Giuseppe Munarini

VENEȚIA: Lansarea volumului „Spiritualitatea Armeană”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Narek 001

Spiritualitatea armeană în secolele X-XII. Documentele Primei Săptămâni de studii asupra Spiritualității armene. Insula Sf. Lazăr – Veneția, 3-8 septembrie 2002, Congregația Armeană Mechitaristă  – Academia Armena Sancti Lazari

[La spiritualità armena nei secoli X-XII. Atti della I Settimana di Studio della Spiritualità armena. Isola di San Lazzaro-Venezia, 3-8 settembre 2002, Congregazione Armena Mechitarista-Academia Armena Sancti Lazari].

 

Duminică, 24 Noiembrie[1], a avut loc un eveniment cultural deosebit, în minunata Sală a Oglinzilor a Colegiului Armean „Moorat Raphael” în Palatul Zenobio. Părintele „vardabet” (arhimandrit) Robert Grigoris Siranian, director stiințific al acestei săptămâni deosebite – cea dintâi, dedicată Spiritualității armene – a prezentat volumul Spiritualitatea armeană ce cuprinde documentele Săptămânii de Studii ținute pe insula Sf. Lazăr al Armenilor din 3 până în 8 Septembrie 2002.

Acest eveniment a fost organizat la împlinirea a doi ani de la Unificarea Congregației Sf. Lazăr cu cea vieneză, sub conducerea Părintelui Abate General Elia Kilaghbian și la un an de la împlinirea celui de-al treilea mileniu de la proclamarea Creștinismului în Armenia ca Narek 002Religie de Stat.

Părintele Robert Grigoris Siranian este un excelent teolog, care prin competență și claritate a subliniat printre altele importanța studiului pentru călugări Mechitariști și pentru Academia Armeană – instituție recunoscută și respectată chiar și de către Napoleon Bonaparte – erudiți, nu în sensul modern, ci oameni deschiși înțelepciunii, esențialului, în comuniune cu Cuvântul Dumnezeiesc.

Armenitatea este un dar al lui Dumnezeu și prin urmare studiul spiritualității armenești este un dar pentru toți, pentru binele comun, într-o lume în continuă evoluție.

În anul 2002 pe insula Sf. Lazăr, alături de cercetători și credincioși, s-au adunat distinși conferenţiari armeni și străini, laici și clerici. Volumul de faţă prezintă pe copertă o imagine a Sf. Grigorie de Narek, aplecat în fața Cărții și a Sfintei Fecioare, în timp ce Spiritul izvorește din Dreapta Maicii Domnului. Aici predomină momentul studiului în slujba dimensiunii divine. Cartea în mentalitatea înţelepţilor de atunci avea o valoare sacră de talisman.Pe cealaltă copertă, același Sfânt, de această dată în genunchi, se roagă în fața Sfintei Fecioare Maria care-i apare cu Iisus în brațe. Este vorba despre Pruncul Iisus, mai mare decât cel reprezentat în iconografia latină: în realitate, Iisus, nu este un prunc micuț, ca în iconografia bizantină, deși în imagine se observă particularități tipice iconografiei armenești. Ambele imagini provin dintr-un Manuscris păstrat[2] în biblioteca de pe insula Sf. Lazăr și care a fost realizat, în 1762 la Constantinopol, de către miniaturistul Martiros Notar. În timpul Săptămânii de Studii a fost predominant studiul asupra Sfântului Grigorie din Narek, dar n-au lipsit nici referințe aprofundate la spiritualitatea armenească în general și la alte personalități de seamă.

În Introducerea, scrisă de către domnul profesor Alberto Peratoner se menționează, printre altele:

«Iată că acest prim Congres se axează pe importanța figurilor celor trei mari mistici armeni, autori ale unor valoroase texte de spiritualitate din perioada secolelor al X-lea și al XII-lea: Sf. Grigorie de Narek (945 c – 1005), simplu călugăr și autor a numeroase scrieri de spiritualitate, Sf. Narses Shnorali (1102-c-1173), Catholicos al Armenilor, din 1165 și Sf. Nerses din Lambron (1153-1198), Episcopul ce a promovat cu sensibilitate comuniunea Bisericilor.

Pe parcursul Săptămânii de studiu, cele trei figuri au fost abordate sub forma unor lectiones specifice, în ceea ce privește scrierile lor, în plus, în timpul relatărilor ținute la Congres, a fost amintită și  personalitatea lui Mechitar Sebastaţi (1676-1749), fondatorul congregației care îi poartă numele.»[3].

Sf. Grigorie din Narek, nepotul fondatorului mănăstirii din Narek, după cum este cunoscut, a trăit între anii 951 și 1010/11 în mănăstirea din Narek[4]  care este situată la o altitudine de 1650 m.  la Sud-Est de Lacul Van.

Vahé Godel consideră că viața lui Grigorie „se înscrie într-una din rarele perioade relativ paşnice ale Istoriei Armeniei”, pe vremea celor două regate armenești, cel de Nord, condus de Bagratizi și cel de Sud al Arztrouni-lor[5].

În biserica mănăstirii dedicată sfintei Sanducht – prima martiră armeană ucisă din porunca tatălui său Regele Sanatruk, în primul secol – au fost păstrate moaștele Sfântului. Astfel suveranul armean păgân s-a comportat, conform tradiției, precum nobilul Dioscoro care în timpul lui Maximilian împăratul a pus să fie omorâtă sfânta Barbara pentru că nu s-a lepădat de Hristos.

