95

S-au împlinit 95 de ani de la genocid. Acum cinci ani scriam că luna aprilie este, în mod tradiţional- dacă putem spune așa, momentul de vîrf al acţiunilor de comemorare. Nici acest aprilie nu a făcut excepţie. Doar că, în plus faţă de anii precedenţi, am fost martorii unei acţiuni de comemorare la… Istanbul. Un grup, nu foarte numeros, a manifestat în Piaţa Taksim cu pozele intelectualilor armeni ucişi în 1915 şi cu o floare în mînă. Această durere este a noastră iar doliul al tuturor se putea citi pe un afiş scris în turcă, armeană şi engleză. Sunt imagini de neconceput pînă anul acesta într-o ţară care cu greu îşi asumă trecutul şi crimele pe care le-a comis împotriva armenilor şi nu numai. Poate că uciderea lui Hrant Dink de acum trei ani a schimbat ceva în mentalul colectiv. Să nu uităm manifestaţiile ce au avut loc atunci care au însemnat, poate, o trezire a conştiinţei unei naţii ce a fost intoxicată şi neinformată asupra unei chestiuni considerată tabu. Cuvîntul Genocid, deşi există în limba turcă, produce frisoane de cîte ori este rostit. Gîndul te duce la 1915 atunci cînd s-a produs uciderea unei naţiuni, vorba lui Morgenthau, dar şi la <baletul> pe care-l fac în fiecare an, de 24 aprilie, preşedinţii americani care nu vor să rostească acest cuvînt ce poate schimba istoria din ultimii 95 de ani a poporului armean. Poate anul viitor Medz Yeghern ( Marea Catrastrofă) se va citi Ţeraspanutiun ( Genocid). Poate…

by Mihai Stepan Cazazian