Lanis Sahazizian

VEŞTI BUNE PENTRU CAUZA ARMEANĂ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

La sfîrşitul lunii decembrie 2011, Cauza Armeană a primit două veşti bune, ce ne umplu inimile de bucurie şi de speranţa că, în cele din urmă, întreaga lume, inclusiv Turcia, va recunoaşte masacrele armenilor ce au avut loc in Imperiul Otoman in timpul Primului Razboi Mondial.

Prima veste bună a fost aprobarea unei rezoluţii in Congresul Statelor Unite care cere Turciei să restituie toate bisericile si bunurile acestora confiscate în timpul primului război mondial şi după aceea, confiscate ilegal, de la comunităţile creştine din Turcia (greci, armeni, asirieni, etc), comunităţi ce au populat actualul teritoriu al ţării cu mult inaintea venirii turcilor pe acele meleaguri.

A doua veste bună este aprobarea de către Adunarea Naţională a Franţei a unei legi ce urmează să transforme negarea genocidului armean într-o infracţiune pedepsită cu un an de închisoare şi o amendă de 45.000 euro.

Să incercăm să ne aplecăm puţin asupra celor două decizii atît de importante.

Rezoluţia Congresului american, prin care peste 2300 de biserici creştine şi alte proprietăţi ar trebui restituite comunităţilor cărora le-au aparţinut, a fost adoptată cu un singur vot împotrivă. Pentru armeni, această rezoluţie (care va intra în vigoare numai după aprobarea ei în Senat şi promulgarea de către preşedinte) este extrem de importantă considerînd că Statele Unite cer o restituire de la statul turc, ceea ce inseamnă mult mai mult decît o simplă recunoaştere a genocidului. Analizată cu atenţie, rezoluţia conţine implicit atît recunoaşterea masacrelor din trecut, cît şi recunoaşterea faptului că şi astăzi în Turcia libertatea cultelor – mult  trambiţată de guvernul turc – nu este respectată, ci continuă să fie calcată în picioare.

Referitor la legea care penalizează negarea genocidului armean, adoptată de Adunarea Naţională a Franţei, merită semnalate cîteva declaraţii făcute de deputaţii francezi referitoare la acest vot:

–     “O sa votez gîndindu-măla Hrant Dink.”

–     “Noi nu pedepsim nici o ţara, noi luptăm împotriva nerecunoaşterii genocidului înţaranoastră”

–     “Noi votăm în numele armenilor ce s-au refugiat aici. Cum am putea să-i privim în ochi pe cetăţenii noştri de origine armeană cînd ştim că printre noi mai sînt unii care neagă suferinţa bunicilor lor?”

–     “Rasismul nu este o opinie, este o crimă.”

Este interesantă reacţia oficialităţilor turce.

În primul rînd, Turcia şi-a retras ambasadorul din Franţa iar ministrul de externe, Ahmet Davutoglu,  a caracterizat  acţiunea Franţei drept un act amintind de Evul Mediu.

De remarcat ipocrizia şefului diplomaţiei turce, cînd se ştie că Turcia i-a masacrat pe armeni, pe greci, a ars oraşe, sate, biserici şi proprietăţi ale creştinilor, i-a masacrat pe kurzi, a introdus o lege care îi poate trimite în închisoare pe toţi acei care pomenesc de genocidul armean. Un exemplu evident de falsificare a realităţii de către conducerea Turciei de astăzi, ţară care se consideră democrată, care vrea sa aderela Uniunea Europeană, dar care îşi uită trecutul, îşi reneagă prezentul şi, culmea,  califică Franţa drept o ţară cu mentalitate medievală.

Revenind la cele două evenimente, să sperăm că rezoluţia Congresului Statelor Unite de a cere Turciei să restituie bunurile bisericilor crestine confiscate  în ultima parte a primului război mondial şi după terminarea razboiului va fi definitiv adoptată şi va intra în vigoare şi că  miile de biserici şi  clădiri ce au aparţinut armenilor din Turcia vor fi restituite comunitatii armene din această ţară. De asemenea, să sperăm ca hotărîrea parlamentarilor francezi (aprobată şi de Senat) va fi o scînteie care va amorsa recunoaşterea acestei crime de către Turcia însăşi.

 

Lanis Anton Şahazizian

Toronto, 29 dec. 2011

  •  
  •