Festivalul Strada Armenească #10

              Intensă, entuziasmantă și având un simbolism multistratificat, ediția din acest an a festivalului a fost excelent structurată. Discursul estetic a pus accentul pe întâlnirea dintre modern și arhaic, totul fiind esențializat în imagini purtătoare de sens. Încărcătura simbolică subtilă a mesajelor a reușit să seducă rapid publicul. Tinerii s-au încumetat să sculpteze literele alfabetului armean în tuf, să picteze eșarfe, să realizeze colaje interesante prin combinarea diferitelor elemente.

În top, evident, a fost atelierul coordonat de sculptorița Narine Poladian. Deși tehnicile de modelare și cioplire sunt dificile, s-a reușit realizarea unor mici obiecte cu motive tradiționale. În plus, participanții la toate atelierele și întâmplările culturale au aflat enorm de multe atât despre armenii din diaspora, cât și despre istoria lor. S-a vorbit, de exemplu, despre reginele Armeniei, despre zeițe, despre diferitele lor reprezentări, s-au ascultat povești despre trecut. Tras de mânecă în permanență, publicul s-a simțit asaltat cu tot soiul de informații. Diferitele elemente aduse în față nu au fost portretizate clișeistic. La festival, toate au avut contur, culoare și o textură deosebită. Departe de a repeta formule deja cunoscute, tipice pentru alte manifestări din București, organizatorii s-au străduit să vină, cu lucruri noi, incitante și cu nuanțe subtile pentru toate gusturile. Activitățile s-au dovedit pe măsura așteptărilor, copiii găsind, la rândul lor, multe de observat și de învățat.

             În mod firesc, numele festivalului amintește de strada din inima orașului unde armenii au avut case și magazine, au ridicat o biserică, o casă de cultură  impunătoare și o școală. Liniile elegante ale acestor clădiri sunt remarcabile și astăzi, reușind să vorbească despre o comunitate vechie. Găzduită de câțiva ani de Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” din București, ampla manifestare privită din multe unghiuri, aduce o lumină nouă, punând în valoare lucruri mai puțin cunoscute care puse cap la cap oferă o imagine satisfăcătoare.  Fie că a fost vorba de concerte, de dezbateri, de ateliere, evenimentele au fost devorate cu poftă ca și produsele gastronomice aduse din Armenia.

          Trei zile la rând, bogatul program a traversat aproape toate registrele culturii armene, de la jazzul contemporan și muzica orchestrală, până la rock alternativ, electro-pop și seturi DJ cu percuție live, de la sculptura în piatră și pictura pe baticuri, până la poveștile cu arome deosebite spuse în Biblioteca Festivalului. Ediția aniversară a adus laolaltă artiști din România, Armenia și Republica Moldova, semn că, în zece ani, evenimentul a crescut de la o sărbătoare de cartier a comunității armene la un festival multicultural care atrage  mii de vizitatori bucureșteni.

                Toate cele au debutat, vineri, 31 iulie. În prima seară, trei concerte care au trecut lin de la jazz la muzică orchestrală și rock alternativ au bucurat publicul. Anna Kostanyan & Davit Melkonyan Quartet au fost primii pe scena festivalului cu jazz contemporan cu accente armenești, urmați de Mădălina Pavăl Orchestra,  cunoscută publicului pentru fuziunea dintre muzica de cameră și sonoritățile electronice, iar seara s-a încheiat cu Byron ft. Muse Quartet, o colaborare care a adus rockul alternativ al trupei Byron în dialog cu coardele unui cvartet clasic. Pe tot parcursul serii, obiectele artizanilor și delicioasele produse gastronomice au completat atmosfera vibrantă. În următoarele două zile alte trupe au captivat vizitatorii. Și de acestă dată inimile au fost cucerite de dansurile tradiționale ale ansamblului „Vardavar”, coordonat de douăzeci și cinci de ani de coregrafa Bela Martikian. 

               O bucurie a fost să-i urez, vineri, 31 iulie, mulți ani buni lui Nicolae Ivănuș, un chip zâmbitor al armenilor din București și să vorbesc despre reușitele acestui festival.

