20 de ani

…Atit a trecut de la momentul cind clopotele Catedralei Armene din Bucuresti au sunat pentru prima oara, vestind dorinta de liberate a unui popor chinuit de dictatura comunista. 20 de ani in care societate rom`neasca s-a schimbat, dar si comunitatea armeana. Spre exemplu libertatea, printre altele, a fost interpretata gresit de catre unii care au inteles ca acum poti spune orice, fara limite si bun simt – vorba unui slogan din campania electorala – in timp ce pentru altii a reprezentat o dorinta de regasire a unei identitati furate de comunism, timp de 40 de ani. Evident acesta este numai un aspect de discutat. Nu insist. Pentru ca de dezbateri, adeseori sterile, nu ducem lipsa. Dar sa revenim la armeni. Si pentru noi perioada scursa dupa 1989 a fost plina de cautari dar intr-o lume libera in care nimeni nu ne-a mai cenzurat vorbele. Poate ar trebui sa discutam mai des despre sensul devenirii noastre si directia de urmat. Pentru ca sintem din ce in ce mai putini, aici, in Rom`nia. In rest sa spunem ca ne aflam la un sfirsit de an in care a dominat, in plan extern, dorinta de apropiere dintre Armenia si Turcia. Sintem, insa departe de o conciliere pentru ca ranile istoriei ultimilor 90 de ani sint inca adinci. In plan intern avem bucuria de a vorbi despre o carte care pe soptite ne-a vorbit de identitatea noastra. Apropo de cautari! Si nu e lucru putin. Urmeaza pasul in plan international. Ar trebui sa mai amintim aici de citeva actiuni petrecute prin comunitatile noastre sau de despartirea de un om deosebit. Meline Poladian. Dar spatiul ne preseaza. Si timpul. Au trecut deja 20 de ani…

by Mihai Stepan Cazazian