Moaștele acestui Sfânt au fost mai apoi mutate la Sebaste/Sebastia, în Antilia Centrală în 1021, venerat și în Biserica Catolică nu numai de rit armean, ci și de rit roman, pe data de 27 Februarie, data morții Sfântului. După cum se știe, în afara câtorva excepții, Biserica sărbătorește data morții unui sfânt, după limbajul liturgico-patristic așa-numita „naștere la cer”. Din păcate, mănăstirea Narek a fost distrusă în timpul Genocidului din 1915. Capodopera sa a fost Cartea plângerilor, (în armeană Matian Oghberguthian) împărțită în Ban, care se poate traduce prin Cuvânt, (Verbum, Logos). Aceasta este un unicat despre relația mistică, convertirea la Dumnezeu, raportul dintre păcătos și Dumnezeu. Părintele Boghos Levon Zekyan subliniază „Matian Oghberguthian…, [este] capodopera lui Grigor și una dintre capodoperele poeziei și misticii tuturor timpurilor. Se poate observa cum cuvântul Oghberguthian redă cu exactitate termenul grecesc tragôdia cu toată pregnanța și implicațiile acestuia; dar și matean care este „carte” și ”cod” în același timp. Este vorba despre o lucrare evident extrem de curajoasă și originală prin concepția și structura sa. Grigor însuși nu ezita să o definească „nouă” în adevăratul sens al cuvântului. Tradiția armenească a numit-o de cele mai multe ori, pur si simplu, prin metonimie, Narek, ca și cum opera însăși ar sta la baza pseudonimului autorului său” [6]. Versurile Sfântului erau atât de populare încât nu de puține ori armenii, chiar și cei fără școală, știau să recite versuri din Biblie împreună cu cele ale Sfântului, înaintea Genocidului înfăptuit de turci în anul 1915.

Narek 008

Întorcându-ne la Documentele Primei Săptămâni de Studii din 2002, la trei ani de la publicarea sus-numitei traduceri a părintelui Levon Zekiyan, ne putem da seama de importanța acesteia și din mesajele pe care personalitățile bisericești sau laice le-au exprimat ca invitați la Sf. Lazăr.

Aș vrea să menționez, printre altele, mesajele cele mai semnificative: cel al Sanctității Sale, Patriarhul Suprem al tuturor Armenilor, Karekin II, reprezentat de către Excelența Sa Mons. Sepuh Chouljian, Vescovo di Gugark, cel al Sanctitatății Sale Aram I, Catholicos al Casei Mari din Cilicia (Antelias Libia), cel al Card. Ignace Moussa Dauad,[7] cel al Card. Paul Poupard, Președintele Consiliului Pontifical pentru Cultură[8], cel al Mons. Claudio Gugerotti[9], cel al Nunțiului Apostolic în Armenia și nu în ultimul rând al Card. Marco CÈ, fost Patriarh de Veneția.

Volumul conține 12 conferințe ale Părinților Isaac Kechichian S.J., P. Iosif Behesnilian, Bohghos Levon Zekiyan, Vartanes Oulouhodjian (†2010), Nerses Sakayan, Innocenzo Gargano, Ermes Maria Ronchi O.S.B. și ale doamnelor profesoare Gabriella Uluhogian, Francesca Tiepolo, Anna Sirinian.

În apendice găsim un studiu al P. Peter-Hans Kollvenbach S.J., prepozit general al Iezuiților, care aparține de ritul armeano-catolic, dar și studiul Rugăciunea în trăirea călugărilor copți din Egipt al mitropolitului copt-ortodox, de vie amintire, Abba Marcos (†2008) și al Episcopului Abba Athanasios, acum Episcop general al Bisericii Ortodoxe din Franța.

Prezentarea Documentelor s-a încheiat cu o recepție.

Giuseppe Munarini – Padova



[1] Mulţumim din suflet părintelui vardabet Robert Grigoris Siranian  pentru invitaţie şi pentru carte şi domnului Raffi Tchakerian pentru poze şi pentru materialul pus la dispoziție.

[2] MSN. 603

[3] Alberto Peratoner, Introduzione, La spiritualità armena nei secoli X-XII op. cit., pp. XII-XIV.[Introducere, Spiritualitatea armeană în secolele XII-XIV]

[4] Cfr. Boghos Levon Zekiyan, La spiritualità armena. Il libro della lamentazione di Gregorio di Narek. Traduzione e note di Boghos Levon Zekiyan e Claudio Gugerotti. Presentazione di Divo Barsotti. Ed. Studium, Roma 1989, pp. 62-23.[Spiritualitatea armeană. Cartea plângerilor lui Grigorie de Narek].

[5] Grégoire de Narek, Prières. Traduit de l’arménien par Vahé Godel, Ed OrpHée/ La Différence, 1990, p. 7.

[6] Boghos Levon Zekiyan,  La spiritualità armena. Il libro della lamentazione di Gregorio di Narek, op. cit., p. 65. [Spiritualitatea armeană. Cartea plângerilor lui Grigorie de Narek].

 

[7] Atunci  Prefect al Congregaţii pentru Bisericile Orientale (a fost Patriarh de Antiohia  al Bisericii Siriene Unite cu Roma), decedat în data de 7 Aprilie 2012.

[8] Până în anul 2006, apoi Preşedinte, până în anul 2007 al Consilului Pontifical pentru Dialogul intereligios.

[9] Arhiepiscop titular de  Rebellum, acum Nunţiu Apostolic în Bielorusia. Excelent cunoscător al limbii armene, este autor al numeroaselor cărţi şi studii despre poezia şi cultură armeană.

 

  •  
  •