Redactor

ZILELE CULTURII ARMENE, 20 – 22 septembrie 2013 – Impresii de spectator –

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 556525_645481525484523_1457307822_n

Ritm, armonie, antren. Au fost 3 zile minunate, 3 zile în care bucureştenii, şi nu numai, au putut afla informaţii în plus despre noi, armenii, 3 zile animate de paşi de dans melancolici sau săltăreţi, 3 zile în care muzica de calitate s-a situat la cote înalte.

Personal, mi-am revazut cu mare drag şi emoţie conaţionalii, cu chipuri surâzătoare, inimile noastre vibrând la unison în special în a 2-a zi a acestui festival al culturii armene, când toată suflarea armenească de pretutindeni sărbătoreşte ziua naţională a Republicii Armenia la data de 21 septembrie a fiecărui an.

Am ascultat cu bucurie nedisimulată un “dialog” pe note, iscat între doi prieteni pe viaţă, două nume de referinţă ale jazz-ului de aici: Harry Tavitian, un iscusit virtuoz al claviaturii de pian, şi inegalabilul Cserey Csaba, un percuţionist cum rar mai găseşti.

Îmi părea că îi aud spunând: “(Harry) – Ce faci, amice ? (Cserey) – Uite, cânt împreună cu tine. (Harry) – Ia să te văd, eşti în stare să ţii ritmul cu mine ?”

Şi imediat degetele îi alergau pe claviatură, cu viteză supersonică, încât cu greu i-am putut urmări digitaţia, dar urechile mi-au fost gâdilate plăcut de notele muzicale ce se scurgeau în şuvoi, ca susurul unui pârâu. În secunda următoare, Cserey Csaba şi prindea ritmul din urmă, iar notele se înlănţuiau şi se îngemănau perfect, minute în şir, îndemnându-se reciproc, completându-se, susţinându-se…

Şi dacă stropi rebeli de ploaie ameninţau să altereze feeria unei seri de neuitat, a fost de ajuns ca Harry să înalţe spre cer sunetele măiastre ale unui instrument muzical asemănător unei tărtăcuţe [cer scuze maestrului Tavitian că nu cunosc denumirea exactă a acestui delicat instrument de suflat], pentru ca norii negri să se risipească dintr-o dată, ca un fum….

1237012_645498575482818_1683447786_n - Copy

Frumoase şi deosebite au fost şi dansurile cu care ansamblul “Vartavar” a delectat privirile publicului spectator. “Dansul miresei”, “Macii”, “Vioara”, “Kochari” şi “Sardarabat” , ca să le numesc doar pe câteva dintre cele inspirat alcătuite de coregrafa Bela Martikian, au smuls ropote de aplauze, încununând în cel mai frumos mod strădania şi sârguinţa orelelor de repetiţii pentru ca totul să fie desăvârşit. Le urăm tuturor tinerilor ansamblului “VARTAVAR” mult succes în continuare !

Ultima zi a festivalului Zilelor Culturii Armene nu se putea încheia altfel decît prin lansarea unui manual de limba armeană occidentală, mult aşteptat în special de cei din rândul comunităţii din care fac şi eu parte.

Rod al tenacităţii doamnei prof. Ulnia Blănaru Maganian, acest manual reprezintă rezultatul unei activităţi didactice depusă ani la rîndul, cu răbdare, minuţiozitate, delicateţe şi multă dăruire sufletească, venind astfel în sprijinul tuturor celor ce doresc să cunoască, să înveţe şi să aprofundeze frumoasa limbă cu caractere deosebite şi unice, create de Mesrob Mashtotz.

Încheierea Zilelor Culturii Armene a fost plăcut marcată prin prezenţa scenică de înalt nivel a fraţilor Dedeian – Capriel şi Garbis – şi ei nume de referinţa ale jazz-ului, binecunoscuţi publicului auditor pentru desosebitele variaţiuni interpretate împreună la chitară solo (Capriel Dedeian) şi saxofon (Garbis Dedeian). O neaşteptată şi plăcută surpriză ne-a oferit-o maestrul Capriel Dedeian prin intermediul unuia dintre elevii săi, un tânar de numai 16 ani, ce promite să îi calce serios pe urme în privinţa improvizaţiilor jazzistice pe strune de chitară.

Cu blândeţea sa caracteristică, muzica ne-a învăluit blând, până spre orele înserării, iar atunci când în incinta Muzeului Satului “Dimitrie Gusti” s-au aprins luminile, am plecat spre casă fredonând în gând : “când felinarele se-aprind…”.

Se ne revedem cu bine şi anul viitor, la a 3-a ediţie a Zilelor Culturii Armene, în zile de toamnă aurie şi foşnet de frunze melancolice.

Daniela BEZERIAN

 

  •  
  •