La lansarea primului volum din „Sasna Dun – David din Sasun”

Aceasta este Sasna Dun. David din Sasun. Și nu, aceasta nu este o traducere. Este mult mai mult decât atât. Este o carte. Să ridice mâna dreaptă sus cine nu știe ce este o carte. Văd că nu este nevoie să mai  explic. Toată lumea știe. O carte este un card.

Iată, aici, în mâna dreaptă, este cardul meu. Cartea mea de identitate. În lipsa ei, nu pot face mai nimic. Nu îmi pot urma studiile. Nu beneficiez de asistență socială sau medicală. Nu mă pot căsători și nu pot avea copii în condiții legale. Nu am acces la un job. Nu pot face afaceri. Nu pot deschide un cont bancar și nu pot plăti la POS. Fără acest card, eu nu-mi pot dezvolta abilitățile, nu-mi pot etala unicitatea, nu-mi pot reflecta valoarea. Și iată aici, în mâna stângă, țin Sasna Dun. Este cartea de identitate a unei națiuni. Cardul de identitate al poporului armean. Ce părere aveți? Credeți că armenii își pot dezvolta și etala unicitatea, abilitățile și valorile neamului în lipsa acestui document? În ce măsură o pot face fără acest act?

Pentru a intra în posesia cardului, am adresat o solicitare biroului de stare civilă. Am fost preluat de un funcționar și am parcurs împreună un itinerariu simplu constând în colectarea câtorva date personale și a unei fotografii. A urmat comanda ”print” și gata! Mi-a înmânat acest act de identitate, un înscris care nu este mai mare de câțiva centimetri pătrați.

Însă atunci când se pune în discuție identitatea unui neam, procesul este mult mai complex. În primul rând, ansamblul datelor consemnate este mult mai larg. După cum se vede, numai primul volum din Sasna Dun,  are deja peste 300 de pagini. În al doilea rând, emiterea unui astfel de document nu este la îndemâna oricui. O poate face doar o persoană cu autoritate la nivel național. Pentru că numai o ființă elevată, profundă și distinsă are educația și priceperea de a documenta temeinic fundamentele și memoria unui popor. Iar în al treilea rând, această personalitate trebuie să fie motivată. M-am întrebat care sunt resorturile interioare ce au determinat-o pe Arșaluis să preia inițiativa de transcriere și  conservare a rădăcinilor neamului său în acest volum bilingv. Și am constatat o dublă motivație. Prima a fost dragostea. Dragostea pentru familia sa extinsă, pentru nația sa – atașamentul ei sanguin. Cea de-a doua, a fost durerea, suferința seminției armene.

De câte ori vine vorba de durere, îmi amintesc de anul 2014 când am tradus în limba maternă și am publicat colecția de versuri ”I Am No Jesus – Nu sunt Isus” aparținând poetului Ram Krishna Singh din India. Poezia care dă titlul volumului începe așa:

”Nu sunt Isus, dar trec și eu prin patimile răstignirii.

Deși sunt doar un om de rând, îndur și eu aceleași cazne

și simt apăsarea acelorași poveri.”

În ultimul an, văzând truda și statornicia cu care se dedică publicării lucrării de față, am remarcat că Arșaluis nu face decât să-l parafrazeze pe Ram Krishna Singh. Până și astăzi, invitându-ne aici, ea spune:

”Nu sunt Armenia, dar trec și eu prin patimile răstignirii neamului armenesc.

Deși sunt doar o ființă obișnuită, îndur și eu aceleași cazne

și simt apăsarea poverilor de pe umerii națiunii mele.”

Da, Arșaluis are capacitatea de a înțelege perfect durerea națiunii sale. Ea simte supliciul fiecărui conațional. Știe ce o doare pe Hermine Sargsyan, muzeograf la Muzeul Național de Istorie din Erevan, autoarea prefeței. Înțelege suferința lui Liviu Merdinian, Azaduhi Benlian și Anaid Tavitian. Recunoaște amarul din sufletul lui Harry Tavitian, Vartan Arachelian, Varujan Vosganian, Garabet Hacic și Bedros Horasangian. Ea trăiește aceeași apăsare cu Madeleine Karacaşian,  Mihai Stepan-Cazazian, Alisa Avachian și Eduard Diradurian. Arșaluis este depozitara calvarului tuturor armenilor. Iar o nație cu o populație de zece milioane în diasporă, în timp ce în vatra strămoșească abia dacă au mai rămas vreo trei milioane, dă semnele clare ale unui mare chin, dovedește o durere comună. Ca un adevărat vraci al neamului, Arșaluis a făcut un examen clinic și știe de unde vine suferința. Durerea este de natură identitară. Și după ce pune diagnosticul, traducătoarea ne dăruiește David din Sasun în ediție bilingvă. Într-adevăr, acest volum este o carte de identitate, dar parcurgând paginile sale veți vedea că reprezintă și un fel de card de sănătate, o rețetă. Este lista procedurilor terapeutice pe care armenii trebuie să le urmeze pentru recuperarea identității și restabilirea stării de sănătate a națiunii.

