In memoriam: Nectar Bogosian-Vartanian (2 august 1926 – 3 ianuarie 2010)

În primele zile ale anului 2010 a încetat din viaţă, la Los Angeles, după o lungă suferinţă Nectar Bogosian-Vartanian, profesoară la Şcoala Armeană din Bucureşti. Oriort Nectar, aşa cum o numeau acum 50 de ani elevii ei, a fost în perioada anilor 1950-1962 învăţăoarea şi diriginta Clasei a III-a şcolii armene.

Profesoară la un număr substanţial de tineri bucureşteni, i-a educat, i-a instruit şi a încercat să le modeleze caracterul şi personalitatea în spiritul disciplinii, corectitudinii şi să le însufleţească dragoste faţă de neamul armenesc.

Nectar Bogosian s-a născut în Bucureşti în familia lui Tavit şi Sirvart Bogosian, familie originară din Izmit Turcia, supravieţuitori ai Genocidului. Tatăl, proprietar al unui magazin de pielărie, era unul din negustorii respectaţi din Bucureştiul interbelic.

Nectar Bogosian îşi însuşeşte educaţia frecventînd cursurile şcolii Misakian-Kesimian din Capitală, şcoală condusă de profesori aleşi recunoscuţi pentru dedicaţia lor în pregătirea tinerei generaţii în spiritul dragostei faţă de naţia şi de cultura armeană, printre ei numărîndu-se Levon Balgian, viitorul Catolicos Vazken I-ul, care i-a fost, în anul 1939, profesor. Nectar Bogosian a absolvit şcoala Misakian în anul 1940, în timpul directoratului lui Hovhannes Devegian, avînd colegi de serie pe Şake Ezeghelian, Mariam Artinian, surorile Araxi şi Armenuhi Der Nersesian, Avedis Poladian şi Dikran Manughian. Studiile şi le continuă frecventînd clasele Institutului de fete Sfînta Eufrosina pe care o absolvă în anul 1944, iar mai tîrziu le completează urmînd cursuri serale la Liceul George Coşbuc, de unde obţine certificatul Atestat de Învăţător emis de Ministerul Învăţămîntului.

În paralel cu acestea Nectar Bogosian se instruieşte în domeniul muzicii luînd lecţii de pian cu diverşi profesori de renume dintre care profesoarele Araxi Bezirgian şi Silvia Căpăţînă şefa catedrei de pian a Conservatorului din Bucureşti.

După absolvirea studiilor Nectar Bogosian se încadrează în reţeaua de învăţămînt şi-şi dedică timpul şi energia educaţiei tineretului bucureştean. Timp de doisprezece ani, în perioada 1950-1962, a fost învăţătoarea şi diriginta clasei a III-a a şcolii armene din Bucureşti, şcoală aflată în acea perioadă sub conducerea directorilor Onnig Vartanian, Eliza Diradurian, Manug-Nonu Kricorian şi Eugen Cumpătă.

După închiderea şcolii armene şi transformarea ei în şcoală românească Nectar Bogosian rămîne în continuare învăţătoare la aceaşi şcoală pînă la emigrarea în anul 1970, în Statele Unite.

În perioada anilor 1950-1952 Nectar Bogosian a făcut parte din grupul de tineri armeni, care au frecventat cursurile post-universitare de armenologie şi orientalistică ale Universităţii din Bucureşti, cursuri aflate sub îndrumarea profesorului Vlad Bănăţeanu. Să numim cîţiva din acest grup de studenţi: Stela Kanterian (în prezent în Germania), Angela Bagdasarian, David Ghijirighian, Nectar Bogosian (SUA), Pakrad Deirmengian (Belgia), Suzmeyan (Iran) şi alţii.

Dintre aceştia numai doi, David Ghijirighian şi Nectar Bogosian, au continuat studiile de orientalistică devenind membrii activi ai Societăţii de Studii Orientale a Facultăţii de Filologie, Filozofie şi Istorie a Universităţii Bucureştene, participînd la şedinţele ei, colaborînd cu studii şi articole la anuarul Stvdia el Acta Orientalia, periodicul societăţii. Sarcina lui Nectar în cadrul asociaţiei era de a efectua recenziile publicaţiilor de limbă armeană, dintre care amintim recenzia lucrării Hovhannes D’Erzenga de Armenuhi Srapian, publicată în volumul IV, 1962, al Anuarului.

În anii cît a trăit în Bucureşti, Nectar Bogosian a fost activă în comunitate, prezentă la activităţile ei culturale şi sociale, dintre care un loc important l-a ocupat participarea în Corul Komitas. Cine nu-şi aminteşte de ea?, înaltă, sveltă, cu ochelari, prezentă la manifestarile de la Casa Culturală Dudian sau în rîndul din mijloc al Corului Komitas.

Apropiată de profesorul H. Dj. Siruni a făcut parte din Cercul de Studii a profesorului, a colaborat cu acesta şi l-a ajutat la editarea şi corectarea scrierilor din limba română, iar în perioada anilor 1960-1970 a contribuit cu articole la ziarul Nor Ghiank. Colaborarea cu H. Dj. Siruni a continuat şi după plecarea ei din ţară ajutînd la publicarea unor lucrări ale profesorului în Beirut.

În anul 1970 Nectar Bogosian părăseşte ţara împreună cu familia fratelui Garabet Bogosian şi, după o scurtă şedere în Beirut, se stabileşte în anul 1971 în SUA, la Los Angeles. În Los Angeles Nectar Bogosian a fost angajată la instituţii comericale şi  bancare unde a lucrat cu conştiinciozitate pînă la pensionarea din anul 1991.

În paralel cu acestea a fost, atît în Bucureşti cît şi în Los Angeles, profesoară de muzică predînd lecţii de pian copiilor armeni.

În anul 1977 se căsătoreşte cu Antranig Vartanian (1922 -1995), figură sportiva bine cunoscută a comunităţii armene bucureştene. Au călătorit împreună mult, cutreierînd lumea în lung şi-n lat, iar după decesul soţului, Nectar şi-a satisfăcut marea dorinţă şi a vizitat pămînturile strămoşeşti din Armenia de Vest.

În Iulie 1990 participă la întîlnirea foştilor elevi ai şcolii armene din Bucureşti, festivitate avută loc la Los Angeles unde profesorii Aram Haşhaşian, Manug Krikorian şi Nectar Bogosian sînt onoraţi de foştii lor elevi.

Lovită de o boală necruţătoare Nectar Vartanian şi-a petrecut ultimii ani din viaţă  în sanatoriul Ararat din Los Angeles. A suferit mult, dar a avut o îngrijire aleasă şi a fost înconjurată de căldura familiilor fratelui şi rudelor dar şi a prietenilor şi cunoştinţelor.

Datorită dragostei pentru limba şi cultura armeană, Nectar a creeat în memoria părinţilor ei, un fond permanent de burse de studii pentru studenţii meritoşi de origine armeană, în cadrul organizaţiei Armenian Missionary Association of America.

Dispariţia lui Nectar Bogosian-Vartanian a fost profund simţită de foştii ei elevi, deoarece odată cu ea a dispărut o parte din copilăria şi tinereţea lor.

Foştii elevi vor păstra o amintire luminoasă a profesoarei lor.

Foştii elevi

by Redactor