RESTITUIRI / Despre inscripțiile armenești din Bucovina, într-o carte publicată de prof.dr. EUGEN A. KOZAK, la 1903

          Toţi merităm să cunoaştem lucrurile veritabile, aşa cum s-au petrecut. Vitregiile istoriei nu au putut distruge, din fericire, memorie şi scrieri. De aceea, lent, redăm publicului adevărul scris, care dezvăluie o parte importantă a devenirii comunităţii armenilor bucovineni.

Suceava, martie 2019 – Comunitatea armeană din Bucovina 

Traducere din limba germană: Corina Derla

Î N S C R I S U R I L E   D I N   B U C O V I N A

CONTRIBUŢII EPIGRAFICE PENTRU

ISTORIOGRAFIA LAICĂ ŞI BISERICEASCĂ

Publicată de Dr. EUGEN A. KOZAK

Profesor la Universitatea Cezaro-Crăiască din Cernăuţi

1. ÎNSCRISURILE
   ÎN PIATRĂ CU 27 ILUSTRAŢII TEXTILE

VIENA Propria tipografie, 1903

Înregistrări fotografice de H. Ehrlich în Cernăuţi
Clişee de C.Angerer & Goeschl din Viena
Tipărit de Adolf Holzhausen
Tipografia Universităţii Cezaro-Crăieşti şi a Curţii din Viena

XII. SIRET

      În partea
exterioară a zidului de împrejmuire al cimitirului romano-catolic din Siret se
află şase pietre funerare armeneşti, care constituiau în trecut o parte a
pardoselii unice mănăstiri dominicane din această regiune, acum utilizate în
fundaţia turnului clopotelor, stratiforme într-un colţ. Din cele treisprezece
pietre funerare găsite, şase sunt mai bine păstrate în zidul deja menţionat.
Toate sunt din gresie şi au inscripţii gravate.

1.  Piatră
   funerară armeană. Anul 1553 d.Hr.

Lungă de 158 cm, lată de 49 cm la partea superioară şi 32 cm la partea inferioară, are un ornament romanic în mijloc, în relief, cu un frunziş lat, care iese dintr-o vază; în jur, literele inscripţiei au 6 cm înălţime:

Sa
e daban hankasdian

Vohormadz
hoki Markoin

Vorti
der Sahaghin

Hankiau
j.w.r.p.tăwin.

„Aceasta este piatra funerară a binecuvântatului de Dumnezeu Markus, fiul preotului Sahag, mort în 1553.“

Piatră funerară armeană. Anul 1651 d.Hr.

Fragment de 81 cm înălţime, 57 cm lăţime, conţine o bordură interioară diagonală din şapte rânduri transversale cu scris armenesc, ale cărui litere au 8 cm înălţime; lipseşte începutul şi se poate citi astfel:

…………..

…….tin Asfadyadur Chodzanighian

Hankiau tăwin r.dz.noiemperi je orn

“….fiul lui Asfadur Chodzanighian, mort la 15 noiembrie 1651.”

Piatră funerară armeană. Anul 1629 d.Hr.

Lungă de 129 cm, lată de 46, respectiv 44 cm, bine
păstrată; în mijloc se observă trei câmpuri ovale dintr-un ornament cu frunze
şi struguri, cu cruci. Literele au înălţimea de 5,5 cm şi înscrisul se păstrează
în întregime:

Ais e daban hankasdian

Ovannesin ieu iur ganoc Nasatrughin

Eu iur vortun Cad bein

Asdavadz vohormi hokun

Tăwin r.h.ă.orăn coreksapti.

„Aceasta este piatra funerară a lui Ovannes şi a soţiei
sale Nasantrug şi a fiului său Cad Bey. Dumnezeu să-i binecuvânteze. Miercuri,
anul 1629.”

• Piatră funerară armeană. Fără an

Lungă de 108 cm şi lată de 50 cm, tăiată pe mai multe
părţi, un rând lipseşte complet. În mijloc se află un filament devorant, cu
câmpuri eliptice cu flori în trei părţi. Literele au înălţimea de 6 cm:

(A) Is e daban hankasdian

Sultanin vor (tun)

“Aceasta este piatra funerară a
lui Sultan, fiul …..”

• Piatră funerară armeană. Anul 1651 d.Hr.

Lungă de 147 cm şi lată de 54 cm, conţine în mijloc un
ornament asemănător cu cel din piatra funerară de mai-sus, cu şase câmpuri
simetrice din piatră. Literele au
înălţimea de 7 cm, un pic ciobite, dar uşor de descifrat în totalitate:

Sa e daban hankasdian

Vohormadz hoki Agopsain

Vor e hankiau tăwin r.dz.