–Personal, eu vin cu un singur gând – să socializăm. Mă bucur să sărbătoresc ziua mea anul acesta aici, alături de comunitate. Rar ajung la festival în Gradina Botanică, de obicei sunt la Tulcea la evenimentul ,,Zilele Armene”, organizat de Uniunea Armenilor din România, la începutul lunii august, unde mă prinde și ziua mea, însă fotografiile pe care le-am văzut din alți ani reflectă cu adevărat atmosfera extraordinară. Cu ocazia celor zece ani, sunt puțin nostalgic, privind primele ediții care s-au organizat pe Strada Armenească. Atunci era un festival parcă mai mult despre noi, armenii. Acum este un festival de amploare, la care sunt invitate și trupe românești. Dintr-un eveniment mic, totul s-a transformat într-un succes imens. Mă plimb pe alei și mă bucur să zăresc chipuri ale armenilor.  Mă bucur că acei adolescenți care au organizat primele ediții sunt acum coordonatorii unor mari evenimente.

             Și sâmbătă, 1 august, Grădina Botanică s-a transformat, începând cu ora 12:00, într-un spațiu de lucru, joacă și descoperire. Ziua a fost dominată de această dată, de ateliere. S-a sculptat de zor în tuf, cu răbdare și meticulozitate. În paralel, Centrul Cultural Teryan din Armenia a propus un atelier de headpieces (decorarea accesoriilor pentru cap inspirate de portul tradițional armenesc, taraz) și un atelier de pictat eșarfe cu motive armenești,  reinterpretate.

Un personaj special  care a așteptat vizitatorii,  în straie armenești, la Centrul Teryan, a fost Armine Vosganian.

–Pentru mine, Strada Armenescă a însemnat, în primul rând, familie, pentru mine a fost un proces inițiatic, am putut să cresc ca artist. Datorită festivalului Strada Armenescă am putut să construiesc un spectacol, spectacolul Staipelochian, care a fost inspirat din Cartea Șoaptelor, din cartea tatei. De fiecare dată, aproape șase ediții la rând, am jucat un capitol din spectacol produs de compania Rampa, în parteneriat cu ARFA. Și anul acesta, eu și colegele mele din Asociația Româna Femeilor în Artă, celebrăm ediția a zecea,  vorbim cu publicul, îi îndrumăm pe vizitatori către standurile partenere, către Hayasa, către Teryan, centru etnografic din Erevan, către StrixArt, către Nur Nur, către standul Manuk. Mă bucur enorm că încă putem să ducem mai departe această tradiție și de la an la an bucureștenii ne descoperă și ne iubesc. Noi, membrii comunității armene, suntem nostalgici pentru edițiile festivalului organizate pe Strada Armenească. Însă, în Grădina Botanică, avem natura. În varianta de pe Strada armenească, aveam, într-adevăr, acele locuri pline de farmec, aici avem oamenii plini de povești care se plimbă prin natură, socializează, ascultă muzică bună, se simt extraordinar.

             Un alt punct de atracție a fost Bucharest Collage Collective care a invitat publicul de toate vârstele la un atelier de colaje, iar cei care au preferat liniștea grădinii au putut petrece timp la atelierul de flori presate. Pentru cei mici, Kids Corner a oferit atelierul de slime susținut de Coni și Chimia, un atelier de nisip creativ și mai multe activități-surpriză oferite de Vodafone.

Un strop de eleganță a adus brandul Nur Nur, colorat cu bijuterii din pietre naturale. Narine Bogdan-Căuș Nicolaides, fondatoarea brandului, mi-a vorbit despre întâlnirile cu întâmplări culturale de la festival.

-Este un punct de întâlnire al prietenilor, al familiilor. Se întâlnesc și socializează. Se întâlnesc mai ales cu bogata cultură armeană, se întâlnesc și cu alte culturi, pentru că, inclusiv prin programul de la scenă, încercăm să avem mereu o diversitate. Poate cel mai important lucru pe care îl aduce festivalul Strada Armenească pentru publicul larg este sentimentul de comunitate. Ne-am dorit să avem o atmosferă cât mai plăcută, cât mai fericită, cât mai caldă, cât mai primitoare, în care oamenii să poată să se întâlnească, să schimbe idei, să asculte muzică bună, să învețe și să afle lucruri noi, să mănânce ceva ce poate nu au mai gustat niciodată și să se bucure de viață până la urmă.

           Sâmbătă seara, scena festivalului a găzduit un DJ set Ligia Keșișian, alături de Ero Aslanyan și Lucas Molina la percuție live, urmat de reprezentația Vardavar Dance Ensemble, care a adus pe scenă pașii și energia dansurilor tradiționale armenești. Au urmat alte trupe,  iar seara s-a încheiat cu concertul mult așteptat al trupei Subcarpați, nume bine cunoscut publicului bucureștean și, în mod special, comunității armene, cu care trupa a colaborat de-a lungul anilor. Festivalul a continuat până târziu în noapte cu un afterparty pe Scena Dom, susținut de DJ ABASC.

