AMBASADA REPUBLICII ARMENIA-COMUNICAT DE PRESĂ / Crimă fără termen de prescripţie: La 31 de ani de la Pogromul de la Sumgait

Au trecut 31 de ani de la
evenimentele tragice în care au avut de suferit 
aproape o jumătate de milion de armeni care locuiau în Azerbaidjanul
sovietic. Masacrele au fost săvârșite împotriva populației armene din trei
orașe mari: Sumgait, Kirovabad (Gandja) și capitala, Baku, pentru simplul fapt
că, după 70 de ani de subjugare azeră, poporul din Arțakh (Nagorno-Karabakh) deciseseră
să-şi exprime în mod paşnic și legal voinţa de a trăi liber şi dreptul său la
autodeterminare. Vârful atrocităților comise de înfăptuitorii azeri a avut loc
în perioada 27-29 februarie 1988, iar aceste evenimentele tragice au fost
precedate de un val de declarații și mitinguri anti-armene, care au străbătut
Azerbaidjanul sovietic în februarie 1988.

Acele evenimente s-au
încheiat cu un bilanț tragic: zeci de victime (conform datelor finale, dar încă
incomplete, numărul armenilor uciși a fost de cel puțin 53 de persoane),
majoritatea au ars de vii în urma atacurilor și torturilor; sute de oameni
nevinovați au fost răniți și mutilați; multe femei, inclusiv adolescente, au
fost violate; peste 200 de apartamente au fost vandalizate și incendiate; zeci
de mașini au fost arse; numeroase magazine și ateliere au fost jefuite. Acesta
este adevărul despre cele întamplate la Sumgait, despre violența inumană și
despre înfrângerea conștiinței și a bunului simț prin instincte brutale și
motivații diabolice.

Numeroase partide
politice, organizații pentru apărarea drepturilor omului, personalități din
mediul social-politic, parlamente ale unor țări, au luat la cunoștință și au
criticat dur aceste fapte rușinoase și au vorbit despre protejarea populației
armene, iar
la 7 iulie 1988, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie care condamna
masacrele de la Sumgait şi menţiona evenimentele tragice din februarie 1988,
după cum urmează:

• Având
  în vedere că Nagorno-Karabakh a fost, din punct de vedere istoric, parte a
  Armeniei, în prezent peste 80% din populația sa reprezintă – armeni și că
  această regiune a fost anexată de Azerbaidjan în 1923 iar în februarie 1988
  armenii au fost supuși unui masacru în orașul azer Sumgait,
• Având
  în vedere că agravarea situației politice, care a provocat uciderea în
  masă a armenilor în Sumgait și atrocitățile de la Baku, este periculoasă pentru
  armenii care locuiesc în Azerbaidjan
• Condamnă
  brutalitatea și presiunea folosită împotriva protestatarilor armeni din
  Azerbaidjan

Pogromurile de la Sumgait nu s-au bucurat niciodată de
o considerație politică și legislativă corespunzătoare din partea conducerii de
la acea vreme a URSS, iar organizatorii și făptașii acestora s-au sustras de la
pedeapsă, numele lor nefiind divulgate vreodată comunității internaționale. În
timpul audierilor din instanță, s-a dovedit că ancheta a fost subiectivă și
părtinitoare. Faptul că acest caz a fost împărțit în mai multe cazuri
independente a confirmat această prejudecată și a urmărit să-i ascundă pe
adevărații organizatori și făptași. Asasinarea în masă a armenilor a fost
calificată de instanță ca fiind un act de huliganism care a condus la crimă. Materialele cazului nu
conțin nici o referire la implicarea organelor de partid și guvernamentale.

Deși au fost întreprinse
măsuri pentru a ascunde și a denatura circumstanțele crimelor comise la
Sumgait, dovezile documentare, declarațiile martorilor oculari și alte fapte
adunate până în prezent, ne conduc spre o concluzie relativ simplă: pogromul a
fost organizat și desfășurat de autoritățile de atunci ale Azerbaidjanului
sovietic și de grupurile mafiote și naționaliste strâns legate de acesta.

Potrivit datelor
incomplete ale Procuraturii URSS și ulterior ale organizațiilor umanitare internaționale,
între 1988 și mai 1991 au fost omorâți 388 de armeni, iar 302 mii au fost
deportați din Nagorno-Karabakh și din satele de la granița cu Armenia.

Tragedia de la Sumgait și
replicile sale groaznice, care au avut loc în Azerbaidjan în perioada 1988-1991
și care au culminat cu un atac armat împotriva armenilor din Nagorno-Karabakh
în 1992-1994, își au rădăcinile în fenomenele psihologice și istorice care
modelează climatul politic și cel al societății din Azerbaidjan. În timp ce
mecanismul pogromurilor conținea elemente de instigare intenționată și efort
orientat de o forță externă, cauza principală fiind legată de prejudecăți
anti-armene, fobii și ostilitate.

Pogromul de la Sumgait nu are termen de
prescripție, iar nerecunoașterea lui și non-condamnarea făptașilor este o crimă
în sine. Consideram că recunoaşterea şi compasiunea internaţională este puținul
pe care îl putem face pentru a cinsti memoria martirilor de la Sumgait.

—

by Redactor