„Aceasta este piatra funerară a binecuvântatului de
Dumnezeu Agopşa, mort în anul 1651.“

• Piatră
  funerară armeană. Fără an

Lungă de 136 cm, lată de 48 şi 50 cm, distrusă pe partea
mai mică, destul de deteriorată, conţine acelaşi ornament de la piatra nr.VII. Literele
au 6 cm înălţime şi se pot citi doar următoarele:

……………………..

Vorti…………ghin…..p….

“…………………..

Fiu…………….Soţie…..”

XVI. SUCEAVA

k) Zamca

Despre istoria mănăstirii

                  La aproximativ un kilometru
nord-vest de oraşul Suceava se ridică la marginea platoului văii Sucevei vechea
mănăstire armenească Zamca, înconjurată de un zid de apărare de formă
dreptunghiulară, cu bastioane şi şanturi. Aceste valuri de apărare şi şanturi
provin din vremea regelui polonez Ioan Sobieski, din anul 1686, când ocupase
Suceava. Mănăstirea, care fusese şi sediul episcopiei în timp, constă dintr-o
clădire de locuit pe partea de nord-vest, cu o poartă de intrare, dintr-o
biserică situată în mijlocul curţii mănăstirii şi dintr-un turn la marginea de
nord-est a zidului înconjurător. În comparaţie cu alte mănăstiri din ţară, este
foarte veche. În mare parte, cercetările despre întemeierea mănăstirii Zamca se
contrazic.

                  Conform
unei cronici armeneşti, mănăstirea trebuie să fi fost clădită de armeanul
Agopşa în anul 1551, dedicată Sfântului Auxenţie. Anul 1551 lipseşte din
înregistrările voievodului Ştefan Rareş, un înverşunat persecutor al armenilor,
însă, după părerea lui Polek, emiterea unei permisiuni domneşti pentru
construirea mănăstirii era foarte puţin probabilă.

                  Această
înregistrare este consimţită de armenii înşişi, conform tradiţiei lor şi
aceleia ortodoxe orientale. În anul 1606, pe pământul cumpărat de trei fraţi
armeni – Iacob, Auxenţie şi Grigorie – , Iacob a clădit clădirea din nord-vest,
cu capela Sfântului Iacob, Auxenţie a clădit biserica principală din curte, iar
Grigorie a clădit capela din turm – cele două aşezăminte au fost sfinţite cu
numele sfinţilor Auxenţie şi Grigorie. Această tradiţie oferă doar o explicaţie
căutată pentru numele sfinţilor cărora le sunt dedicate aceste lăcaşe.

                  Alta
este tradiţia ortodoxă românească locală: capela Sfântul Iacob ar fi dedicată
Adormirii Maicii Domnului, biserica Sfântul Auxenţie ar fi fost biserica
ortodoxă Paraschiva, iar capela Sfântul Grigorie ar fi fost zidită în turnul
cetăţii. Se mai crede că aceasta din urmă, împreună cu alte două biserici, au
fost vândute către armeni bogaţi de către mitropolitul Moldovei, Teofil, pentru
suma de  600 de ducaţi, apoi au fost
restaurate şi redate serviciului divin.

                  Nici
inscripţiile şi pietrele funerare de la biserica Sfântului Auxenţie nu sunt
satisfăcătoare în acest sens. Două dintre ele sunt amplasate în mijlocul
naosului în pardoseală, un fragment se află ca buiandrug deasupra uşii de vest
în pronaos, iar al patrulea fragment se află în peluza din faţa uşii nordice de
intrare.

XXXIX. Piatră funerară armenească a lui Agopşa.
Anul 1551 d.Hr.

                  Una
dintre pietrele funerare amplasate în pardoseala naosului, cu un câmp gol în
mijloc, are 14 cm lungime, 60 cm lăţime. Inscripţia gravată, cu înălţimea
literelor de 8 cm, sună astfel:

Ais e daban Agopsajan

Vor e vorti Amirain

Sa e sinoch surp dadzarin

Harevelic hajoc eu tăwin . r.

“Aceasta este piatra funerară a lui Agopşa,

fiul căpitanului (Amirra),

care este ziditorul acestei sfinte biserici
armeano-orientale,

în anul 1000.”

      Datarea
armeană 1000 se adaugă cifrei 551,  adică
pentru a omite tradiţia constantinopolitană, rezultă anul 1551 ca data
decesului lui Agopşa, ziditorul acestei biserici, care trebuie să fi avut
origini mai vechi.

