24 APRILIE ÎN BUCUREȘTI / Hay’enk menk! Hay’enk menk! Cristonia’enk menk!

Astăzi am comemorat și am sărbătorit în același timp. Am comemorat un secol de la genocidul împotriva armenilor din Imperiul Otoman și ne-am sărbătorit sfinții din familiile noastre. Ceremonia a început, ca de obicei, la ora 19:15, pentru că nu uităm niciodată acest an. A început prin 24 de sunete de clopot, pentru că nu uităm niciodată această zi. Și prin arborarea și cinstirea drapelelor celor 25 de țări, 46 de state membre ale Statelor Unite ale Americii sau Regatului Unit al Marii Britanii precum și al organizațiilor internaționale care au recunoscut până acum genocidul ca atare. Pentru că nu uităm niciodată cine ne este prieten. În timp ce oamenii construiau o cruce de lumânări, au vorbit reprezentanți ai clerului ortodox român, apostolic armean, reformat maghiar și copt, reprezentanți ai lumii politice, reprezentanți ai popoarelor care au suferit în urma unor catastrofe umanitare similare: evrei, greci, romi. Un loc deosebit a avut cuvântarea reprezentantului kurzilor, cei care acum 100 de ani erau printre instrumentele cu ajutorul cărora s-a înfăptuit genocidul și care au venit azi cu un mesaj fără echivoc de recunoaștere, pocăință și pace. Cinste lor!

În jurul crucii de lumânări, armenii prezenți au rostit numele sfinților din familiile lor, sanctificați ieri. Am rostit și eu numele străbunicului meu Mesia. Și pentru că amintirea genocidului s-a transformat în sărbătoarea sfinților noștri, am încheiat așa cum am început, cu rugăciunea Tatăl nostru rostită de fiecare participant în limba sa maternă, pentru a demonstra că în creștinism există azi unitate. Și cu simbolul festivalului nostru Stada Armenească, AYO! Rostit cu brațele ridicate și cu degetele răsfirate ca un strigăt de izbândă a păcii și înțelegerii între oameni.

Noi suntem Armeni! Noi suntem Armeni!
Noi suntem Creștini!

VARUJAN PAMBUCCIAN

by Mihai Stepan Cazazian