Principalele date de pe cartea mea de identitate sunt numele și prenumele. O națiune poate fi denumită printr-un simplu etnonim, dar acesta nu reușește să o și definească. La sfârșitul cărții pe care o țin în mână veți găsi un index alfabetic cu toți termenii care conturează și contextualizează poporul armean și întruparea sa. Dacă pentru orice persoană este suficient ca în documentul de identitate să se consemneze numele părinților, data și locul nașterii, veți constata că în cazul poporului armean părinții sunt de fapt generații și generații de strămoși, că el a fost zămislit de-a lungul a sute de ani și că lucrul acesta s-a întâmplat într-un spațiu geografic larg, cuprins între Marea Neagră, Marea Caspică și Marea Mediterană, cu implicarea multor popoare din Asia Mică, Mesopotamia, Persia, Siria, Peninsula Arabică și Egipt. În timp ce actul meu de identitate conține o mică fotografie facială, lecturând David din Sasun veți căpăta imaginea neamului armenesc trăind emoțiile vizionării unui lung șir de producții video care sunt colorate intens și beneficiază de o inedită coloană sonoră și muzicală. Veți admira sute, mii de personaje reale și fictive, uneori fantastice, sugerând ample laboratoare cinematografice de postprocesare digitală. Cardul meu de identitate este electronic. În el este inserat un microcip pe care sunt înregistrate două amprente digitale. Sasna Dun nu se limitează la microcip, ci conține un macrocip pe care sunt înscrise absolut toate datele biometrice ale națiunii. Veți descoperi amprenta vocală și digitală a armenilor – limba și scrisul lor. Veți admira frumusețea valorilor fundamentale ale nației: familia și neamul, libertatea, femeia și societatea, relația armeanului cu divinitatea. Veți întâlni tradițiile și obiceiurile poporului legate de evenimentele majore ale vieții: naștere, căsătorie, îndeletniciri zilnice, război, moarte. Nicio trăsătură definitorie nu este omisă.

Cardul meu de identitate a fost imprimat pe un carton gros. Apoi a trecut printr-un proces de plastifiere. Știți de ce? Pentru a fi cât mai rezistent. Avem tendința de a judeca trăinicia lucrurilor în funcție de durabilitatea materialului din care sunt confecționate. De exemplu, vom spune despre o casă sau o cetate cu ziduri de piatră că va dăinui mai mult decât casa sau cetatea construită din lut. La fel, vom afirma că poezia este un lucru delicat, fragil și efemer. Declarăm asta pentru că poezia este făcută din cuvânt. La rândul său, cuvântul este o înșiruire de sunete articulate cu ajutorul respirației. Fiind doar respirație transmisă către altă respirație, nimic din esența poeziei nu ne îndeamnă să mizăm pe viabilitatea sa. Dar iată că astăzi, în această splendidă zi de vară, noi ne-am întâlnit pe faleza Mării Negre, lângă hacichearul armenesc și discutăm despre Sasna Dun. Ne aflăm la mii de kilometri de Hayastan și conversăm pe marginea unui poem care s-a născut acolo, departe, în urmă cu câteva milenii, dăinuind peste istorie și  timp, războaie, revolte și revoluții, cataclisme și cutremure sociale. Câtă putere, ce capacitate incredibilă de supraviețuire și propagare a dovedit această epopee! În răstimpul milenar scurs de la plăsmuirea ei, s-au născut și au cunoscut gloria, pentru ca mai târziu să moară și să fie dați uitării, sute de regi și împărați. S-au durat cetăți cu ziduri solide și s-au întemeiat vaste imperii. Ele au înflorit și  au strălucit doar pentru ca mai târziu să devină praf și pulbere. Și noi urmăm același drum. Tot ceea ce suntem și reprezentăm astăzi, deopotrivă cu tot ceea ce ne înconjoară, se va dezintegra. Începând de mâine dimineață și pornind chiar cu organismul nostru, până mâine pe înserat, totul se va transforma în pulbere. Doar pentru ca poimâine să reapară sub alte forme. Singurul lucru care păstrează șansa de a dăinui, singura idee ce ar putea viețui până poimâine, rămâne poezia din noi.

Publicând acest volum, Arșaluis ne îndeamnă să fim noi înșine, să fim unici. Și să fim poezie ca să putem deveni eterni. Dragă Arșaluis, pentru că astăzi ne-ai restituit identitatea, pentru că ne-ai restituit poezia, te aplaudăm, îți mulțumim și îți declarăm că te iubim!

Hamdiy Babay

by Redactor