XL. Piatra funerară a episcopului armean Ohannes

      Cealaltă placă
funerară din preajmă, de 123 cm lungime, 50 şi respectiv 48 cm lăţime, prezintă
în partea din mijloc o ramură unică cu frunze, după un model similar. În
colţuri este ornată cu rozete decorative inegale: cele două din partea superioară
sunt pătrate, iar celelalte sunt rotunde. Înălţimea literelor este cuprinsă
între 8-9 cm şi sună astfel:

Ais e daban hankasdian

Der Hohannes Jebisgobosin

Vor hankian i tăwin hajoc…

„Aceasta este piatra funerară

A episcopului Ohannes

Care
a murit în anul ……………….”

XLI. Piatra funerară a lui Auxenţie

      Fragmentul de
piatră funerară, lung de 160 cm, lat de 56 cm, cioplit în formă trilobată, a
fost utilizat, fără îndoială, ca buiandrug deasupra uşii de vest în pronaos.
Are la capăt un arbore cu patru rozete. În mijloc, în partea superioară, se
află o rozetă mare, iar dedesubt una sub formă de rolă. Între acestea se
desfăşoară scrisul, ale cărui litere au 6 cm înălţime:

Sa e daban (hankasdian)….

Aksendin….

Jetia(l)….

Inov….asek (hair miermă hoko) sorin.

„Aceasta este piatra (funerară) a……lui
Auxenţie….ridicată….

Spuneţi Tatăl Nostru pentru al său (suflet)”

XLII. Piatra funerară a preotului Haciadur. Anul
1625 d.Hr.

O piatră funerară, lungă de 150 cm şi lată de 53 cm, se
află în peluza din faţa porţii nordice a bisericii. În partea sa de mijloc se
află o cruce, cu ornamente în formă de floare în partea sa inferioară.
Rândurile sale sunt decorate cu rozete pătrate, în ambele colţuri de jos.
Literele au înălţimea cuprinsă între 10-11 cm şi sună astfel:

Ais e daban der Chaczadurin hankian tăwin r.h.t.hunisi je

“Aceasta este piatra funerară a preotului Haciadur, mort
la 17 iunie 1074 (1625).”

XLIII. Data pe arcul porţii turnului

În partea de nord-est a turnului se află gravat pe ultima
piatră a arcului uşii anul 1606 cu cifre arabe, care se referă
la anul construcţiei sau al renovării turnului cu pricina.

l) Hagigadar

Despre istoria mănăstirii

La o distanţă de doi kilometri sud de oraşul Suceava se
află, pe drumul din partea stângă faţă de drumul care duce la Sfântu Ilie,
unica mănăstire ortodoxo-armeană de maici, denumită Hagigadar. Conform anului
gravat în coloanele de la poarta bisericii, 1512 – în timpul domniei
voievodului Bogdan cel Orb – este anul în care bogatul om de afaceri Drăgan
Donovak a construit biserica, în semn de mulţumire faţă de Maica Domnului,
pentru câştigurile pe care le-a obţinut în negoţul său. Funcţionează ca
mănăstire de maici de mai multă vreme, însă Hagigadar este astăzi un loc de
pelerinaj foarte vizitat, îndeosebi de femeile armence, care vin de departe să
se roage la Icoana Maicii Domnului Miraculoasă din altar.

XLIV. Piatra funerară, probabil a episcopului
Grigorios

În curtea bisericii, în faţa intrării în biserică, se
află o placă funerară mare din gresie granuloasă, de 2 metri lungime şi 80,
respectiv 68 cm lăţime,ale cărei ornamente şi inscripţie sunt distruse de
muşchi şi licheni. Pe cât se poate, ornamentul este sub formă de rozetă, cu
frunze în stil romanic. Mormântul este probabil dedicat episcopului armean
Grigorie. Nu se pot citi decât cuvintele de început:

Sa e daban hankasdian….

“Aceasta este piatra funerară…”

XLV. Inscripţia
armenească a fântânii. Anul 1793 d.Hr.

În zidul curţii bisericii, lângă piedestalul clopotelor, se află o tablă
inscripţionată, bine păstrată, înaltă de 44 cm şi lungă de 36 cm. Literele au
înălţimea de 4 cm, se înşiră pe şapte rânduri şi sună astfel:

Hisadag e ais cesmen Kaprijanc gajserabadiu frajher Baron Kevorkn eu angerocan Baronuhi Majriamin von Mărăcei 1793.

“Această fântână a fost clădită în memoria Baronului Georg Von Kapri, înnobilat de împărat, şi a soţiei sale, Baroana Maria Von Maracei 1793″

by Mihai Stepan Cazazian