Mihai Stepan Cazazian

VENEȚIA 2016 / Cursurile intensive de limbă si cultură armeană

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

4

Dincolo de clişee, Veneţia trebuie descoperită pe îndelete pentru a gusta cum se cuvine creaţiile marilor artişti care continuă să uimească omul modern. Oraşul lagunar întemeiat în secolul al cincilea poate fi cucerit cu ştiinţă, fiind un loc ideal pentru studii, dar şi pentru relaxare.
Numărul mare de vizitatori, şaptezeci şi patru de mii, în medie, pe zi, în 2015, atestă faptul că Veneţia istorică este în plină efervescenţă, deşi are numai şaizeci de mii de locuitori. Deopopularea sa însă se accentuează în ultimul timp şi din cauza turismului excesiv, protestele localnicilor împotriva acestui fenomen ȋnteţinȃndu-se în septembrie 2016.
Gazdă a multor evenimente importante, Veneţia se menţine în prim-planul atenţiei lumii întregi şi prin instituţiile sale de învăţământ. La Universitatea Ca’Foscari, am discutat cu profesorul preot Bohos Levon Zekiyan, iniţiatorul şi organizatorul cursurilor intensive de limbă şi cultură armenă. Erudiţia, rigoarea, generozitatea şi dăruirea acestui dascăl de excepţie au fost remarcate de toţi tinerii veniţi la Veneţia pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele.

‒ De peste treizeci de ani coordonaţi organizarea acestor cursuri în cadrul Departamentului de Studii Euroasiatice. Cum a început totul?
‒ Experienţa mea în Orientul Mijlociu, dar şi în Vest, a contribuit la materializarea ideii de a organiza aceste cursuri. Trebuie să menţionez, în mod special, vizita mea în SUA, unde în Philadelphia, 1marele nostru intelectual, Vahe Oshagan, preda limba armeană unui grup de adolescenţi şi studenţi într-un campus. De asemenea, în timpul călătoriei mele în Alep, în 1984, unii oameni mi-au propus să invit la Veneţia tineri şi profesori în timpul vacanţei de vară pentru a studia limba şi cultura armeană. M-am gândit şi am decis să organizez în mod sistematic aceste cursuri. Chiar de la prima ediţie, cursul a avut cinci module la care au participat treizeci şi patru de tineri.

‒ Strălucita dumneavoastră carieră didactică a contribuit la buna organizare a acestor cursuri?
‒Acest lucru trebuie să fie apreciat de participanţi.

‒ Câţi studenţi sosesc în fiecare an la aceste cursuri?
‒ Din 1986 până la mijlocul anilor nouăzeci, am avut aproximativ cinzeci şi cinci de cursanţi. În următorii ani, au participat aproape douăzeci şi cinci de tineri. În ultimii zece ani, interesul pentru acest curs a fost mai mare. Menţionez două cazuri speciale: şcoala Kololian din Toronto participă cu clasele terminale (acesta este al şaselea an), Unuinea Profesorilor Armeni din Instanbul şi şcolile Ortakoy Tarkmanchats şi Ferikoy Merhamtciyan îşi trimit profesorii. Consider această participare foarte importantă, cazurile menţionate servind drept exempu pentru alte instituţii.

‒ Câţi profesori lucrează la acest program?
‒ În toţi aceşti ani (treizeci şi unu), peste şaizeci de profesori au predat la aceste cursuri. În acest an, sunt şase profesori dintre care unii au fost cu noi de la început, iar alţii s-au alăturat pe parcursul timpului. Numai un profesor se află aici pentru a doua oară.

‒ Există studenţi care au ajuns profesori de limba armeană?
‒ Mulţi dintre participanţi erau deja sau vor deveni profesori în şcolile armene sau chiar directori. Unii dintre ei au devenit şi profesori universitari.

‒ Aţi fost în România, la Gherla unde se află o catedrală magnifică? 3
‒ Nu am fost niciodată în România. Desigur, mi-ar plăcea să vizitez această ţară ca şi comunitatea de armeni care are o bogată moştenire istorică şi culturală.

‒ În contextul actual, cum privim spre insula San Lazzaro?
‒ Este suficient să spun faptul că această insulă a fost leagănul culturii armene şi al renaşterii sale spirituale în secolul al optsprezecelea. Viaţa continuă şi Ordinul Mechitarist are un mesaj puternic de adresat armenilor în prezent.

‒ Aceste cursuri intensive reprezintă o datorie pentru poporul din care proveniţi, o onoare sau un semn al generozităţii dumneavoastră?
‒ Tot ceea ce fac, aşa cum spune şi Iisus, este o datorie faţă de fraţii şi surorile noastre întru Domnul. A fi în slujba surorilor, fraţilor şi a valorilor spirituale este întotdeauna o onoare. Iar generozitatea este o condiţie preliminară a lucrului bine făcut.

Andreea BARBU

  •  
  •  

2 Responses to VENEȚIA 2016 / Cursurile intensive de limbă si cultură armeană