Ştefan Radu Dumitraşcu, ambasador cultural al culturii armene la Iaşi!

              Uniunea Armenilor din România – Sucursala Iaşi , reprezentată de studentul Ştefan Radu Dumitraşcu, coordonator la Clubul de dezbateri academic “ Argumento Debate Club” Iași, a participat în calitate de mesager al valorilor şi tradiţiei armene la concursul de oratorie “ Tânarul Orator”, Ediţia I, organizat de către Primăria Municipiului Iaşi, în colaborare cu Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi Inspectoratul Şcolar Judeţean.

             Tânărul orator, absolvent al Colegiului National “  Garabet Ibrăileanu” din Iaşi şi în prezent  student la Universitatea “ A. I. Cuza”  din Iaşi, Facultatea de Drept , sub atenta îndrumare a doamnei Daria Tănăsucă, coordonator al programelor culturale din cadrul comunităţii armene din Iaşi, s-a clasat în primii zece finalişti ai concursului, câştigând simpatia juriului printr-un discurs de excepţie, pe care-l redăm în rândurile ce urmează:

“ Numele meu este Dumitrașcu Ștefan, iar înainte de a-mi începe pledoaria, aș dori să priviți următorul discurs prin prisma următorului citat al lui George Orwell: „Cel mai eficient mod de a distruge oamenii este să le negi și să le ștergi propria înțelegere a istoriei.”

Având acest citat în minte, pledoaria mea începe prin a vă adresa o întrebare fundamentală: De ce oamenii își pierd umanitatea, voința și toleranța față de semenii lor atunci când libertatea de exprimare este transformată dintr-un drept, într-o armă?

Stimată audiență, de la începuturile veacurilor și până în prezent, singura făptură care a reușit să treacă peste toate obstacolele timpulului a fost omul. Astăzi, ne bucurăm de viața relativ simplă și de comoditățile fără de care mulți dintre noi nu ne-am imagina o viață comfortabilă din cauza sacrificiilor pe care strămoșii noștri le-au avut de îndurat în trecut.

Marile civilizații ale lumii s-au născut, s-au consolidat, au decăzut sau, dimpotrivă, au renăscut din cauza fragmentării societății și a manipulării maselor de oameni. De exemplu, în Grecia Antică, toți cei care nu vorbeau limba polis-ului sau care nu se închinau zeilor grecești erau numiți, în sens peiorativ, „barbaros”, aceștia fiind considerați „natural meniți să fie sclavi”. Fie din nevoia de a supraviețui sau din lăcomia de a acapara și mai multă putere, multe civilizații, antice și contemporane deopotrivă, și-au pus interesele personale deasupra intereselor celorlalți, în situații în care era absolut necesar opusul. Au fost denigrate culturi întregi. Mase de oameni au fost transformate, ideologic, în simple bucăți de carne fără suflet care nici măcar nu aveau dreptul la existență. Subliniez astfel un lucru important pe care ni-l arată istoria: dezumanizarea publică a minorităților a servit adesea drept preludiu pentru genocid. Multe astfel de situații au creat contexte în care linia dintre umanitate și ură a devenit atât de fragilă, încât, atunci când vântul schimbării a bătut, ceea ce odată a reprezentat un grup unit de cetățeni, cu convingeri proprii, a devenit nimic altceva decât un grup ghidat de supunere oarbă.

Poate vă întrebați cum anume reușesc grupuri mici de oameni să distrugă, în timp scurt, coeziunea socială și moralitatea unei întregi societăți: prin manipulare, dezbinare și anihilarea valorilor comune.

 Un mare flagel al secolului XX și nu numai, care, din păcate, subzistă și în prezent, este discursul instigator la ură. Absolut paradoxal, nu o armă fizică reprezintă cea mai mare amenințare la securitatea omenirii, ci transformarea unor drepturi fundamentale în arme care alimentează ura de semeni.

Discursul de ură a jucat un rol central în alimentarea și justificarea unora dintre cele mai grave tragedii ale istoriei. Cu prilejul acestei pledoarii, am considerat necesar să aplecăm privirea asupra unui astfel de eveniment care este, din păcate, insuficient discutat la nivel local și nu numai: Genocidul Armean.

