN

Reportaj video în limba armeană: Lurer – Televiziunea Publică din Armenia.

Fotografii: pagina de Facebook Teryan Cultural Center.

by Mariam Gevorgyan