BEDROS HORASANGIAN : Alegerile din Armenia. Decisive.

Pe 7 iunie vor avea loc alegeri parlamentare în Republica Armenia. Care, în actuala conjunctură politică internațională, extrem de încordată, devin decisive. Nu e ca în alte state, unde dacă ar fi să câștige un partid sau adversarii lui, situația de ansamblu ar fi cam aceeași. Cu diferențe doar de nuanțe sau detalii. În Armenia se joacă o miză mare. Unde situația luptelor între diverse partide politice a făcut mai mult rău decât bine. Partidul Contractul Civil a ajuns la putere în 2018 și prin liderul său Nikol Pașinian numit Prim Ministru conduce/gestionează treburile curente și internaționale ale țării. Nu puține, nu ușor de rezolvat. Conflictul/războiul din Arțakh (Nagorno Karabagh) s-a încheiat dezastros pentru armeni. Cine și-ar fi închipuit că după eroismul lui Monte Melkonian și independența unui teritoriu locuit din timpuri imemoriale de armeni vor veni zile de coșmar. Atunci s-a pierdut războiul. Armenii nu au știut să gestioneze pacea. Greu de uitat și acea săptămână din istoria armenilor când peste 100.000 de cetățeni, cu mic cu mare, cu tot calabalâcul de-o viață după ei au luat calea pribegiei. După încleștările teribile din ultimi doi ani. Armenii au contat mereu pe un sprijin rusesc care nu a mai venit. Rușii, oricât de sprijinitori ai creștinătății orientale au tot clamat, i-au lăsat singuri pe armeni în fața molohului turco-azer. Cum să facă față un popor de ceva peste trei milioane în fața unei puteri militar-industriale precum Turcia – 90 de milioane și armata a doua din NATO ca număr de militari activi –  și a unui Azerbaidjan, noua putere economică din coasta Armeniei, cu uriașele ei rezerve de gaze naturale pe care le curtează nu puțini dintre actanții politici ai momentului. Așa că ținând cont de situația reală, politică și militară, economică și social Republica  Armeană a fost obligată să facă/urmeze un complicat parcurs diplomatic. Acel Real Politik la care au apelat și germanii după cel de-al Doilea Război Mondial, când generația lui Erhardt și Adenauer a început un complicat joc diplomatic cu URSS-ul și care s-a încheiat prin compromisurile cancelarilor Kohl și Schroeder. De aceea credem că traseul urmat de noua conducere de la Erevan, de a întări relațiile atât cu NATO cât și cu membrele Uniunii Europene este de bun augur. Nu trebuie să rupem brutal legăturile – sub toate aspectele care ne leagă – cu Federația Rusă, ci de găsit modalități de a muta pe o altă spirală relațiilor bilaterale. Știm bine nivelul schimburilor comerciale cu Rusia. Știm bine prețul carburanților – privilegiat – importat de la partenerul tradițional al Armeniei. Este loc de manevră, mai ales că Putin l-a felicitate pe Pașinian de ziua lui de naștere. Știm bine de cei peste un milion de armeni care trăiesc în Federația Rusă. Știm bine că mereu posomorâtul Serghei Lavrov are părinți armeni. Așa cum Anastas Mikoian, mare mahăr comunist, n-a uitat niciodată de armenitatea lui. Știm bine și de sentimentele celor șapte milioane de armeni împrăștiați prin peste o sută de țări ale lumii. Care nu sunt mai puțini armeni decât cei care trăiesc în Hayastan. Pe seama cărora tot face glume inepuizabilul Vahe Berberian. Hayastan unde mai am un văr de care nu mai știu nimic de multă vreme și unde își are sediul și Catolicos-ul de la Ecimiadzin. Garantul unității armenilor și principalul vector pentru păstrarea identității naționale. De aceea nu ar trebui să ne fie indiferent cine va câștiga alegerile din 7 iunie. O apropiere de valorile europene, o cooperare mai strânsă cu Uniunea Europeană nu are cum să nu aducă beneficii viabile pentru întrega națiune armeană. Faptul că Președintele Trump susține fără rezerve Partidul Contractul Civil al lui Pașinian vizavi de candidații agreați de liderii de la Moscova spune multe. Drumul european va fi ales de poporul armean. Nu e rău să știm și rusește, dar ar fi foarte bine să învățăm foarte bine englezește. Care este lingua franca a contemporaneității. Mai e puțin și se va desfășura Festivalul Strada Armenească. Cu armeni și nearmeni de toate felurile. Bucurie să fie la toată lumea.

by Bedros Horasangian