″În timpul Uniunii Sovietice scenele deschise se montau″, spune actriţa armeană, Mayranush Grigoryan.

Pe 8 februarie a fost ziua actriţei armence Mayranush Grigoryan. Cu această ocazie ne-am hotărât și cu ajutorul unui scurt interviu să dezvăluim episoadele mai puțin cunoscute din viaţa  celebrei actriţe.

M. Grigoryan s-a născut la 8 februarie  la Erevan. A terminat şcoala secundară “E. Charents”, după care a studiat în Institutul de Arte Plasticedin Erevan (a urmat și cursul lui Kim Arzumanyan). Actriţa a jucat în multe piese, precum şi (din anul 1994) în telenovelele armeneşti (“Ieri, astăzi, mâine”, “Vervaratsner”, “Fericirea nefericită”, “Ambuscadă”, “Cum să fii un milionar”, “Ridică-te şi mergi”, “Fiica Generalului”, “Trei prieteni”). Înca din 1977 a jucat în piese de tetru TV (“Oraşul în zori”,”Palma”, “Metsamor”, “Aminteşte-te de ziua ta de mâine”, “Khochar prezintă”, “Sol şi vin” etc.) şi în filme artistice (“Haos”, “Miro din vale”, “Soare de toamnă”, “Arevik”, “Mori călare”, “Voce cuvânt cu cuvânt”, “Nora din Jermuk”, “Simfonia tăcerii”, “Bumerang”, ″Voce barbaro″, “Povestea mare într-un oraş mic”,   “Cerşetorii de onoare”, etc.). Cu alte cuvinte, a jucat  în 870 de filme artistice,piese de teatru, documentare etc.

– Mayranush, te felicităm de ziua ta exprimându-ne recunoștința față de munca ta în arta armeană. Cum ai debutat în actorie?

– Eram foarte activă încă din copilărie. Am participat la activităţile clubului “Inventivilor şi Isteţilor”și până atunci am jucat lateatrul școlar. Tatăl meu nu dorea să-mi continui studiile, spunând că nu-mi voi putea să ajut familia. Totuşi, destinul şi-a spus cuvântul şi am devenit actriţă. După o pauză de două luni, timp  în care îmi educam fiica cea mare, am fost invitată să lucrez în teatrul TV armenesc. De aici am început să lucrez ca actriţă.

-Ce anume te-a făcut populară?

– După ce am jucat în filmul “Miro din vale” (Dzori Miro).

-Ce fel de personaje ai jucat până acum?

În general am jucat şi creez caractere de mamă şi soţie.

– Când erai tânără, Bagrat Hovhannisyan te-a invitat să joci un rol în “Soare de toamn㔺i la o scenă de dormitor trebuia să joci cu actorul Caren Djanibekyan. Care ţi-a fost reacţia?

– Am spus, că sunt căsătorită, am un copil de doi ani şi nu pot să mă filmez în această scenă. Şi, chiar dacă  filmam în scena aceea deschisă, ar fi fost montată, deoarece erau timpurile sovietice. În afară de acesta, Karen Djanibekyan este un bărbat imprevizibil.

– Dar, până la urmă, după o lungă dezbatere ai filmat-o.

– Da.. Am filmat doar începutul şi sfârşitul scenei (râde). Astfel de poveşti amuzante se întâmplă des în artă.

– În afară de rolurile din telenovele şi munca în Radioul Public Armean, ai participat de asemenea la multe piese de teatru TV. Poţi să ne povesteşti despre ele?

– Armenia a fost singura din 15 republici ale Uniunii Sovietice, care avea teatru TV, unde erau încadraţi cei mai buni artişti de teatru în acea vreme. În timpul fiecărei piese aveam de a face cu actori talentaţi, cum ar fi Arus Aseryan, Gegham Harutyunyan, Stepan Harutyunyan, Aramais Karagozyan, Lusine Kirakosyan, Verjaluis Miridjanyan, Anahit Topchyan şi alţii.

– Iar cum a decurs cooperarea cu actorul Sos Sargsyan?

– Talentatul artist, Sos Sargsyan, în timpul filmării “Miro din vale”, despre genocidul armean, a spus, că rolul femeii trebuie să îl presteze doar Mayranush, “Chemaţi-o”! Am justificat aşteptările regizorului, însă am avut un minus. Pentru că eram foarte tânără şi timpul era scurt, înainte de filmare nu am reuşit să pătrund complet în caracterul acelui rol.

– Iar dorinţa neîndeplinită?

– Toate dorinţele mele s-au îndeplinit, în afară de una: să am un nepot şi să fiu  pentru a doua oară în Ierusalim.

– Apropos, cum şi unde trebuie să-ţi petreci aniversarea?

Cu ocazia aniversării mele se va prezenta un film de 44 minute denumit “Mer Maron” (Maro a noastră) filmul va fi difuzat pe 22 februariela biblioteca “Khnko Apor”, după care voi sărbători într-o caldă atmosferă, în familie.

Elena Ciobanyan

Erevan

by Elena Chobanyan