Pe lângă muzică și ateliere, ediția aniversară a propus patru expoziții care au fost vizitate cu interes. Regine și Zeițe Armene, ilustrată de Maretta Aivazian, cu design semnat de Hrant Jaghinyan, a prezentat trei zeițe ale vechii Armenii și zece regine care au rămas în istorie. Tot Maretta Aivazian a semnat Postcards from Armenia: Streets, Flavors, Stories, o expoziție inspirată de viața cotidiană din Armenia – dansurile din Complexul Cascade, sărbătoarea Vardavar, piețele pline de fructe și mirodenii, mesele în familie – dar și de teme mai grele, precum exilul și memoria colectivă. Fotograful Andrei Cojocaru a expus The Sky Over Yerevan, un jurnal vizual al capitalei armene surprins exclusiv pe film fotografic, iar Bucharest Collage Collective a completat programul cu o expoziție colectivă dedicată artei colajului, dublată de atelierele deschise publicului.

            Biblioteca Festivalului a găzduit un moment dedicat poveștilor ilustrate, Illustrated Heritage, cu Maretta Aivazian, Mariam Gevorgyan și Hrant Jaghinyan. Am stat de vorbă cu Hrant Jaghinyan, care mi-a împărtășit bucuria pe care a simțit-o, povestind împreună cu ele.

–Am fost într-un panel cu alte persoane în care mă regăsesc din punct de vedere profesional. Am avut plăcerea să o am în acest panel pe Maretta Aivazian, ilustratoare. Ea a venit din Armenia și am colaborat la festival, așa că nu este prima dată când lucrăm. Am avut-o ca invitată și pe Mariam Gevorgyan de la Hayasa Jewellery, Armenian Jewellery.

 A fost o discuție foarte relaxată și deschisă, nu a existat nimic formal, opiniile au fost sincere, fără filtru, am vorbit simplu. A fost interesant pentru mine că am încercat să moderez această sesiune, să înțeleg procesul prin care au trecut pentru a ajunge la cartea pe care au publicat-o cu această ocazie, Arsen și Mariam. Au scos în evidență bijuteriile purtate de reginele armene de-a lungul istoriei. Și a fost foarte interesant să înțeleg prin ce proces au trecut pentru a găsi toate aceste referințe, pentru că vorbim despre vremuri foarte vechi, pentru  care nu există informații.

Așadar, modul în care au reușit să găsească toate acestea a fost lăudabil. A ilustra ținutele este foarte dificil. Putem aproxima cum ar fi arătat.  Singura despre care avem o idee este Anahit ( capul în bronz), pe care o putem găsi la British Museum.

Procesul a fost de a începe investigația cu zonele în care existau lacune din punct de vedere istoric, de a observa ce se întâmpla în regiunea în care se afla poporul nostru în perioada în care toate aceste personaje erau prezente, de a vedea influențele. Adesea moda, civilizația, cultura, tendințele circulă, mai ales în acea perioadă. Ei au încercat să înțeleagă ce se întâmpla în întreaga regiune, astfel încât să poată folosi acele informații pentru a le adapta la regiunea armeană, la geografia armeană, astfel încât să se poată înțelege pe ce tip de sol locuiesc armenii și ce fel de culori poate oferi acel sol, din care se pot realiza picturile. Vorbim, de exemplu, despre roșul de Coccinella, vorbim despre tot felul de pietre prețioase care au fost folosite și așa mai departe.

Concluzia sesiunii este că această carte a fost un efort colectiv din partea celor două, alături de Arsen Arzumanyan.  La tot ce ține de text și Ligia Kesisian a ajutat enorm.

Pe de altă parte, eu am adus și brandul personal la festival, Manuk. Eu am o dorință constantă de a săpa mai adânc, de a căuta rădăcinile. Asta mă definește și am expus pe diferite obiecte simboluri armenești pe care bucureștenii le pot lua acasă.

           Ultima zi de festival a adus, la prânz, în fața serei din Grădina Botanică, una dintre cele mai îndrăgite tradiții armenești, Vardavar Water Fight, marea bătaie cu apă inspirată de sărbătoarea Schimbării la Față, la care au participat, deopotrivă, copii și adulți. Ansamblul Vardavar a susținut și un atelier de dansuri tradiționale, deschis tuturor celor care au vrut să învețe câțiva pași  de dans.

