Redactor

VARTANANK – ADEVĂRATA SEMNIFICAŢIE

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
miniatură reprezentând bătălia de la Avarayr

miniatură reprezentând bătălia de la Avarayr

Mare parte dintre noi, privaţi de cursuri şcolare  normale decenii întregi, şi de cursuri de istorie a Armeniei, avem o vagă, ba chiar greşită reprezentare  asupra unor momente cruciale din istoria patriei, şi unul dintre acestea este şi bătălia de la Avarayr, din anul 451,  unde au cazut 1036 de ofiteri armeni în frunte cu comandantul suprem (sparapet) Vartan Mamigonian.

Faptul că a căzut în luptă comandantul suprem şi o seamă de ofiţeri, este interpretat ca o înfrângere a armenilor şi o « victorie » a perşilor. Nimic mai fals. Fals pe larg utilizat de duşmanii noştrii.

Mai întâi este vorba de o bătălie, cea de la Avaryr şi nu de războiul perso-armean care nu s-a rezumat doar la,aceasta, şi continuând, a durat 38 de ani încheiaţi, timp în care trupele de gherilă armene au ţinut la respect pe cele expediţionare persane care făceau încursiuni  periodice asupra Armeniei, fără ca perşi să înregistreze  victoria râvnită.

Ce urmăreau, de fapt, perşii la Avarayr ? Ei aveau ca obiectiv militar mai multe scopuri: ocuparea Armeniei, nimicirea bisericilor şi preoţilor, ridicarea de capişti zoroastre (închinători ai focului), instalarea de magi sacerdoţi servanţi a acestor capişti, să re-convertească poporul, să institue un guvrenator pers care să strângă birurile.

În urma bătăliei de la Avarayr niciunul din aceste scopuri nu a fost atins. Oastea de 90.000 de persani, ce includea în efectivele lor şi elefanţi de luptă călăriţi de plutoane de arcaşi, s-a retras , nu fără pierderi grele,în faţa armatei de numai 60.000 de armeni, e drept pricinuind serioase pierderi armenilor. Însă sarcinile cu care venise comandantul lor, Muşkan Nyusalavurt, nu au fost atinse de loc. Trupele persane, urmărite de  armenii ce au trecut imediat la lupte de gherilă, s-au retras aşa cum au venit ; Muşkan fiind destituit de şahul Yazdeghert pentru neîdeplinirea sarcinilor militare şi politice încredinţate.

Armenii nu au plătit tribut, au continuat să fie creştini, şi nu au cedat în faţa  marelui Imperiu Persan, deşi ei apărau o ţară mai mică şi cu resurse militare mai mici comparativ cu adversarul. Şi această stare de lucruri a durat aproape patru decenii, şi anume 38 de ani. Ştafeta lui Vartan Mamigonian a fost ridicată şi dusă mai departe de urmaşii acestuia.

Când şahul Yazdeghert a murit, şi pe tronul Imperiului Pers s-a ridicat fiul său, el a renunţat la acest război păgubitor şi consumator de resurse şi astfel la anul 485  la Navarsag, s-a încheiat o pace care prevedea încetarea bilaterală a ostilităţilor, respectarea tuturor revendicărilor armenilor dar cu condiţia plăţii anuale a unui tribut către Ctesiphon, capitala imperială.

Tratatul de la Navarsag consemna, în fapt, o victorie a luptei tenace şi îndârjite a armenilor, luptă care început la Avarayr şi s-a încheiat la Navarsag, la masa tratativelor.

Vartanank – este simbolul unei victorii a perseverenţei, demnităţii şi a curajului, călăuzite de credinţa nestrămutată în Sfânta Treime  şi Vestea ce Bună  adusă pe meleagurile armene de apostolii Domnului Dumnezeului Iisus Hristos.

Anii care au urmat păcii de la Navarsag, au fost  ani de prosperitate, ani în care s-au clădit biserici, şcoli, bibloteci-scriptorii, drumuri comerciale şi militare, poduri, hanuri şi a înflorit comerţul şi agricultura.

Nu, Avarayr nu a fost o înfrângere ! Nici din punct de vedere militar, nici politic, nici economic nici religios. Iar din punct de vedere spiritual – moral a însemnat acel moment emblematic care a ridicat spritul de sacrificiu în slujba naţiei, credinţei şi a gliei străbune  la valoarea unui simbol naţional.

Vartanank-Avarayr-Navarsag.

Să nu uităm niciodată aceste nume !

Arpiar Sahaghian

 

  •  
  •