BEDROS HORASANGIAN : Anotimpurile lui Savel Stiopul

Articol publicat în ZIUA, pe 3 octombrie 2007 la decesul regizorului.

S-a stins din viață după ce a împlinit 80 de ani. Cumva noua vârstă a senectuții. Așa ni se pare nouă, o impresie, desigur. Savel Stiopul, regizor de film. Regizor român. Asta a fost viața lui. Să se învârtă, sucească, rotească în jurul aparatului de filmat.

S-a stins din viață după ce a împlinit 80 de ani. Cumva noua vârstă a senectuții. Așa ni se pare nouă, o impresie, desigur. Savel Stiopul, regizor de film. Regizor român. Asta a fost viața lui. Să se învârtă, sucească, rotească în jurul aparatului de filmat. A scris și scenarii, și despre filmele altora, a jucat în câteva filme, documentare sau artistice, i-a învățat și pe alții să facă ce vor și ce pot cu pelicula de celuloid, s-a dedicat cu trup si suflet câțiva ani buni și Cinematecii, toată viața lui s-a legat de această joacă cu aparatele de filmat și de proiectat. Nu a fost dintre regizorii galonați ai României. Nici dintre cei mai populari, din generatia lui, cu notorietatea lui Ciulei, să spunem sau să beneficieze de popularitatea lui Sergiu Nicolaescu, să avansăm un alt nume. La care se raportează cinematografia română postbelică. Că e de bine sau de rău, tot la Sergiu Nicolaescu ne referim. Asta e, aici in România, unde Savel Stiopul a avut locul lui. A făcut ce putut și a trăit cum i-a fost dat. Nici bine, nici rău, frumos. Nu e puțin lucru. L-au iubit prietenii, l-au admirat nu puține femei frumoase. Comunism, necomunism, așa i-a fost scris. Lui Savel Stiopul, născut dintr-un fruntaș al Marii Uniri și o farmacistă armeancă din Focșani de care a fost unit o viată întreaga. Nu a făcut caz de armenitatea lui, pe care a dus-o cu orgoliu și discretă mândrie, nu a făcut caz nici de ardelenitatea lui, de om muncitor și tenace. Filme, filme, filme. Și prieteni, și filmele altora, și niscaiva cărți, citite sau chiar scrise de el – un fragment despre Focșanii mamei și ai copilăriei lui rămâne chiar o mica bijuterie epica – și anii au trecut, câteva călătorii, miresmele Cannes-ului pe care l-a obținut abia acum Cristian Mungiu, ca să răzbune cumva destinul tuturor cineaștilor români născuti prea devreme. Cine decide ce, cine și când?
Și gata. Într-o zi însorită de toamnă peste 100 de prieteni, colegi de breaslă l-au condus pe Savel Stiopul spre eternitatea care ne amăgeste cu șansa ei de a repara nedreptățile vieții. Dintre cei prezenți la Cimitirul Armenesc trei erau chiar armeni: preotul, Savel Stiopul și cel care semnează aceste rânduri. Restul, oameni de film, nume sonore sau doar prieteni și colegi de școală, o zi frumoasă ca un om să treacă peste anotimpurile vieții cu un surâs pe buze. Așa cum a și trăit. Savel Stiopul. Regizor de film. 1926-2007. Asta e tot.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

____________________

Filmografie

• Femeile luptă pentru pace (1950)
• Bogății ascunse (1953)
• Primăvara (1954)
• București, oraș înflorit (1955)
• Cu fața spre public (1956)
• Amintirea unei artiste (1957)
• The School of Work (1959)
• Flăcăul și focul (1960)
• Aproape de soare (1961) – debut în lungmetrajul de ficțiune
• Anotimpuri (1964)
• Cu acul și ața (1966)
• Ultima noapte a copilăriei (1968)
• Timpul care-ți aparține (1969)
• Aventuri la Marea Neagră (1972)
• Agentul straniu (1974)
• Ultimele zile ale verii (1976)
• Falansterul (1979)
• Mușchetarii în vacanță (1985)
• Proprietarii de stele (2001)

by Bedros Horasangian