6 IANUARIE 2014: Nașterea Domnului și Boboteaza după ritul armean în Biserica Sf. Lazăr a călugărilor Mechitariști

La începutul acestui An , vremea în Veneto – regiunea mea -, ca de altfel în  Italia de Nord nu a fost tocmai plăcută,  cerul fiind, mai tot timpul, acoperit.

Pe 6 Ianuarie, cu toate acestea, a existat o excepție: cerul s-a înseninat,  ceața s-a împrăștiat, iar lumina a strălucit pe fața oamenilor și pe case. Din Veneția se puteau vedea, în zare, Alpii acoperiți de zăpadă și lumina soarelui ce lumina acea zăpadă aparent apropiată.

Chiar și natura pare să ne spună că Iisus este lumină, că Teofania este „Sărbătoarea Luminii”, cum reiese și din textele bizantine și armenești, dând o notă de înfrumusețare cântărilor ce se înălțau în limba armeană în biserica Sf. Lazăr, aproape de sufletul Armeniei, a fiilor săi și a celor mai dragi prieteni, cărora poate Alpiii le aduceau aminte de muntele lor îndepărtat Ararat aflat  pe mâini străine.

Sfânta Liturghie a început la exact ora 11.00, slujitor principal fiind preacuviosul Abate General al Părinților Mechitariști Vardapet (Arhimandrit) Elia Kilaghbian, iar cu funcția de arhidiaconi au fost de față părinții Krikor Mikaelian și Tavit Ghazarian ca și diaconul p. Hamazasp Kechichian și subdiaconul călugăr Anton Grigorian. Răspunsurile la Sf. Liturghie au fost date de către corul format din studenți la teologie și prieteni dirijați de fratele Gevorg Sarkissian.

De față în altar erau Preasfinția Sa Vartan  Vartan Keuchechian, Arhiepiscop titular de Mardin, fost episcop al Armenilor Catolici din Europa Orientală, ce ține de Congregația Armeană, precuvioșii vartapet Vahan Ohanian, Secretar General al Congregației Boghos Levon Zekiyan,  fost profesor de armeană la Universitatea din Veneția și profesor la Institutul Pontifical Oriental din Roma, Arutiun Bezdikian, sosit din Paris și P. Robert Grigoris Siranian.

Credincioșii armeni, italo-armeni și italieni au sosit, ca în fiecare an, din diferite localități ale regiunii Veneto și din restul Italiei.

Oaspetele de onoare a fost Excelența Sa Sargis Ghazaryan, Ambasador al Republicii Armenia în Italia. Domnia sa, care a studiat la Parinții Mechitariști, a avut un rol de “naș” în timpul minunatului Ritual al Sfințirii Apei. Excelența Sa a participat și la agapa frățească care a avut loc la încheierea Sfintei Liturghii, timp în care s-a întreținut în mod cordial cu  Părinții și cu credincioșii, atât armeni cât și italieni, deoarece știe foarte bine limba italiană.

Am notat prezența domnului dr. Suren Gregorio Zovighian, medic stomatolog la Lido din Veneția, bun patriot, excelent cunoscător al istoriei Armeniei, membru al “Asociației Italiarmenia”, a cărui mamă se născuse în România, co-responsabil al revistei “Vocea armeană Haykakan Zayn” – momentan suspendată -, prof. de grad univ. Alberto Peratoner,  dr. Haroutiun Keucheyan, fondator și președinte al “Asociației Umanitare Armene Onlus” din Italia în curs de afiliere cu “Armenian Relief Sociaty Mondiale”, înființată la Boston în anul 1910 care în prezent numără 18.000 membri din Crucea roșie, barbați și femei, responsabil pe Italia al “Federației Europene Armene pentru Justiție și Democarație” care își are biroul său central la Bruxelles, în cadrul Parlamentului European, exponent al reînființatului  “Comitet Italian pentru Apărarea Cauzei Armene”. Nu putea lipsi sculptorul italo-armean Daniel Temresian, “patriarhul” armenilor din Padova, Ing. Luigi Giacomelli, văduv  al doamnei de vie amintire Elena Condakgian  cu fiii Vartan și Aram, actualul președinte al “Asociației Italiarmenia”.

