La început a fost un gând stingher, dar stăruitor, care a dat roade și un rezultat descris în limba engleză drept „excellent”

Studentul Anka Damján Pál, membru al sucursalei UAR Cluj, licențiat în istorie cu specializarea studii armene a străbătut o cale deloc ușoară, de la absolventul de liceu din Cluj-Napoca la licențiatul în armenologie din Budapesta. Să înveți în timpul studiilor universitare limba armeană din ipostaza de începător, limbă pe care din păcate nici străbunicii tăi nu o mai foloseau din cauza asimilării lor în societatea transilvană, este o realizare la care nu cred că mulți ar fi avut consecvența necesară.
Fotografia este realizată cu câteva momente, după decernarea diplomei de licență, în cadrul ceremoniei festive desfășurată în Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta.

Redăm mai jos câteva gânduri ale proaspătului masterand în Teorie critică si multiculturalism din cadrul Facultății de Filozofie a UBB Cluj-Napoca.
Pentru mine studiul armenologiei înseamnă, înainte de toate, încercarea de a înțelege o istorie care s-a desfășurat simultan în mai multe spații și nu poate fi redusă la o singură origine geografică. Istoria armenilor din Transilvania este parte a unei experiențe mai largi de migrație, adaptare și păstrare a unor forme culturale într-un context diferit de cel al patriei străbune. Studierea istoriei și culturii armene permite astfel înțelegerea modului în care o comunitate își construiește continuitatea fără să rămână izolată de societatea în care trăiește. În acest sens, armenologia devine și un exercițiu de analiză a propriei poziționări între memoria comunitară, istoria locală transilvăneană și istoria mai largă a armenilor. Acest lucru presupune nu doar acumularea unor cunoștințe despre trecut, ci și confruntarea critică cu felul în care acest trecut a fost transmis, selectat și reinterpretat de-a lungul generațiilor. În timpul anilor de studii pentru mine, această perspectivă a scos la lumină legături între experiențe aparent separate: migrație, religie, limbă, instituții, memorie și integrare. Studierea armenologiei devine astfel o modalitate de a înțelege mai precis locul unei comunități în istorie, fără a transforma identitatea într-o poveste simplă sau într-o colecție de tradiții moștenite.