La începutul anilor 1900, în Imperiul Otoman multi-etnic locuiau aproximativ 2 milioane de armeni. În timpul Primului Război Mondial, presa otomană din acea perioadă a fost unul din instrumentele principale care au răspândit discursul de ură la adresa semenilor. Ziarele și publicațiile timpului erau pline de articole și editoriale care denigrau și demonizau armenii, descriindu-i drept trădători și dușmani ai statului întrucât au încercat să-și obțină independența. Aceste mesaje toxice au fost preluate și răspândite de masele populare pentru a justifica represiunea și violența împotriva armenilor. Iar populația ce credeți că a făcut? Din cauza manipulării și a dezinformării, populația a considerat adevărate spusele mașinăriei de manipulare otomană și a susținut, public, deportarea și uciderea în masă a populației armene, specialiștii estimând victimele la 1 milion de persoane.

Totuși, nu trebuie să uităm că, la nivel internațional, există tratate și convenții care garantează identitatea etnică, religioasă și lingvistică a minorităților. Articolul 27 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice stabileşte că „În statele în care există minorităţi etnice, religioase sau lingvistice, persoanele aparţinând acestor minorităţi nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, în comun cu ceilalţi membri ai grupului lor, o viaţă culturală a lor, de a profesa şi practica religia lor sau de a folosi propria lor limbă”. Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială prevede că statele semnatare trebuie să condamne discriminarea rasială şi să urmeze, prin toate mijloacele potrivite şi fără întârziere, o politică menită să elimine orice formă de discriminare rasială. După cum putem vedea, din păcate, în unele situații, aceste recomandări sunt vădit încălcate, iar, în cazuri foarte grave, chiar statele devin agresori și nu protectori.

  Având în vedere situația din prezent, noi, cei care avem puterea de a schimba ceva, trebuie să prevenim acest fenomen. Trebuie să utilizăm toate mijloacele necesare pentru a educa oamenii cu privire la consecințele acestor discursuri denigratoare, întrucât, atunci când oamenii sunt făcuți să se simtă nesiguri din cauza a ceea ce sunt sau a ceea ce se presupune că sunt, aceștia își vor pierde identitatea.

V-am rugat să priviți această pledoarie prin prisma unui citat celebru. Aici consider că este și cheia: oamenii trebuie să cunoască istoria pentru a nu o repeta, dar câteodată este necesar să privim nu numai la stăruințele națiunii noastre, ci și la alte popoare și la ceea ce au îndurat ele, pentru a ne putea da seama de anumite schimbări pe care le putem face în mentalul colectiv. Vă indemn, stimat auditoriu, să nu rămânem indiferenți. Amintirea istoriei nu este doar un act de respect față de trecut, ci și o condiție esențială pentru construirea unui viitor mai just și mai uman, în care ne respectăm valorile morale și în care nu îngrădim, cu gândul sau cu cuvântul, drepturile și libertățile celorlalți.

Așadar, de ce oamenii își pierd umanitatea, voința și toleranța față de semenii lor? Pentru că negarea istoriei șterge propria înțelegere a acesteia, și pentru că acela care nu vede consecințele reprobabile ale manipulării și instigării la ură va ajunge victima propriei neputințe.”

La eveniment au participat elevi şi studenţi de la cele mai prestigioase unităţi de învătământ din Iaşi. Această competiţie şi-a propus „ să contribuie la formarea unei noi generaţii de tineri, capabili să răspundă, prin argumente solide, echilibru şi elocvenţa, provocărilor actuale generate de antisemitism, extremismului de orice tip, xenofobie, discriminare şi discurs instigator la ură, în special în mediul on line” , a declarat prof. Moshe Groper, coordonatorul evenimentului şi Consilierul Primarului Municipiului Iaşi pentru relaţia cu Minoritătile etnice.

Putem concluziona că valorile culturii armene sunt păstrate şi promovate prin tinerii comunităţii armene, voluntari sau tineri simpatizanţi, ce vor duce mai departe flacăra şi moştenirea armeană, lăsată de secole de strămoşii nostri, diamant preţios în menţinerea identităţii armene. Valorile armene atrag comunitatea prin unicitate şi complexitate, mărturie fiind Biserica armeană din Iaşi „ Sfânta Maria”, construită în anul 1395 şi care este considerată prima atestare documentară în piatră a oraşului celor sapte coline. Lăcasul de cult atrage anual sute de tineri, care îi trec pragul cu bucurie şi interes.

„ Prin cuvânt, formăm gândirea. Prin dialog, construim întelegerea. Prin curaj, schimbăm lumea.” Să trăim în pace şi armonie!

 Daria TĂNĂSUCĂ

by Mihai Stepan Cazazian