La Prima lectură a Sfintei Liturghii a fost luată din Scrisoarea Sf. Apostol Pavel către Tit (2, 1-15), în care Apostolul Neamurilor îi spunea lui Tit să-i îndemne pe credincioși la sobrietate, înțelepciune, la iubire conjugală dintre soț și soție, la bună purtare, pentru a fi de onoare credinței. Însă pericopa din Scrisoarea Sfântului Apostol Pavel nu este numai un îndemn către Tit de a insufla credincioșilor un sentiment de puritate și de iubire reciprocă, deoarece pune accentul pe prezența Harului lui Hristos.

De fapt, harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toţi oamenii, învăţându-ne să respingem nelegiuirea şi poftele lumeşti, ca să trăim în veacul de acum cu înţelepciune, cu dreptate şi cu evlavie, aşteptând speranţa fericită şi arătarea gloriei marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru, Isus Cristos. El s-a dat pe sine însuşi pentru noi ca să ne răscumpere de orice nelegiuire şi să cureţe pentru sine un popor numai al său , plin de zel pentru fapte bune.

Acestea să le spui, să îndemni şi să mustri cu toată autoritatea. Nimeni să nu te dispreţuiască!

Sfânta Evanghelie (Matei 2-12) proclamă nașterea lui Iisus în Betleem  și vizita Magilor pentru a-L adora. Aici putem simți bucuria lor. Mișcați de Spiritul, vin să-L adore pe Prunc care nu este altul decât Fiul lui Dumnezeu întrupat.

A doua parte a ceremoniei a fost Sfințirea apelor, în timpul căreia s-a retrăit Botezul Domnului în apele Iordanului. În această parte a slujbei s-au citit atât prorociile cât și troparele și o Epicleză unde se subliniază coborârea Spiritului Sfânt și acțiunea săvârșită de către Sf. Ioan Botezătorul, inel de legătură dintre Vechiul și Noul Legământ. El, în ritul armean este personificat de către “nașul” care lipsește în ritul bizantin și consider că ar fi de origine siriacă. De această dată nașue era domnul Ambasador. Simbol al Patriei, nu un simplu funcționar laic care asista ca o autoritate instituțională la o ceremonie.

Sunt într-atât de frumoase troparele și condacele lui Roman Melodul (†555), ale lui Sofronie de la Ierusalim (†638), ale lui Gherman de la Costantinopol (†733), ale lui Andrei Criteanul (†740), ale lui Ioan Damaschin (†750), ale lui Iosif Imnoraful (Sec IX) care subliniază uimirea Botezătorului și a întregii creații, în fața lui Hristos care s-a înjosit pentru noi, precum sunt frumoase cele ale Bisericii armene.

«Lumină din lumină, de la Tatăl ai fost trimis și Te-ai întrupat din Sfânta Fecioară, ca să-l reînnoiești din nou pe Adam care era corupt. Tu, Dumnezeu, ai apărut pe pământ, ai umblat împreună cu omul și ai mântuit universul din blestemul lui Adam».

Picături din Sfântul Mir au fost vărsate în apă, crucea a fost scufundată iar în timpul acestor gesturi se cânta:

«Binecuvântată să fie această apă prin semnul Sfintei Cruci și Sfintei Evanghelii și Harului acestei zile, în numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfânt, acum și-n pururea și-n vecii vecilor. Amin. Alleluia, Alleluia, Alleluia».

La fiecare Sfințire a apelor, este mai bine să se folosească termenul sfințire, deoarece în cadrul ritului sunt prezente rugăciuni de Epicleză, prin care se invocă pogprârea Spiritului Sfânt asupra Apei, decât ermenul binecuvântare, urmează o sfințire cosmică, de lumină. Precum la Sfintele Paști, când întunericul este împrăștiat de Lumină.

Chiar și anul acesta Slujba Liturgică s-a încheiat cu sărutarea Sfintei Cruci și a Sfintei Evanghelii, ținute pe o perină de către un hipodiacon și de domnul Ambasador.

Au fost momente atăt de frumoase în care s-au schimbat urări, s-au salutat unii culații Părintele Abate Elia și ceilalți confrați, apoi agapa frățească în refectoriul Părinților, uneori însuflețită cu sunetul instrumentului tradițional armean numit “duduk”.

Giuseppe Munarini

Corespondentul Revistei “Ararat” în Italia

fotografii de Francesco Marchi

by Giuseppe Munarini