Andreea Barbu

„Este o perspectivă de care aveam nevoie, sunt mărturii inedite și importante asupra unei epoci. ” – Interviu cu criticul literar Paul Cernat, despre volumul “Însemnări din goana timpului” de Anais Nersesian 

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

              La
Centrul Cultural Armean din București, la începutul primăverii, în prezența
unui public numeros a fost lansat volumul intitulat  Însemnări
din goana
timpului semnat de
Anais Nersesian. Nora Iuga, Adriana Bittel, Bedros Horasangian, Paul Cernat și
Varujan Vosganian s-au referit în cadrul acestei elegante manifestări la
îndelungata activitate a sciitoarei și la talentul său excepțional. Radiografie a unor fapte și întămplări din istoria
recentă, volumul recent apărut la Editura Ararat oferă o imagine interesantă a
vieții culturale din România comunistă. Observațiile autoarei de origine armeană,
sugestive și pertinente, permit cunoaștera unor scriitori și artiști vizuali
renumiți.

             La acest eveniment am discutat
despre impresionanta carte de memorialistică cu Paul Cernat, conferențiar
universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității București.

            –
Domnule profesor, de mai multe decenii cunoașteți scrierile doamnei Anais
Nersesian. Este vorba de un autor complex care schimbă mereu registrele ?

           – Anais Nersesian este o poetă
discretă afirmată la sfârțitul anilor șaizeci, odată cu mișcarea oniricilor.
Este și prozatoare, a publicat până acum un singur roman, Parfumul rochiei, în plus a scris și o serie de cărți de istorie,
fiind istoric de formație. Mi se pare foarte interesantă această combinație
între activitatea de poetă și formația de istoric. Știu câteva cărți de istoria
armenilor din România ale acestei autoare și după știința mea ele nu au termen
de comparație. Iată că Anais Nersesian ne surprinde în 2019 cu un volum apărut
la Editura Ararat, o carte de memorialistică. De fapt, nu e vorba de un jurnal.
Autoarea se declară împotriva acestei convenții falsificatoare și mincinoase a
jurnalului.

            – Ce
perioadă din istoria recentă acoperă cartea
Însemnări din goana
timpului ?

           – Confesiunile din carte încep din
1953, anul morții lui Stalin și se încheie în 1990, puțin după căderea
comunismului. În carte sunt foarte multe instantanee, portrete ale unor
personalități despre care se știe insuficient. Autoarea aduce nuanțe noi și
informații spectaculoase. Și perspectiva este una deosebită, se perindă prin paginile
volumului o serie de figuri reprezentative pentru comunitatea armeană, precum
Hrant Avachian, Arșavir Acterian, Cik Damadian, criticul muzical Nicușor
Missir, Levon Calustian, un gazetar de pondere al interbelicului.

Varujan Vosganian, Adriana Bittel, Anais Nersesian, Nora Iuga și Paul Cernat

          
Perspectiva despre care vorbiți este una obiectivă, realistă ?

          – Sunt în carte foarte multe imagini
intense care aduc lucruri noi. Este o perspectivă de care aveam nevoie, sunt
mărturii inedite și importante asupra unei epoci. Această perspectivă este
necruțătoare. Nici pe sine nu se cruță autoarea, are un fel de cinism amar în
notațiile ei. Este și o moralistă sensibilă. Găsim în această carte și
descrieri splendide ale Târgului Moșilor, ale vechiului cartier armenesc cu
lumea lui fabuloasă, evocată în culori mateine. O mică parte a acestor scrieri
au apărut cu ani în urmă în paginile revistei Ararat. Eu le-am descoperit acolo și am avut o revelație. O știam
pe poeta Anais Nersesian, dar nu bănuiam că ascunde o memorialistă atât de
expresivă. În momentul când am citit acele pagini despre Târgul Moșilor, mi-am
dorit să citesc o carte de memorii semnată de Anais Nersesian.

                 –
Iată că avem acum cartea. Oferă scrierea suficiente imagini ale vieții în
comunism ?

                 – Fără îndoială că da, e o
radiografie a lumii literare, culturale, pe anumite segmente ale ei, cu
personaje construite excepțional, ca de exemplu Miron Radu Paraschivescu, Alice
Botez,  Nora Iuga, prietena de cursă
lungă cu care a debutat practic sub proteguirea lui Miron Radu Paraschivescu,
un lansator de talente neconformiste, la sfârșitul anilor șaizeci, el însuși un
eretic, un om care la finalul vieții a lansat multe talente care au confirmat.
În literatura memorialistică de până acum nu mai avem acest unghi care apare în
cartea Însemnări din goana timpului,
o carte inclasabilă și complexă.

                –
Domnule profesor, de ce ar fi de dorit să citim această carte ?

               – Oh, sunt multe motive. Eu am devorat volumul, nu l-am putut lăsa practic din mână pentru că este o carte care deschide multe ferestre către o lume care a fost. De asemenea este o carte cu multe personaje care, la prima vedere pot părea doar nume pe cotoarele unor cărți și de fapt aici descoperim firea lor. Mi-a plăcut în mod  deosebit portretul profesoarei de matematică Ticu Archip de la liceul ‘’Regina Maria’’ din București,  care a fost în același timp un dramaturg apreciat de criticul Eugen Lovinescu. Este  foarte interesant prezentat, de exemplu și Nicușor Missir, critic muzical, descendent al unei vechi familii de armeni din Moldova. Cronicile lui s-au bucurat de succes în epocă. Este o carte de neratat și o autoare importantă care iubește cultura armeană.

                   
– În concluzie este vorba de o carte foarte plăcută la lectură care se
citește repede în pofida numărului mare de pagini.  

                                                            Interviu realizat de Andreea Barbu