15 zile în Armenia – jurnal de călătorie –

7. Tsitsernakaberd

Perioada teribilă prin care au trecut armenii aflaţi sub dominaţia Imperiului Otoman la începutul secolului douăzeci a fost marcată de masacre, deportări,confiscarea proprietăţilor şi a bunurilor. În memoria victimelor acestor atrocităţi în numeroase state ale lumii s-a reuşit ridicarea multor monumente, remarcabile prin varietatea formelor şi materialelor. Cum este firesc, cel mai impresionant dintre ele se află în Erevan, pe dealul Tsitsernakaberd, situat pe malul râului Hrazdan.
Până în 1949 Tsitsernakaberd (în traducere Colina Rândunelelor) era un loc viran.  Au fost plantaţi copaci, trasate alei, amplasate monumente şi construite importante edificii. În prezent, în acest mare parc public, se continuă plantarea arborilor şi montarea sculpturilor.

Construcţia Complexului Memorial închinat victimelor genocidului din 1915 a început în 1966, ca răspuns la revendicarea amplei demonstraţii din 1965, din Piaţa Operei. Înainte de realizarea acestui emoţionant ansamblu, evenimentele tragice din perioada Primului Război Mondial erau comemorate la Panteonul din Parcul Komitas. Deşi suma alocată acestui proiect grandios a fost mică (şase sute de mii de ruble), lucrările s-au finalizat rapid pentru că armenii nu mai intenţionau să vorbească în şoaptă despre masacrele comandate de guvernul Junilor Turci. Astfel, acest ansmblu inaugurat în 1967 a fost renovat în 1990, devenind cu timpul loc de pelerinaj.

Acoperind o suprafaţă de patru mii cinci sute de metri pătraţi, complexul are trei corpuri principale. Pe Zidul Memorial din bazalt având o lungime de o sută de metri sunt gravate numele satelor şi oraşelor unde au avut loc masacrele. Sanctuarul Eternităţii este alcătuit din douăsprezece dale înclinate spre interior, formând un cerc. Zece trepte abrupte conduc spre flacăra din centrul monumentului. La douăzeci şi patru aprilie, în fiecare an se desfăşoară aici o impresionanta ceremonie religioasă. Coloana Memorială numită “Renaşterea Armeniei” are 44 de metri. Această stelă din granit simbolizează unitatea poporului armean, care a reuşit să învingă vicisitudinile istoriei.

Astfel, platoul de la Tsitsernakaberd ce găzduieşte Complexul Memorial este în permanenţă vizitat de lideri politici, personalităţi ale lumii religioase, culturale şi artistice. În 2001, Papa Ioan Paul al II-lea a cinstit memoria martirilor genocidului, fiind prezent în acest loc venerat de armenii de pretutindeni. În plus preşedinţii multor state au plantat brazi de-a lungul aleii ce conduce spre monumente. În 2015, la procesiunea din 24 aprilie, preşedinţii Serbiei, Ciprului, Franţei şi Rusiei s-au alăturat Catolicosului şi Patriahului Tuturor Armenilor, Karekin al II-lea, pentru a depune flori în jurul flăcării eterne.

Spaţiu al speranţei, Tsitsernakaberd, atrage atenţia lumii întregi asupra evenimentelor din Imperiul Otoman din timpul primei conflagraţii mondiale. Numărul statelor care recunosc genocidul din 1915 creşte, dezbaterile privind acest subiect fiind de neoprit. După împlinirea unui secol de la această tragedie, lumea se solidarizează pentru a condamna atrocităţile cărora le-au căzut victime un milion şi jumătate de armeni. Canonizarea lor la Etchmiadzin la 23 aprilie 2015 înseamnă recunoaşterea jertfei lor pentru credinţă şi neam. Metz Yeghern, sintagma folosită de armeni pentru a desemna masacrele, deportările şi toate relele suferite, trebuie cunoscută pentru ca adevărul să triumfe. În aprilie 2015 a fost construit un nou memorial, în Pasadena, ceea ce atestă faptul că istoria nu mai poate fi falsificată. Anii cumpliţi, crimele în masă, marşurile forţate, drumul prin deşertul Siriei, foametea şi bolile trebuie asumate şi găsite soluţii.
Memorialul de pe platoul de la Tsitsernakaberd nu trebuie umbrit de neputinţa de a recunoaşte evidenţa. Acest loc neostentativ va reuşi întotdeauna să aducă laolaltă armenii în jurul unei răni comune.

Andreea BARBU

by Andreea Barbu