28 MAI 2018 / 1400 de ani de la ridicarea bisericii Sfânta Hripsimé  din Armenia

            Situată  în orașul Ecimiadzin, pe str. Mesrop Maștoț 85,  biserica, având Hramul Sfânta Hripsimé (Ripsimia în calendarul Bisericii Ortodoxe Române) este un monument ce aparține arhitecturii armene medievale timpurii.

            Acest lăcaș, care prin remarcabila sa rezistență la cutremure a atras atenția constructorilor japonezi și care au venit să studieze și să tragă învățaminte pe care le-au aplicat apoi în proiectele lor, are o poveste neobișnuită.

            Pe vremea împăratului Dioclețian, (284-305),  prigonitorul creștinilor, tradiția spune că 37 de femei nobile  creștine, conduse de Hripsimé, au fugit din Roma și au căutat adăpost în Armenia (Armenia Maior). Din porunca regelui Tiridat al III-lea cel Mare ele au fost trecute prin sabie pentru credința lor. Aceasta a avut loc în orașul Vagharșapat (azi Ecimiadzin). Dupa câteva zile de la această întâmplare este eliberat din închisoare Sfântul Grigore Luminătorul, cel care va creștina curtea regală în frunte cu regele Tiridat al  III-lea, acum plin de căință, și care a instituit creștinismul ca singură religie în Armenia (301). Sfântul Grigore s-a ocupat de înmormântarea femeilor martire fâcându-le un mormânt mare de piatră, le-a declarat sfinte și a instituit o dată în calendar pentru pomenirea lor. Moaștele martirelor au fost păstrate la Vagharșpat până în sec XIII, când au fost duse în Egipt, ca pradă de război, de mamelucii năvalitori (1292).  Mormântul martirelor a fost ruinat de perși în sec.V dar Catolicosul Patriarh Sahag Partev l-a refăcut.

Clădirea actuală a fost ridicată în timpul Catolicosului Komitas I Aghțeți (615-628), care a pus piatra de temelie în anul 618 conform unei relatări a cronicarului contemporan Sebeos și a două inscripții, una pe fațada de vest și cealaltă pe cea de apus. În Pisania veche din biserică Catolicosul este numit „ Ziditorul Sfintei Hripsimé”.  Cupola a fost probabil restaurată în secolele X sau XI, deși unii cercetători  susțin că s-a păstrat construcția inițială din secolul al VII-lea. 

            Dar biserica a fost dărâmată și abandonată până în secolul al XVII-lea cînd, în anul 1653, Catolicosul Filip (Pilipos) reia lucrările  și adaugă un գավիթ (pronaos). În anul 1776 s-a ridicat zidul înconjurător iar clopotnița s-a adăugat în 1880. În anul 1894 s-au adăugat unele anexe pentru uz mănăstiresc. Alte lucrări de renovare au fost efectuate în 1898.

            Biserica are un plan cruciform, o singura cupolă și o simetrie care asigură o acustică remarcabilă. Intrândurile care evită  lungimile mari ale pereților susținători elimină influența vibrațiilor joase caracteristice seismelor acesta fiind unul din elementele care asigură rezistență construcției.

            Biserica Sfânta Hripsimé face parte din patrimoniul UNESCO, din anul 2000 fiind un monument remarcabil al lumii.

ARPIAR S.

by Mihai Stepan Cazazian