            Biblioteca Festivalului a găzduit o discuție despre istoria comunității armene din România, anecdote și povești armenești, cu Varujan Vosganian, Varujan Pambuccian, Bedros Horasangian și Mihai Stepan Cazazian. Aceste patru voci care, de ani buni, vorbesc  și scriu febril despre istoria armenilor din România au povestit publicului despre Mesrop Maștoț, despre Vasken I și multe  alte personaltăți. La final, cei care au participat și au pus întrebări au plecat acasă cu un exemplar din cartea Elogiu alor mei semnat de Varujan Vosganian.

              Elena Grigorescu mi-a mărturisit cum vede festivalul acesta care crește an de an.

                Privesc festivalul cu subiectivitate, este cel mai frumos festival al Bucureștiului, cu o ofertă largă de atracții, anul acest axându-se ca niciodată și pe gastronomie. Este un efort enorm să aducă totul aici, doar partea contabilă durează câteva luni bune de închis, însă ocazia de a socializa face acest efort imens să merite osteneala. Un zâmbet larg mi-a adus ghicitul în cafea, o cafea servită cu prieteni și colegi de birou.

           Ștefan Zărnescu, tipograf Editura Ararat a vorbit despre ceea ce îl bucură aici și îi accentuează starea de bine.

          Eu mă bucur de muzică. Sunt un audiofil. Și pentru mine sunt noutăți, Paulina, de exemplu. De aceea, îi felicit pe colegii mei care au adus artiști reprezentativi pentru mai multe stiluri. Concertele au avut loc într-un cadru splendid, cu amenajare la nivel înalt, cu sound booth profesionist, lumini și efecte speciale.

         Natalia (Ina) Gheorghiu, prezentă la toate edițiile cu același entuziasm, s-a referit la ce se întâmplă cu precădere în locul numit, Biblioteca Festivalului.

          Eu aștept în fiecare an oaza de relaxare din Biblioteca Festivalului, ea este contra balansată de energia standurilor unde este coadă perpetuu. Ador acest loc unde pot urmări lucruri interesante.

           Laurențiu Popescu, tehnoredactor la revista Ararat, a spus cu sinceritate ce simte aici.

           Mă bucur să vin la un eveniment armenesc în care și eu sunt un vizitator, nu muncesc și nu stau în spatele cortinei, ci mă bucur ca orice bucureștean de  atmosferă, de muzică, de parfumul plantelo, de verdele copacilor și pot admira în voie covoarele și straiele armenești.

DJ set-ul lui Gorgeouz Beats a deschis seara de duminică, urmat de concertul trupei Katil, apoi de Paulina. Festivalul s-a încheiat cu concertul trupei Bosquito, una dintre cele mai longevive și apreciate trupe rock din România, care a concertat pe scena Festivalului Strada Armenească pentru a marca împreună cu publicul cea de-a zecea ediție. 

            Târgul festivalului a reunit, ca în fiecare an, creatori, designeri și artizani din România și Armenia, cu bijuterii, ceramică, haine, textile, accesorii, cosmetice și obiecte lucrate în serii mici. Noutatea acestei ediții a fost Armenian Market – Shuka, un spațiu creat de Taste of Armenia împreună cu Centrul Cultural Teryan, inspirat de piețele armenești, unde vizitatorii au putut găsi produse aduse direct din Armenia: cafea, dulcețuri artizanale, compoturi naturale, conserve și delicatese tradiționale, textile și accesorii. Zona gastronomică a completat experiența celor trei zile cu preparate, deserturi și arome specifice bucătăriei armene și regiunii Caucazului, iar food court-ul a rămas deschis pe toată durata festivalului, în fiecare seară.

Organizatorii au legat de această ediție aniversară și o inițiativă de susținere a festivalului: o donație de minimum cincizeci de lei, făcută prin platforma Stripe a evenimentului, a înscris participanții într-o tragere la sorți pentru un city break la Erevan, oferit împreună cu Armenian Business Council și Comitetul de Turism al Armeniei – zbor direct București–Erevan–București și trei nopți de cazare, cu extragerea programată pentru 4 august.

Zece ediții mai târziu, Festivalul Strada Armenească rămâne, în esență, aceeași poveste simplă: o comunitate care își deschide porțile, își arată meșteșugurile, muzica și bucătăria, și invită orice bucureștean curios să descopere, pentru câteva ore, o cultură veche de milenii, purtată cu grijă peste generații și peste granițe. Iar faptul că, an de an, mii de oameni aleg să treacă pragul arată că această invitație continuă să fie primită cu aceeași căldură cu care a fost făcută.

Andreea BARBU

fotografii de pe https://www.facebook.com/StradaArmeneasca

BRAVO ORGANIZATORILOR !

by Andreea Barbu