Mihai Stepan Cazazian

Vartanank – Războiul de 37 de ani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Anul acesta la 11 februarie comemorăm 1559 de ani de la bătălia de la Avarayr, unde s-au jertfit 1036 de oşteni armeni în frunte cu Vartan Mamigonian, luptând pentru apărarea creştinătăţii, motiv pentru care Biserica Apostolică Armeană ulterior i-a canonizat. Astfel încât toţi cei cei care nu au sfânt la calendar dimpreună cu cei ce poartă numele de Vartan îşi serbează în această zi onomastica.

Încă din anul 430 Armenia intra sub suzeranitatea imperiului sasanid pentru o perioadă de două secole, având un statut de autonomie dar fiind sub egida imperiului persan avea obligaţii militare şi fiscale faţă de Şahinşah. La executarea acestor obligaţii veghea un marzban numit de imperiu, de origine persană, însă adeseori el era pământean ales dintre familiile nobiliare locale (Mamigonian, Kamsarakan, Răştuny, Gănuny, Siuny, Ardzruny, Bagratuny). Profitând de spiritul de independenţă şi de indisciplina acestor nobili care posedau ţinuturi întinse şi armate proprii, perşii cultivau disensiunile dintre ei în folos propriu, urmărind dezmembrarea Armeniei şi menţinerea ei într-o stare de lipsă de unitate. Acest ţel le-a reuşit pe deplin. Tributul nu era excesiv, în comparaţie cu fiscalitatea distrugătoare practicată mai târziu de arabii care vor cucerii Armenia.

Timpurile în care Iranul avea la conducere dinastii parte ce se înrudeau cu dinastiile din Armenia (Arsacizii—Arşakuni), erau de mult apuse, şi odată cu ele şi toleranţa religioasă a parţilor. Acum, perşii practicând mazdeismul sau zoroastrismul (închinătorii focului şi al soarelui) deveniseră fanatici militanţi iar magii —clericii acestei religii—urmăreau extinderea acestei credinţe în toate teritoriile controlate de Şahihşah[1]. Aceasta devenise o politică de stat.

În anul 449 şahinşahul Hazkert proclamă un manifest chemând pe toţi creştinii de sub suzeranitatea sa să treacă la mazdeism. Acest scop a fost atins cu succes pretutindeni, cu excepţia Armeniei. Manifestul a dat semnalul unei revolte generale în fruntea căreia a trecut Vartan Mamigonian. El avea experienţă militară, deoarece servise ca general de armată în serviciul Împăratului Teodosie II-lea al Bizanţului. Episcopii armeni, reuniţi la Aştişat (450) au proclamat  inviolabilitatea credinţei paralel cu subordonarea politică faţă de Şah trimiţând o scrisoare în acest sens. Totodată perşii au fost alungaţi din ţară, magii executaţi iar altarele mazdeiste distruse. Faţă de această stare de lucru, o parte din nobilii armeni,(sub conducera lui Vasak[2] Siuny) temându-se de consecinţe şi de pierderea privilegiilor ce le aveau acordate de perşi, au trădat cauza naţională trecând de partea inamicului refugiindu-se în Iran şi asigurând pe Şah de fidelitatea lor.

La 26 mai 451, pe câmpia Avarairului a avut loc confruntarea dintre armatele armene şi persane. Perşii aveau superioritatea numerică şi armata armeană a fost zdrobită, nu fără a provoca pierderi însemnate taberei adverse. Armata persană, deşi câştigase o bătălie, fu nevoită să se retragă. Mai ales că la frontiera de nord a Iranului atacau Hunii care veneau din Turkestan ameninţând serios Iranul. Armenia a fost lăsată în pace nutrind sentimentul unei victorii scump câştigate.

Dar urmaşul lui Hazkert, Şahinşahul Peroz (458-488) reluă persecuţiile religioase. Armenia a continuat lupta, de data asta sub conducerea lui Vahan Mamigonian, nepotul eroului de la Avarayr. Vahan era sprijinit şi de Iberi (Iveri, Georgieni ) care îşi apărau şi ei creştinătatea. Armenii au ieşit victorioşi în urma unui îndelungat război. Luptele au durat până la moartea lui Peroz.

Urmaşul lui Peroz, Şahul Vologhez (488-491) a renunţat la ideia de a converti Armenia la mazdeism, şi l-a numit pe Vahan Mamigonian guvernator general al Armeniei şi a acceptat condiţiile armenilor care aveau în vedere autonomia ţării, libertatea cultului creştin şi desfiinţarea altarelor mazdeiste pe teritoriul Armeniei.

În acest fel Armenia devenea pentru un timp  semi-independentă perioadă în care s-au dezvoltat artele  arhitectura şi economia şi a cunoscut un interval de respiro paşnic.

BARS


[1] Şahinşah era titlul şefului statului persan cu sensul se Rege al regilor, fiind moştenit de la Darius.

[2] Pînă astăzi, nici o mamă armeancă nu-şi mai botează copilul cu numele de Vasak.

  •  
  •