Redactor

VARTAN CHALIKIAN : Gînduri scrise ieri, înainte de capitulare…

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
foto AFP

UN VIS …

            Aș vrea să împart cu voi simțămintele ce le-am avut în urma unui vis.

            Se făcea că ajunsesem în sătucul de munte al tatălui meu, Pacariciul de sus, regiunea Kemagh. De acolo de sus se vedea în vale șerpuind Eufratul nu departe de izvoarele lui. Eram pe ulița principală flancată de case cu două etaje. Căutam casa unde ar fi trebuit să-l întîlnesc pe tatăl meu. Am întrebat și am fost îndreptat spre capătul uliței. Am ajuns acolo și am găsit casa ruinată pe jumătate. M-am uitat pe fereastră și l-am văzut pe tata cu cîinele lui Ciapo, despre care îmi povestise atîtea în copilăria mea …

            M-am trezit, gîndind la casa pe jumătate ruinată.

            Acolo trăise o familie numeroasă, cu bunici, părinți și copii. Margos bunicul meu, Victoria bunica mea, omorîtă în floarea vîrstei cu fiii ei mai mici Ohan și Vartan, unchii mei, Nigohos, Hamparțun și Agop care au luat calea pribegiei și au început o viață nouă în România.

            Dar casa jumătate în ruină persistă în mintea mea. Și așa am hotărît să pun mîna și să o refac și să-mi aduc copiii să mă ajute și dacă e nevoie să chem și prietenii mei și chiar pe voi dragi cititori.

            Noi culegem roadele sădite de străbunii noștri. Ce vor culege oare generațiile care vor venii după noi, dacă noi nu semănăm nimic !?

            Să facem ca visele noastre să devină realitate !

            Așa să ne ajute Dumnezeu !

Vartan CHALIKIAN

Los Angeles, aprilie 2011

* * *

            Cu ani în urmă am scris rândurile de mai sus, când armenii în țara lor trăiau în sărăcie, dar cu speranță în mai bine. Cerul era senin și era PACE.

            Azi, cerul Armeniei este înnegrit de avioane care le bombardează bisericile, școlile și spitalele, rănind fără discernământ atât armata ca și populația civilă. Situația este de nedescris.

            Pe Sfântul Pamânt Strămoșesc, este razboi.

            Inamicul cu cei un milion de militari se luptă cu un pumn de eroi. Dar forța militară oricât de puternică ar fi, întâmpină rezistența eroilor noștrii, a căror putere stă în dragostea de a-și apăra pământul stămoșesc.

            Noi ne numim țara Mayr Hayrenik (Mama Armenia), iar fiecare din noi sintem Hayvorti (fiul Patriei).

            Azi, MAMA noastră e în suferință greu, iar noi fii ei TREBUIE să o ajutăm.

            Cauza care ne face să ajutăm este vocea sângelui și cum sper că sângele apă nu se face, tot așa sper și în ajutorul vostru și mai mult decât orice cred în victoria noastră finală.

            Cu Dumnezeu înainte !

            Să auzim numai de bine, dragi prieteni.

Vartan CHALIKIAN

Los Angeles, 9 noiembrie 2020

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *